Europarlamentarii britanci aleşi pe listele formaţiunii Brexit, condusă de Nigel Farage, prima clasată în Marea Britanie la alegerile din 26 mai, au întors spatele în momentul intonării imnului Uniunii Europene, Oda Bucuriei. Ei au declarat că este un imn al unei Europe federale pe care nu o recunosc. De partea cealaltă a baricadei, deputaţii Liberal Democraţi, partid care militează pentru rămânerea Regatului Unit în Uniunea Europeană şi s-a clasat al doilea în alegeri, au venit la şedinţa inaugurală purtând tricouri galbene cu celebrul slogan „Bollocks to Brexit”. Deputaţii lui Farage nu au fost singurii care au sfidat imnul Uniunii Europene, lor li s-au alăturat reprezentanţii formaţiunii lui Marine Le Pen, care nu s-au ridicat în picioare pentru că, de asemenea, nu recunosc un imn al Uniunii Europene. Dar spre deosebire de oamenii lui Farage, naţionaliştii francezi declară că nu vor să părăsească Uniunea Europeană, de aceea s-au mulţumit să stea jos şi nu să întoarcă spatele în momentul intonării imnului.

Iar, pentru ca lucrurile să fie şi mai colorate, eurodeputaţii catalani au protestat pentru că trei politicieni separatişti, aleşi în Parlamentul European au fost impiedicaţi de autorităţile spaniole să-şi preia mandatul. Între cei trei se află şi Carles Puigdemont, fostul lider al guvernului regional catalan care a declarat independenţa unilaterală, acum refugiat în exil. În chiar prima zi de lucru a Parlamentului European, mii de separatişti catalani au înconjurat clădirea legislativului european acuzând autorităţile spaniole de abuz.

Dar problema numărul unu pe agenda Parlamentului European a rămas situaţia politică a Uniunii. Parlamentarii au decis să nu aştepte rezultatele discuţiilor şefilor de stat şi de guvern de la Bruxelles şi să înceapă procedurile pentru alegerea noului preşedinte al Parlamentului European.

Tratatul European precizează că Parlamentul nu poate funcţiona fără conducerea aleasă şi acest lucru se face, conform regulamentelor parlamentare, din prima zi a noii legislaturi. Pe 2 iulie s-au depus candidaturile şi pe 3 iulie este programat votul. Pot depune candidaturi toate grupurile politice constituite sau alte grupuri formate pe loc pentru susţinerea unei anumite persoane. Câştigă cel care obţine jumătate plus unul dintre voturile valabil exprimate, iar dacă în patru tururi de scrutin niciun candidat nu trece acest prag, este declarat câştigător cel care are cele mai multe voturi.

Alegerea Preşedintelui Parlamentului European înaintea unei înţelegeri politice privind toate funcţiile de vârf ale Uniunii Europene poate complica şi mai mult situaţia. Preşedinţia Parlamentului European face parte din pachetul de negociere, împreună cu preşedinţie Comisiei Europene, preşedinţia Consiliului European, Înaltul Reprezentant pentru Relaţii Externe şi şefia Băncii Centrale Europene. Postul de preşedinte al Parlamentului iar fi urmat să-i revină germanului Manfred Weber în compensaţie pentru pierderea preşedinţiei Comisiei Europene, dar în urma revoltei din sânul PPE, acordul negociat de Angela Merkel a fost respins şi discuţiile s-au reluat la Bruxelles. Între timp, la Strasbourg parlamentarii sunt decişi să meargă mai departe cu alegerea Preşedintelui Parlamentului European. Dar grupul socialiştilor se declară extrem de nemulţumit de rezultatele la care au ajuns marţi seară liderii europeni la Bruxelles.