Nu-ţi mai dau, dom’le, nicio copie!

Coada la Xerox-ul de langa ANAF. Foto: Hotnews

„Mai avem nevoie de o copie de pe buletin! Chiar şi una de pe certificatul de naştere!” – nu există român care să nu fi auzit aşa ceva la vreun ghişeu, după stat ore în şir la coadă. După zeci de ani pierduţi la cozi, de risipit timpul şi nervii cetăţenilor, avem, în sfârşit, şansa de a lăsa în trecut aberaţia „dosarului cu şină”.

Despre asta este vorba în propunerea legislativă a colegului meu deputat PNL, George Tuţă, pe care am fost încântată să o susţin în calitate de co-iniţiator. Şi care declanşează o revoluţie în administraţia publică, oferind dreptul cetăţenilor de a replica: „nu-ţi mai dau, dom’le, nicio copie!”. 

Dacă iniţiativa legislativă va fi adoptată, atunci scăpăm oficial de obligaţia de a ne prezenta la ghişeu cu o întreagă colecţie de copii xerox! Potrivit expunerii de motive, „se interzice instituţiilor publice şi organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale să solicite persoanelor fizice sau persoanelor juridice, în vederea soluţionării cererilor pentru furnizarea unui serviciu public, copii de pe avize sau alte documente care au fost emise de către instituţii publice sau organe de specialitate ale administraţiei publice centrale”.

Realitatea arată că sistemul public este anchilozat şi sufocat de hârtii inutile. Avem un grad ridicat de constrângere birocratică în administraţia publică şi ştim asta. Dacă eşti cetăţean român, statul pare să fie întotdeauna curios dacă ţi s-a modificat CNP-ul sau dacă au avut loc modificări în certificatul tău de naştere. Mai mult, există riscul să ai nevoie de o copie de pe un document pe care nici nu ştiai că ar trebui să îl ai. Iar dacă acest scenariu nu se aplică, cu siguranţă vei fi trimis la plimbare pentru un aviz sau două – „Reveniţi mâine!”

Paradoxul: copiile care sunt cerute de stat sunt emise de acelaşi stat. Nu se explică „nevoia” de copii la fiecare pas pe care îl faci în administraţia publică din România. Şi nici refuzul patologic al autorităţilor publice de a crea şi accesa o simplă bază de date sau de a da un telefon la instituţia care a emis documentul de pe care ai „nevoie disperată” de o copie, deşi au această posibilitate.

Nu este vorba de cei 50 de bani cheltuiţi de cetăţean la copiatorul din cartier, ci despre o aroganţă subtilă din partea statului. Indirect, îi transmite contribuabilului: „să facă şi o sută de copii, tot are nevoie de servicii de la mine.” Proiectul de lege stabileşte normalitatea: statul trebuie să lucreze pentru cetăţean, nu invers. 

O administraţie publică inovativă este necesară. Suntem în plin proces de digitalizare şi debirocratizare. Şi nu uit că primul succes personal din acest mandat a fost cel cu digitalizarea Senatului. Fondurile din PNRR, şi nu numai, ci cheltuite cu cap, o să ducă copia xerox inutilă la final de epocă.