Potrivit unor surse din legislativul domestic, aleşii neamului lucrează intens la elaborarea unui Cod Politic, pentru a înlătura uzanţele vechi de nepotism, corupţie, conflict şi tranfic de interese, crimă, delapidări, furturi şi alte asemenea acte and fapte nobile. ”Închipuie-ţi că de secole întregi, unşii puterii nu au găsit soluţii viabile în a se abţine să nu dea iama în borcanul cu miere, noi am realizat o performanţă i s t o r i c ă!!!”. Nu putem garanta autenticitatea acestui gând plin de entuziasm (nici să-l atribuim vreunui înalt moralist), dar se pare că acesta este nivelul discuţiilor dintre actualii leaders ai politicii locale, spre frustrarea populiştilor şi a extremiştilor care se pregăteau să atace Parlamentul cu ocazia noilor alegeri, deoarece rămân fără arma lor de campanie: denunţarea carenţelor partidelor main stream

Vom încerca să explicăm o parte din conţinutul „surprinzătorului” Cod Politic, despre care însă nu ştim dacă va fi adoptat prin referendum, ordonanţă de guvern, lege organică, înjurătură, pardon jurământ.

  1. Partidul care câştigă alegerile rămâne în opoziţie

Să ne gândim ca avem un partid politic care câştigă alegerile şi, culmea, alege să rămână în Opoziţie, aceasta fiind o regulă esenţială. Partidul, în numele programului său politic, votează un Guvern de tehnocraţi!, cu oameni care vor doar să facă treabă şi nu să servească interese, if you know what I mean.

Prin urmare, Partidele oferă o strategie, câte o viziune, oamenii aleg prin vot cu discernământ, validează o ofertă politică dintre cele propuse. Mai departe, Partidul ales disociază Puterea de Reprezentare şi mandatează (cu votul din Parlament) Puterea să urmeze viziunea selectată de către Popor, iar Partidul îşi asumă rolul de Supraveghetor al Puterii în respectarea dorinţelor populare, fără a intra în conflict cu Justiţia care verifică legalitatea actelor şi faptelor, prin urmare Partidul urmăreşte acordul dintre popor şi conduita Guvernului.

Personal, aş plânge dacă acest prinţipiu ar exista.

  1. Guvernul are ţinte clare de guvernare, un road map cu unic sens: interesul superior al tuturor românilor

Guvernul de tehnocraţi primeşte un program politic, cu ţinte clare, membrii cabinetului au un salariu de bază la care se adaugă o serie de incentives. Iar, la final de mandat, se analizează ca nivelul de trăi să crească cu x% (măcar să nu scadă, dacă-i criză), sau ca valoarea investiţiilor directe să aibă o evoluţie pozitivă cu atâta în sumă absolută, precum şi cum numărul companiilor nou înfiinţate să cumuleze cifre de afaceri la un nivel de ”z”et miliarde Euro, iar numărul angajaţilor cu remuneraţii de 1.7xsalariul minim să fie la ”n” milioane! Milioane! 

Valoarea companiilor de pe Bursa de la Bucureşti să fie la 60% din bursa de la Frankfurt, astfel devenim mai mult decât o piaţă emergentă de top (scăpăm de eticheta ”piaţă de frontieră”) etcetera, etcera - vă rog, nu blamaţi intenţia utopică. Dar aşa ar trebui evaluate evoluţiile economice şi recunoaşterea financiară.

  1. Cheltuielile publice sunt dictate de nevoi (şi nu de voi-le unora sau altora)

Fiecare proiect de infrastructură este relevat şi însoţit de business plan-uri conexe, astfel încât să nu gândim doar în termeni de economicitate şi eficienţă a cheltuielilor publice, ci de investiţii pe post de catalizator în economie.

Ne putem imagina cum vine liderul Executivului în Parlament (şi nu la TV, ca pe vremuri) pentru dezbateri pe probleme spinoase, vitale ţării. Acesta mulţumeşte poporului pentru modul în care sprijină bunul mers al ţării, apoi încep discuţiile pe argumente, pe argumente! Se folosesc fracţii cu sens, în fraze clare, dar mai ales se dezbate cum faptele încep să susţină perspectivele deciziilor asumate şi aplicate deja, adică în loc de studii de fezabilitate în varianta ”n”, s-avem rapoarte de implementare a măsurilor aflate în faza ”I”/”II” şi tot aşa. 

Dezbateri mai tari decât în oricare format cunoscut, Karl Popper, Parliamentary ş.a.!

Partidul câştigător, dar în Opoziţie, vine cu o analiză de fond bine documentată, de îţi vine să crezi că-s adevărate teze demne de premii Nobel, plângi când le citeşti, când vezi cu câtă trudă Partidul urmăreşte ca poporul, Suveranul Puterii şi al democraţiei, să fie deservit de instituţiile create prin Constituţie.

  1. Parlamentul devine un loc de maximă moralitate a societăţii, astfel porcii rămân la gard

Desigur, pentru a avea un Parlament serios sunt create instrumente simple şi clare. Fiecare potenţial candidat pentru Parlament mai întâi parcurge o examinare psihologică şi psihiatrică, puţin mai detaliată decât cea de la Academia Militară şi un elementar test despre limba română.

Pentru testul de limbă română, ar fi potrivită o examinare orală cu tinerii veniţi din statele balcanice care au susţinut examenul de bacalaureat şi au luat note mari sau cu românii aflaţi în pământurile româneşti din Serbia sau din Ucraina unde sunt asupriţi pentru identitatea lor. O altă etapă a acestui proces de validare a candidaturilor ar mai putea fi organizarea unei serii de cursuri despre ”contemporaneitatea românească”, pentru care nu este necesar nici măcar un calificativ de tipul ”admis/respins”, ci doar ca fiecare candidat să întrunească un număr de ore. Aceste cursuri vor fi un fel de shadowing pe capitole de membrii ai societăţii, precum: mersul la coadă cu pensionarul, statul în camin cu studenţii căminişti, mersul în RATB fără bilet, pardon, cartelă, scrisul la teză de doctorat autentică demnă de Medalia Fields şi tot aşa, etc, etc.

Desigur, mai sunt alte detalii electorale de ordin tehnic despre numărul de voturi (minime) necesar pentru validarea unui mandat de parlamentar, despre structura camerelor Parlamentului şi o reprezentativitate rezonabilă, nu care să întreacă Parlamentul European ce se adresează unei populaţii de aproximativ 500 milioane de oameni.

Esenţial e ca şi Legiuitorul să aibă în componenţă oameni cel puţin de acelaşi nivel cu profesioniştii din instituţiile statului, altfel riscăm să ne trezim cu legi prost gândite şi nu mai menţionăm cum votate.

  1. Liderii politici rămân vectori ai moralităţii pentru societate

Să revenim la Partidul câştigător, dar în Opoziţie, mai exact la liderul acestei formaţiuni, un veritabil John Doe, care vrea să urmeze valori, principii şi soluţii pentru România, pentru Uniunea Europeană. Iar liderul partidului nu deţine nici o funcţie de putere, ci doar pe acea/acelea cu rol de reprezentativitate. 

Liderul politic poate fi zănatic, dar un om cu inima bună care să promoveze o echipă de profesionişti, oameni integrii, stimulaţi de indicatori bine definiţi şi mereu ascultători de valori şi scop, astfel încât niciodată să nu-şi depăşească mandatul în puteri sau atribuţii şi să urmeze strict ce şi-au asumat public, nu interese de cârciumă.

Important e caracterul omului care deţine puterea, căci priceperea şi cunoştinţele se dobândesc mai devreme sau mai târziu. 

Imaginaţi-vă cum merge policianul nostru incognito prin licee doar pentru a-şi aminti de adolescenţă, pentru a aprecia oameni tineri, fără publicitate, fără PR, fără voturi, doar dintr-o plăcere sinceră.

Vedeţi, dragi prieteni, liderul Partidului nu merge la întâlniri cu mahări, cu tot felul de oameni importanţi, pentru asta pune Guvernul de tehnocraţi, aşa că poate petrece mai mult timp printre oameni, cei care îi dau puterea de a scrie şi aplica viziuni.

Lista de principii rămâne deschisă, important e că avem un proces încheiat.

Liderul partidului merge din loc în loc, doar pentru a-i lăuda sincer pe oameni, pentru a le mulţumi că păstrează democraţia în societate şi astfel el ajunge să facă serviciul public de reprezentare, ajunge să-şi atingă visurile, slujindu-i pe aceştia.

Poate vorbi despre cluburile ”John Doe”, din filmul lui Frank Copola, despre cât de multe si în care simplu mod poate realiza fiecare cetăţean cu ajutorul celui de lângă el o serie de lucruri frumoase, pentru aproapele de lângă casă şi din aproape în aproape, pentru fiecare.

Să ofere un premiu anual pentru tinerii din Europa, să cutreiere Uniunea pentru a găsi caractere, să nu jignească deloc, să spună că important e să facem lumea mai bună.

Oare acest amestec de John Doe şi Forrest Gump ar putea schimba o societate ca a noastră?