Nu doar suprataxare

Presa de miercuri, 15 ianuarie, cu precădere cea specializată pe analiza media, a anunţat că directorul general interimar al SRTV, dl. Stelian Tănase a început demersurile în vederea majorării taxei de abonament la serviciile Televiziunii publice.

Dl. Tănase s-a adresat în acest sens ministrului Finanţelor, dl. Daniel Chiţoiu, urmând ca în viitorul apropiat să aibă o întrevedere pe această temă şi cu premierul Victor Ponta. Şi tot dl. Tănase a purtat deja discuţii cu membrii Comisiei senatoriale de specialitate, în frunte cu preşedintele acesteia, dl. Georgică Severin.

Demersurile directorului general interimar au loc în contextul în care, în loc să se amelioreze, aşa după cum ar fi fost firesc după reducerile brutale de personal din cursul anului trecut, situaţia financiară a instituţiei din Calea Dorobanţi 191 pare să fi devenit încă şi mai complicată. Fapt ce pune într-o lumină cel puţin nefavorabilă eficienţa procesului de restructurare cu care s-a lăudat până la saţietate fostul preşedinte-director general, dl. Claudiu Elwis Săftoiu. Un proces ce s-a consumat haotic, în care a primat legea bunului plac şi care a fost contracarat de alte angajări, făcute prin recursul la tot felul de tertipuri legislative, angajări ce au dus la creşterea masivă a cheltuielilor de personal.

Au apărut în grilă emisiuni cu costuri de producţie mari, dar cu audienţe mici (Preţuieşte viaţa sau Duminica în familie), prezentate de vedete de odinioară, programe marcate de nostalgii, melancolii şi desuetudine la fel de costisitoare (aşa cum e De la A la Infinit), s-au făcut achiziţii de filme vechi şi proaste prin proceduri la limita ori dincolo de limita legalităţii (cazul contractului Prorom), s-au perfectat contracte de achiziţii de mijloace fixe ce par să ascundă tot felul de clauze ce ar merita să fie studiate cu atenţie şi cu maximă celeritate de organismele de control financiar.

Nu se poate să nu observi că demiterea fostului Consiliu de Administraţie, dar şi a vechiului şef al TVR s-au făcut, la sfârşitul anului trecut, intempestiv, că plecarea “foştilor” s-a consumat fără o necesară predare de gestiune, în pofida faptului că la învestire cu toţii au semnat un act prin care îşi angajau răspunderea penală pentru calitatea şi eficienţa procesului de restructurare şi de management. De altminteri, deşi despre nereguli în administrarea SRTV se vorbeşte încă de pe vremea mandatului lui Tudor Giurgiu, cu toate că de atunci Televiziunea publică a mai schimbat trei PDG (Alexandru Sassu, Alexandru Lăzescu şi Elwis Săftoiu) şi tot atâtea Consilii de Administraţie ( unii dintre componenţii lor părând a avea contracte de natură politică cu eternitatea, printre ei numărându-se foşti ori actuali teverişti precum Lucia Hossu- Longin, Sorin Burtea şi Cristian Niţulescu), niciodată nu s-a procedat la transferuri de mandat transparente, cu asumări clare de răspundere. Totul a rămas la nivel de vorbe, zvonuri, bârfe şi ipoteze.

Încercarea d-lui Stelian Tănase de a obţine majorarea taxei TVR vine într-un moment în care, ca urmare a unei decizii a Curţii Constituţionale ce vizează felul în care vor plăti abonamentul firmele şi cuantumul acestui abonament, se aşteaptă o scădere drastică a încasărilor. Se estimează chiar că veniturile SRTV, de pe urma taxei de abonament, se vor diminua cu aproape o treime. Îngrijorarea d-lui Tănase e de înţeles, nu cred deloc, aşa cum crede d-na Ioana Avădani, că o acţiune precum cea a actualului interimar de la conducerea TVR e intempestivă şi că era nevoie să se aştepte limpezirea apelor şi numirea unui nou CA. De asemenea, mi se pare complet nepotrivită reacţia d-lui Georgică Severin care a plasat aprobarea majorării abonamentului în contextul anului electoral 2014, cu atât mai mult cu cât dl. Severin face parte dintr-o alianţă politică al cărei guvern s-a dovedit expert în impunerea de noi taxe şi impozite. Atitudinea d-lui Georgică Severin e însă deopotrivă simptomatică dar şi îngrijorătoare, dovedind că actuala putere nu e deloc dispusă să privească Televiziunea publică în afara unor interese politice, ca o instituţie de presă independentă. O instituţie  a cărei independenţă editorială poate fi garantată prin eliminarea disconfortului financiar şi prin scoaterea finanţării ei de sub influenţa intereselor politice şi electorale ale celor aflaţi la putere.

Fireşte, nimeni nu se bucură atunci când trebuie să plătească ceva în plus pentru un anume serviciu. Nu e nicidecum de aşteptat că, dacă va fi pusă în practică, creşterea taxei de abonament la serviciul public de televiziune va stârni valuri de entuziasm popular şi accese de solidaritate cu instituţia din Dorobanţi. Într-un comentariu mai vechi, publicat la data de 8 aprilie 2013 (O propunere impopulară), mă pronunţam în favoarea creşterii taxei tv, precizând însă că ea se cuvine însoţită de un set de alte măsuri de acompaniament menite să îndulcească amara pilulă a majorării. Plus de alte măsuri active menite să îi sporească veniturile.

Din vina ei, din aceea a conducerilor sale neprofesioniste şi hrăpăreţe, de pe urma nepriceperii, a analfabetismului în implementarea unor strategii de programe, de marketing, de promovare eficientă, din cauza unor atacuri concertate, cel mai adesea nejustificate, venite din partea unor posturi tv comerciale concurente, animate de interese clare de decredibilizare, Televiziunea Română nu se poate lăuda azi nici cu un grad de încredere, nici cu un grad de popularitate prea ridicate. Ea e privită de marea masă a românilor mai curând ca o instituţie bugetofagă, inutilă, parazită decât ca una cu adevărat necesară.

 Deşi are un serviciu de PR, în pofida faptului că dispune de numeroşi profesionişti, TVR nu a elaborat nici un fel de strategie pentru a promova şi impune vedete autentice. Directoarea de programe Irina Radu deţine o viziune simplistă, nici măcar comercială, ci doar comercialistă, “afaceri” editoriale falimentare precum emisiunile deja amintite, dar şi catastrofala emisiune estivală Vara pe val justificând o demitere demult aşteptată a respectivei. Tot la fel cum de o lăsare la vatră de urgenţă ar trebui să beneficieze producătorul general Cristian Zgabercea, personaj cu studii incerte, cu un trecut tulbure, din care sigură e numai apartenenţa lui la PSD şi la oamenii săi din Constanţa, Nicuşor Constantinescu şi Radu Mazăre. Nu poţi să te aştepţi la ceva bun când păstrezi în conducere oameni ce şi-au dovedit lipsa de inventivitate, ba chiar de moralitate, ce au girat o restructurare eşuată, ce sunt lipsiţi de orice fel de har.

Complet neproductivă e continua privire spre trecut a SRTV. Din 1990 încoace, TVR e căzută într-o stare de admiraţie faţă de ceea ce a făcut şi a însemnat ea în anii ’70 ai secolului trecut, revenirea la acest trecut părând a fi unicul ei obiectiv. Nici dl. Stelian Tănase nu dă semne că s-ar gândi la o modernizare reală şi o reactualizare a ofertei TVR. Fireşte, dl. Cristian Ţopescu a fost un model de profesionalism pentru acei ani, dar nici vârsta domniei sale, nici felul în care gândeşte domnia-sa prezentul TVR nu-i justifică reangajarea şi cu atât mai puţin strategiile nedemne prin care d-lui Ţopescu i s-a îngăduit să concureze pentru un loc în viitorul CA al TVR. Totul lasă impresia că PNL i-a ordonat d-lui Tănase să găsească o modalitate prin care d-lui Cristian Ţopescu să îi fie alinată durerea de a nu mai figura printre parlamentari.

Încă şi mai neproductivă e nedezminţita şi continuata încatenare politică a TVR. Nu sunt indicii prea încurajatoare că dl. Stelian Tănase ar vrea să îi pună capăt. Directorul general interimar e trup şi suflet dedicat PNL-ului, pe blogul său personal dă expresie unei admiraţii cu conotaţii religioase faţă de idolul şi binefăcătorul său Crin Antonescu. Oricât de personal i-ar fi blogul, dl. Tănase ar trebui să înţeleagă că, odată ajuns într-o demnitate publică ce îi cere echidistanţă expresă, trebuie să se supună unor rigori legate de expunerea sa publică.

Fără sprijinul şi fără încrederea beneficiarilor săi dar şi a principalilor ei finanţatori, telespectatorii, viitorul TVR va fi pe mai departe ceţos. Din păcate, din calculele d-lui Tănase lipsesc tocmai telespectatorii şi interesul acestora. Stelian Tănase e interesat exclusiv de suprataxarea plătitorilor de abonament. O strategie care îşi va dovedi foarte curând eşecul.