O amintire cu Dan Şova (şi toţi apărătorii plagiatului)

Ţin minte şi astăzi, de parcă s-ar fi petrecut ieri. Acum vreo zece ani, eram într-o pauză publicitară la o emisiune difuzată de Realitatea TV. Se discuta despre plagiatul lui Ponta. Sistemul miliţienesc şi mediatic făcuse scut în jurul acuzatului, întâmplător şi Premier al României…

Supărat pentru că am expus goliciunea intelectuală şi morală a şefului său, fostul ministru Dan Şova s-a apropiat de urechea mea şi, cu o privire fixă, de om posedat, a început următoarea incantaţie: „Neamţu hitleristule, fascistule, Neamţule, hitleristule, hitleristule, fascistule”...

Ad nauseam. A durat cam cât de o pauză publicitară. O făcea la comanda lui „dottore” Ponta? Foarte probabil.

Nu spun asta ca să mă victimizez, ci pentru a vă spune care-i preţul plătit atunci când spui adevărul: injurii, insomnii, stres şi peri albi. Aţi văzut cu toţii ameninţările cu moartea la adresa doamnei Emilia Şercan…

Toată gaşca de impostori ai politicii româneşti urăşte la unison  transparenţa. Cu puţine excepţii, de la Revoluţie încoace am fost conduşi de lichele, trădători şi scursuri lipsite de orice scrupul moral sau educaţie temeinică. Simplul fapt de-a te împotrivi minciunii sau răului presupune sacrificarea confortului personal.

Între timp, ştiu că Şova a trebuit să-şi rezolve problemele penale, fără să mai apară deloc la televizor. Lecţia, însă, e foarte simplă.

Acceptarea indiferentă sau tacită a răului otrăveşte România. Simplul fapt de-a te împotrivi minciunii  presupune sacrificarea confortului personal. Nimănui nu-i convine să fie etichetat drept „fascist” sau „hitlerist”. Din păcate, campaniile de ură aduc mereu grave prejudicii spirituale şi materiale.

Regret că nu i-am dat în judecată pe golani şi calomniatori. Ar fi meritat să fie jupuiţi de banii pe care i-au furat din visteria Statului român şi din buzunarele conaţionalilor noştri.