Nu irosiţi acest referendum, domnule preşedinte!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Dragnea şi Tăriceanu au reactivat rapid Comisia Iordache după ce preşedintele Iohannis a decis să convoace referendumul pe 26 mai. FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Dragnea şi Tăriceanu au reactivat rapid Comisia Iordache după ce preşedintele Iohannis a decis să convoace referendumul pe 26 mai. FOTO Inquam Photos / Octav Ganea

Cel mai bine păzit secret din România acestor zile sunt întrebările pe care preşedintele Iohannis le va formula odată cu convocarea referendumului din 26 mai. Ţinându-le, până acum, doar pentru sine, preşedintele îşi asumă o uriaşă responsabilitate: aceea de a determina, prin însăşi formularea întrebărilor, dacă referendumul va fi eficient sau nu, raportat la scopul pentru care a fost organizat.

Căci scopul referendumului care este? Din câte ne-a făgăduit preşedintele, acela de a opri politicile penale pe care le promovează coaliţia PSD-ALDE. Este acesta un scop legitim? Fără îndoială că da. Câtă vreme cei care au câştigat alegerile în 2016 au avut o agendă ascunsă în acest domeniu, pe care au devoalat-o abia după ce au preluat Puterea, este de domeniul evidenţei că aceste politici sunt complet ilegitime şi singura cale de a câştiga legitimitate este de a le supune votului popular.

Preşedintele a iniţiat referendumul acum mai bine de doi ani, în siajul ordonanţei 13, pe o temă suficient de generală încât să îi permită o marjă largă de formulare a întrebării: „Continuarea luptei împotriva corupţiei şi asigurarea integrităţii funcţiei publice”.

Anul acesta, a suplimentat tema iniţială cu încă două teme, ceva mai înguste: 1. „Interzicerea amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni de corupţie”; 2. „Interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanţelor de urgenţă în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi al organizării judiciare, corelată cu dreptul altor autorităţi constituţionale de a sesiza direct Curtea Constituţională cu privire la ordonanţe”.

În consultările pe care le-a avut atât cu societatea civilă, cât şi cu partidele politice, Klaus Iohannis nu a destăinuit nimănui cum anume vor suna întrebările de pe buletinul de vot. De doi ani de zile, mulţi dintre cei interesaţi de subiect (inclusiv subsemnatul) au tot propus diverse tipuri de întrebări, mai mult sau mai puţin inspirate, mai mult sau mai puţin eficiente, dar preşedintele s-a plasat într-o imperturbabilă tăcere asupra acestui subiect. Ceea ce înseamnă că îşi asumă întreaga responsabilitate privind modul în care „vor funcţiona” în practică, din punct de vedere juridic şi politic, întrebările la care poporul e chemat să răspundă.

Să lăsăm, aşadar, preşedintelui dreptul suveran de a formula întrebările referendumului. Asta însă nu exclude dreptul nostru, la fel de suveran, de a le întâmpina aşa cum se cuvine, cu o întrebare-test, la care vom primi răspuns imediat ce le vom afla: este referendumul apt să blocheze absolut toate căile posibile prin care coaliţia PSD-ALDE încearcă să-şi impună agenda penală? Căci dacă vor rămâne portiţe pe care coaliţia le va putea folosi, putem spune încă de pe acum că referendumul devine complet inutil - un simplu sondaj de opinie.

Conform unor surse politice, preşedintele ar fi precizat, în timpul consultărilor, că întrebările vor relua fidel formulările din tematicile trimise recent Parlamentului. Prin urmare, suplimentul de tematici nu completează, ci înlocuiesc, exclud tema lansată acum doi ani. Dacă aşa vor sta lucrurile, să aplicăm întrebarea-test la această ipoteză de lucru.

Prima temă, privind amnistia şi graţierea pentru corupţie, tinde să impună o interdicţie absolută atât Parlamentului, ca legiuitor primar, cât şi Guvernului, ca legiuitor delegat. Prin urmare, amnistia şi graţierea pentru corupţie nu se vor putea face nici prin lege, nici prin ordonanţă de urgenţă. A rămas vreo „portiţă” de speculat aici? Sigur că da. Amnistia şi graţierea sunt doar formele extreme de depenalizare a unor infractori. Până la ele, există o largă paletă de măsuri intermediare (dezincriminări, reduceri de pedepse sau de termene de prescripţie, eliminarea unor instrumente de probă etc.), care în final au acelaşi efect: amnistii sau graţieri mascate. Preşedintele ar trebui să explice de ce lasă această „portiţă”.

A doua temă vizează o interdicţie care se adresează doar Guvernului: să nu emită ordonanţe de urgenţă în domeniul penal şi al organizării judiciare. Aici avem nu doar o portiţă, ci de-a dreptul un bulevard: rămâne intact dreptul discreţionar al Parlamentului de a legifera oricum în aceste domenii. Şi câtă vreme la vârful Parlamentului avem personaje cu certe interese penale, nu avem nicio garanţie că legiferarea se face în interes public şi nu în interes personal. Dacă lăsăm lucrurile la cheremul acestui Parlament, de ce să mai facem referendum?

Căci uite, exact pe acest bulevard păşeşte deja impetuos Florin Iordache. După ce au constatat că ministrul Justiţiei nu le-a livrat ordonanţele pe care le cereau, dar şi datorită paşilor făcuţi de preşedinte în concretizarea referendumului, liderii coaliţiei au reactivat Comisia Iordache şi au pus-o să lucreze în regim de urgenţă: marţi, Codul penal a fost revotat într-o oră şi e posibil să fie votat în ambele Camere şi trimis la promulgare înainte ca preşedintele să fi apucat să anunţe întrebările de la referendum. Cum promulgarea este acum obligatorie, intrarea în vigoare a Codului penal înseamnă că partida penalilor îşi va fi impus deja o bună parte din agendă, iar rezultatul referendumului devine irelevant. Şi atunci la ce bun să mai facem referendum?

Nimic nu poate fi mai dezolant decât un referendum în care nu mai cred nici măcar cei care şi-l doresc cel mai mult.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite