Anul acesta se împlinesc 30 de ani de la aşa zisa Revoluţie Română, prima revoluţie din istorie televizată în direct! An de an de atunci încoace, românii se întreabă tot mai mult: ce a fost, revoluţie populară sau lovitură de stat a unor comunişti marginalizaţi de Ceauşescu, a unor membri ai eşalonului doi de conducere al PCR şi a unor aşa zişi dizidenţi, ajutaţi de „agenturile străine”? Totul în contextul schimbărilor în lumina „ferestroikăi”, în zona ţărilor de după cortina de fier şi al celor din blocul URSS. Doar că la noi în ţară evenimentele au fost cu violenţe, cu sânge, cu morţi şi răniţi, spre deosebire de celelalte ţări unde nu s-au înregistrat astfel de  atacuri la viaţa oamenilor!

Bilanţul tragic al evenimentelor din decembrie 1989 se ridică la 1.116 persoane omorâte.

Din rechizitoriul Dosarului Revoluţiei, în care sunt inculpate doar trei persoane sub acuzaţia de „crime împotriva umanităţii”, Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi Iosif Rus, aflăm că „Din cercetări a rezultat că psihoza teroristă ar fi fost indusă cu intenţie prin diversiuni şi dezinformări şi a provocat, după 22.12.1989, un număr de 862 de decese, 2150 răniri, lipsirea gravă de libertate a sute de persoane, vătămări psihice. Aceste consecinţe tragice au fost mult mai grave decât cele ale represiunii exercitate în intervalul 17-22.12.1989 (orele 12:00).

Totodată, ancheta a stabilit că aceste diversiuni şi dezinformări ar fi creat condiţiile condamnării şi execuţiei cuplului prezidenţial Ceauşescu printr-un proces penal simulat.”

Tot de trei decenii, poporul român cere cu insistenţă ca Justiţia Română să facă lumină în acest dosar şi toţi vinovaţii să fie judecaţi şi condamnaţi după faptele şi vinovăţiile fiecăruia dintre ei. Numai că în acest timp, o parte dintre scenariştii, regizorii şi actorii „Revoluţiei Române” au decedat şi nu-i mai poate judeca decât justiţia divină. O altă parte a protagoniştilor principali ai evenimentelor din decembrie 1989 sunt încă în viaţă, în frunte cu Ion Iliescu, personajul care a jucat rolul principal în „Revoluţie”, dar procesul justiţiei trenează la fel cum a trenat timp de 30 de ani, fără ca să fie găsit nici un vinovat şi condamnat până în prezent!

Probabil că vor mai trece încă 30 de ani, vreme în care vor dispărea fizic atât actorii principali, cât şi martorii, şi acest dosar va rămâne în continuare un mister nerezolvat de către Justiţia Română, în ciuda cererilor de aflare a adevărului şi de înfăptuire a dreptăţii, venite din partea poporului şi a opiniei publice tot mai pesimiste, că se va face vreodată lumină în acest dosar. De altfel, deja începe să i se pună cruce acestui dosar numit generic „al Revoluţiei”, în felul tradiţiei populare româneşti şi anume că „Mortul/morţii sunt de vină!” Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească! Iar cel care vine să pună punct mascaradei de revoluţie cât şi de justiţie în acest caz este chiar actorul principal al evenimentelor din decembrie 1989, Ion Iliescu, tatăl „Revoluţiei”, inculpat sub acuzaţia de crime împotriva umanităţii, supranumit şi „bătrâna şandrama comunistă”, a cărui creaţie politică, emanată din facerile dureroase ale revoluţiei, continuă să reziste, să conteze enorm, să facă jocuri şi să afecteze extrem de toxic poporul român şi România.

Scos zilele trecute, de la naftalină de principala agenţie de presă a Rusiei, TASS, după o vreme când s-a dat la fund, ba bolnav, ba neinteresat şi neimplicat în viaţa politică a ţării, Ion „Ilici” Iliescu a fost resuscitat şi reîncărcat ca Matrix şi a început să facă analize, remarci şi să transmită mesaje scumpei noastre patrii. Atât clasei politice, cât şi poporului român. Clasei politice i-a sugerat o apropiere de marele imperiu de la Răsărit, Rusia lui Putin, fără de care n-am putea exista şi trăi şi fără de care n-am avea nici un viitor! Iar poporului român, oamenilor însetaţi de dreptate, adevăr şi justiţie corectă, marele „Ilici” le-a transmis „să nu mai caute vinovaţi!!!” Cu alte cuvinte, „bătrâna şandrama comunistă”, aflat la apusul înfloritoarei sale cariere politice roşii, folosită acum doar ca transmiţător de mesaje ale marelui urs de la Răsărit, ne spune că nu mai are nici un rost să căutăm vinovaţii de moartea miilor de oameni dispăruţi în „Revoluţie”, că de fapt doar morţii sunt de vină! În nici un caz el, păpuşarul principal şi nici ceilalţi protagonişti ai evenimentelor din decembrie 1989, vii sau decedaţi între timp, acuzaţi sau nu de crime împotriva umanităţii!

Oare să fie acestea ultimele mesaje şi manipulări ale lui Ion Iliescu  şi ale marilor săi prieteni, care l-au mai folosit încă odată pentru a-şi urmări interesele în România, iar acesta să scape nepedepsit de Justiţia română pentru faptele de care este acuzat? Oare să fie o ironie a sorţii ca celebrul ateu comunist, aflat la apusul vieţii pământeşti, să rămână a fi judecat doar de justiţia divină?

Pare să fie ultima scoatere la rampă a lui „Ilici”de către marii lui prieteni de la Răsărit, cu un fel de testament cu mesaj politic pentru o frăţie viitoare ruso-română. Dar şi un prilej de a se dezvinovăţi încă odată, de crimele care i se pun în spate şi a arunca vina pe morţii întâmplaţi cu ocazia „Revoluţiei Române” din decembrie 1989!

Pe de altă parte, românii care încă mai cer să fie judecaţi şi condamnaţi vinovaţii pentru moartea celor ucişi în evenimentele din decembrie 1989, sunt tot mai sceptici că Dosarul „Revoluţiei” va ajunge vreodată la final!