O lume cu un Nicolae Ceauşescu pasionat al partidelor de vânătoare de mistreţi, la care lua parte cu satisfacţie, în pofida faptului că îi era bine cunoscut detaliul că prada îi era plasată în bătaia puştii de oameni anume plătiţi pentru asta. O lume cu o Elena Ceauşescu ahtiată după titluri academice furate ori cumpărate, după diamante şi blănuri scumpe, pasionată de ascultarea de benzi magnetice cu conţinut deocheat, înregistrate pe furiş de oamenii Securităţii în dormitoarele curtenilor comunişti. Suboameni pe care savanta de renume mondial nu se jena să îi apostrofeze în cel mai josnic chip cu putinţă, slujindu-se de un limbaj învăţat pesemne în cartierele deocheate  frecventate în anii pe care, o istorie falsificată, ni-i înfăţişau ca fiind primii puşi în slujba mişcării comuniste şi muncitoreşti. Şi pentru ca grotescul să fie deplin, iar ridicolul absolut cei doi dictatori ne erau înfăţişaţi ca bând şampanie franţuzească şi mâncând cu nesaţ telemea cu ceapă. Meniu ce nu i-a salvat de sfârşitul consemnat în ziua de 25 decembrie 1989.

Din lumea aceasta primară, coruptă, violentă, murdară coboară oligarhul Dan Voiculescu. Individ ale cărui origini, conduită, convingeri, avere se găsesc în comunism şi securism  pe care, încă de la începuturile anilor 90, a ştiut să le recicleze într-un capitalism păduchios ce a dus la mafiotizarea României. Mafiotizare în care brânza şi ceapa ceauşiste au fost înlocuite de varza călită, cârnaţii olteneşti şi trei pahare de vin băute în timp ce dl. Voiculescu se delectează nu cu un nou episod din Kojak, precum Nicolae Ceauşescu, ci cu odele minciunite aduse persoanei sale de angajaţii televiziunilor pe care fostul securist a avut intuiţia de a le crea şi exploata în folos propriu. Aceasta deoarece încă din comunism se familiarizase cu ceea ce înseamnă valoarea informaţiei şi cu beneficiile ce pot fi aduse de manipularea acesteia şi transformarea ei în dezinformare, în sursă de fanatism şi de prostie.

Vineri, 8 august, dl. Dan Voiculescu a fost condamnat la zece ani de închisoare şi la confiscarea unei bune părţi a averii lui şi a familiei sale. Dl. Voiculescu a fost condamnat pentru acţiunile sale de tip mafiot. Pentru corupţie şi grave infracţiuni economice. Pentru imense prejudicii aduse Statului român. Nicidecum pentru opţiunile şi acţiunile sale politice ori pentru ceea ce se transmite din studiourile televiziunilor create de el ca să mintă, să spurce, să denigreze, să calomnieze, să siluiască adevărul.

Cum sediile acestor televiziuni se află pe terenuri dobândite fraudulos, cum corpurile de clădiri din care emit Antenele voiculesciene au fost cumpărate cu banii murdari obţinuţi de pe urma tranzacţiilor dubioase ale fondatorului trustului Intact, instanţa a decis confiscarea respectivelor bunuri imobile. Şi nicidecum încetarea activităţii respectivului trust de presă ori oprirea emisiei posturilor Antena 1 şi Antena 3, aşa cum pretind slujbaşii acestora.

Instanţa nu a luat nii un fel de măsură ce ar avea drept consecinţă imediată ori directă subjugarea ori limitarea libertăţii de exprimare, a libertăţii editoriale, a libertăţii presei, în general, aşa cum pretind în nesfârşitele ore de priveghi manipulatoriu asezonate cu tort de căpătat angajaţii familiei Voiculescu. Sprijiniţi în demersul lor murdar de prostire a populaţiei de iresponsabile postări pe conturi de socializare ale prim-ministrului Victor Ponta, ale unor demnitari guvernamentali certaţi cu ortografia limbii române ori de nepotrivite prezenţe în studiourile ce vor fi curând vizitate de portărei ale unor doamne senatoare cu veleităţi de bocitoare şi cu odrasle picate la Bacalaureat.

Adevărul e că Antena 1 şi Antena 3 îşi vor putea continua nestingherite activitatea, chiar şi lupta cu preşedintele Traian Băsescu, cu şefa DNA, Laura Codruţa Kövesi, cu nedreptăţile reale sau imaginare ale justiţiei române, cu toţi inamicii trecuţi, prezenţi şi viitori ai clanului Voiculescu, atâta vreme cât clanul cu pricina va găsi sursele de finanţare pentru posturile de televiziune în chestiune şi cât emisiunile acestor posturi vor avea telespectatori.

Trustul “Intact” este o afacere privată ca oricare alta, o afacere despre care- repet- s-a dovedit că a avut o bază materială achiziţionată prin mijloace necinstite. O afacere al cărei viitor nu are nimic de-a face cu democraţia, cu drepturile fundamentale ale omului, cu libertăţile garantate de Constituţie românilor, cu dreptul acestora la liberă informare. Cu atât mai puţin cu dreptul la o informare completă şi corectă, un drept în relaţie cu care jurnaliştii de la trustul “Intact” s-au arătat prea frecvent defecţi.

Viitorul trustului „Intact” nu ar trebui să preocupe în niciun fel nici puterea executivă, nici puterea legislativă şi nici puterea judecătorească din România, atâta vreme cât el îşi va desfăşura activitatea în limitele legalităţii. Totul e o chestiune de management şi nimic mai mult.

Îngrijorările, simpatia şi solidaritatea pe care premierul, unii miniştri sau feluriţi politicieni le arată faţă de Antene contrastează cu indiferenţa pe care aceiaşi politicieni o arată faţă de viitorul Televiziunii Române. Căreia un individ ce confundă TVR-ul cu un azil psihiatric,  desemnat în postul de nebun şef prin voinţa  politicienilor prieteni ba cu Dan Voiculescu, ba cu Sorin Ovidiu Vântu, pe care insul în cauză i-a slujit în cel mai descalificant mod cu putinţă, se pregăteşte chiar în aceste zile să îi redacteze certificatul de deces.