Citatul nu e o ficţiune. Îi aparţine unei consultante dintr-o importantă companie de cercetare de piaţă, iar cuvintele i-au ieşit din gură împreună cu un zâmbet săltăreţ. Ne putem imagina că aşa va fi anunţat şi sfârşitul pământului împreună cu un sfat gen, nu uitaţi hainele groase pentru marea glaciaţiune! Asta urmează şi pe minunata piaţă a muncii, un sfârşit al relaţiilor de muncă aşa cum le ştiam, potrivit studiilor şi cifrelor. Cum arată minunata lume a muncii în viitor?


Fericiţii care-şi vor găsi un job vor fi bărbaţii de vârstă medie şi acela va fi part-time, temporar sau project-based, cum vă place, cel mai probabil prestat de acasă, fără protecţie socială. Pentru că nu doar contractele de muncă se schimbă, ci chiar locul de muncă, la propriu. Costurile spaţiilor şi utilizarea tehnologiei în organizarea muncii vor transforma masa angajaţilor într-o sumă de indivizi singuri în faţa calculatoarelor personale. Mai protestează cineva?


Potrivit unui studiu realizat de Freelancers Union & Elance-oDesk, citat de CNN, 34% din forţa de muncă din Statele Unite era în 2014 angajată cu contracte part-time, însemnând contractori independenţi, un fel de PFA, part-time sau zilieri. Până în 2020 angajaţii part-time vor ajunge la 40% în SUA. 


Într-un raport al RAND Corporation- companie a establishmentului neoliberal care prognozează riscuri de securitate şi schimbarea pieţei muncii este unul dintre acestea- arată că în timpul crizei economice s-au pierdut 50 de milioane de locuri de muncă, 6 milioane doar în Europa, şi că joburile nou create nu acoperă nevoile forţei de muncă, iar distanţa dintre ofertă şi cerere se va păstra şi în viitor.


Categoriile afectate de această tendinţă vor fi femeile şi tinerii. Dar şi persoanele vârstnice care vor ieşi pe poarta corporaţiei cu mâinile pe piept pentru că experţii consultaţi susţin că vârsta de pensionare trebuie să devină facultativă. Cu umor, Rand recomandă angajatorilor să organizeze spaţii de muncă speciale, adaptate nevoilor de sănătate ale vârstnicilor. Adică, probabil, să le doteze cu echipamente de resuscitare!


Flexibilizarea, adică creşterea numărului de contracte part-time, temporare şi la distanţă, este văzută ca o oportunitate pentru echilibrul dintre viaţa profesională şi cea de familie a angajaţilor, încă o mostră de umor negru. Doar să aibă cu ce să-şi întreţină familia, în condiţiile în care veniturile vor fi nepredictibile, la fel ca şi jobul. Rand prezice o creştere a sărăciei pe fondul creşterii numărului de şomeri pe termen lung şi a angajării precare (salarii mici şi contracte fără protecţie socială), dar şi proteste sociale în Europa.


Deşi peisajul e sumbru, o mulţime de site-uri de HR îi îndeamnă pe angajaţi să vadă partea plină a paharului de te întrebi ce consumă angajaţii din domeniul resurselor umane în timp ce fac – încă,chiar dacă recesiunea a trecut!-liste de restructurări sau pregătesc modificarea contractelor pe termen lung în contracte part-time.


Precarizarea muncii este prezentată ca o oportunitate, iar iadul transformat în raiul individualist, pentru că aceştia vor putea: să găsească bucuria de a învăţa tot timpul ceva nou pentru ca la 2,3 ani să-şi schimbe competenţele; să se dezvolte personal astfel încât să fie cel pe care toate companiile să dorească să-l angajeze; să-şi îmbunătăţească singur condiţiile de muncă prin lucrul de acasă pe câteva contracte part-time; să-şi descopere spiritul antreprenorial etc.


Pentru unii dintre noi acest viitor a venit. Şi în afara competiţie pe viaţă şi pe moarte pentru joburi prost plătite, în interiorul companiilor sau la angajare, anxietate permanentă şi izolare socială nu a adus. Experţii consultanţi de Rand estimează însă că şansele unor mişcări sociale masive sunt de doar 50% în Europa. Cu siguranţă şansele pentru depresie sunt mai mari.