Nu, nu e „defăimare”: în decursul unui an, doar 2,8% dintre români citesc o carte pe lună, arată un studiu Eurostat, iar datele Institutului Naţional de Cercetare în Cultură spun că un român din cinci nu a citit niciodată o carte.

Raportul dintre piaţa de carte din Germania şi cea din România este într-atât de umilitor, încât devine cumva amuzant: nemţii cumpără cărţi în valoare de 6 miliarde de euro, în timp ce la noi piaţa de carte este de 60 de ori mai mică, de cel mult 100 de milioane de euro - asta dacă punem la socoteală, în mod generos, şi manualele. În Ungaria, consumul anual ajunge la 123 de milioane de euro (raportat la ce populaţie!), iar în Polonia la 772 la milioane de euro.  În Franţa şi Marea Britanie se citesc anual cărţi cu o valoare între 3,5 şi 6 miliarde de euro, iar în Spania şi Italia între 1,5-3,5 miliarde de euro.  Românii cumpără mai puţine cărţi decât vecinii bulgari (ce lovitură pentru rivalitatea noastră geopolitică şi fotbalistică!), dar mai ales decât slovenii, care produc anual cam tot atâtea cărţi ca şi noi - doar că sunt de zece ori mai puţini… 

Iar această situaţie se reflectă în fiecare colţişor al societăţii: de la calitatea educaţiei până la cea a politicienilor, de la productivitatea muncii până la modul în care ne respectăm în trafic, de la imunoglobina premierului Dăncilă la genunchele unui ministru al Educaţiei…

E un peisaj care ne arată de ce astăzi, în anul Centenarului – an de bilanţ al propriei civilizaţii – avem nevoie de un Pact pentru Carte, asumat la nivel naţional, la fel de mult cum am avut nevoie, după anexarea Crimeei, de un Pact pentru Apărare. În joc sunt tot stabilitatea şi trăinicia României – ţara care este azi ameninţată nu doar de vecini imprevizibili, ci şi de depopulare, deprofesionalizare, de pierderea elitelor, de răsturnarea valorilor şi populism. Investiţia în capitalul uman şi în promovarea lecturii aduce pe termen lung beneficii majore – inclusiv în economie: un studiu efectuat în Olanda a dovedit că fiecare 1 euro investit în promovarea lecturii va aduce un profit de 1,79 euro statului (folosesc toate aceste cifre pentru scepticii din Ministerul de Finanţe). 

Or, potrivit unei cercetări realizate de Centrul de Evaluare şi Analize Educaţionale, 42% din copiii români de 15 ani erau analfabeţi funcţionali în 2016, fapt ce le scade şansele de a se integra pe piaţa muncii şi, în general, de a avea acces la o viaţă decentă. Comparativ, media europeană a analfabetismului funcţional este de 17%. De altfel, în cea mai recentă Strategie Naţională de Apărare a Ţării, domeniul educaţiei a fost inclus printre principalele vulnerabilităţi ale României.

Acesta este contextul de la care am plecat pentru a propune societăţii şi Parlamentului o ofensivă în beneficiul lecturii; pentru a elabora un pachet legislativ dedicat exclusiv Cărţii – pachet gândit alături de oameni de cultură, editori, profesori, al cărui obiectiv măsurabil este dublarea pieţei de carte din România, în anul Centenar, prin măsuri care să stimuleze şi să sprijine interesul publicului larg. 

Pachetul legislativ „Pactul pentru Carte” conţine opt propuneri majore, între care: 

  • Un fond anual, asigurat ferm, pentru actualizarea fondului de cărţi din bibliotecile şcolare. Având în vedere că în ultimele două decenii am pierdut în jur de 2000 de biblioteci, ar fi un prim pas pentru stoparea acestui fenomen şi pentru atragerea tinerilor către lectură. La nivelul unităţilor şcolare, fiecare bibliotecă ar urma să adauge minimum 0,5 cărţi pentru fiecare elev, anual, pentru creşterea colecţiilor deja disponibile.

  • Alocarea unor vouchere pentru carte cadrelor didactice – 100 de euro anual ca suport pentru formare continuă pentru fiecare educator, învăţător şi profesor din sistemul de învăţământ preuniversitar, pentru achiziţionarea de cărţi în format fizic sau electronic.

  • Acordarea a 50 de euro pentru achiziţionarea de cărţi fiecărui elev, la absolvirea primului an din fiecare ciclu şcolar (clasa I, clasa a V-a, clasa a IX-a), obiectivul fiind de a-i stimula pe copii şi tineri să descopere plăcerea de a citi, cu efecte favorabile incontestabile pentru dezvoltarea lor. 

  • Deduceri fiscale pentru persoanele cu meserii-cheie din industria de carte – meserii care sunt înrudite cu cele din domeniul cercetării sau informaticii – în condiţiile în care numărul total de angajaţi ai editurilor din România este oricum de maxim 1.200, precum şi iniţierea unei discuţii cu partenerii europeni pentru aducerea cotei TVA pentru cărţi la 0%, conform unei declaraţii asumate deja, în iunie 2017, de Parlamentul European – cu un impact bugetar nesemnificativ comparativ cu avantajele pentru educaţie.

  •  Mesaje CNA pentru promovarea lecturii şi a cărţii, ca parte a unei campanii de comunicare audiovizuală care să încurajeze cititul la nivel naţional, de tipul celor dedicate unei alimentaţii sănătoase.

Acestor măsuri legislative li se vor adăuga cele care vizează promovarea publicării scriitorilor români contemporani la tiraje cu adevărat relevante la nivel naţional.

Un Pact pentru Carte reprezintă un prim pas – vital! – către acel proiect de ţară despre care vorbim atât de des. Un Pact pentru Carte reprezintă o prioritate aflată deasupra partidelor – şi care poate fi asumat concomitent prin implicarea Preşedinţiei, Guvernului şi prin votul Parlamentului.

Ce prilej mai bun vedeţi pentru un astfel de angajament decât anul Centenarului şi anul pregătitor preluării Preşedinţiei UE?