Nouă săptămâni până la alegeri. Analiza frontului electoral

Smart Politics continuă analiza evoluţiilor electorale şi a perioadei de precampanie electorală, cu accent pe punctele - cheie ale ultimei săptămâni..

Peisajul politic – perspectiva

Din punct de vedere politic, capitolul care a dominat săptămâna care se încheie este politica externă.

Demersurile politice de la începutul săptămânii, precum anunţul ACL că va depune o moţiune de cenzură, dar şi scandalul politic generat de OUG care permite migraţia primarilor, publicată între timp în Monitorul Oficial, au fost importante pentru mass-media şi au structurat agenda publică doar în prima parte a săptămânii.

Temele externe au definit săptămâna, fiind vorba despre trei evenimente importante: comisarul european al României (temă cu multiple dezvoltări, care au adus chiar perspectiva unei noi suspendări a Preşedintelui), vizita prim-ministrului Ponta în China şi summitul NATO din Ţara Galilor.

Aceste teme au fost tratate politic şi în această săptămână în cheia clivajului Ponta -Băsescu, fiecare având câte un moment exclusiv de politică externă, Băsescu la Summitul NATO, Ponta prin vizita în China, şi împărţind spaţiul public prin poziţionarea pe tema comisarului european propus de România. Din această perspectivă, al doilea cuvânt - cheie care ar descrie săptămâna este contrastare. Dar această contrastare este de aşa natură încât reuşeşte să potenţeze pe fiecare dintre aceşti doi actori şi să-I arunce în umbră pe toţi ceilalţi pretendenţi la prim-planul politic. Aşa cum spuneam săptămâna trecută, ideea reactivării axei de comunicare Băsescu - Ponta s-a confirmat.

Actorii individuali şi comunicarea – mizele şi raţionamentele

Ce reţin oamenii care se vor duce la urne în nouă săptămâni care nu stăpânesc sau nu sunt deosebit de interesaţi de politica externă este că Ponta şi Băsescu se ceartă pe cine să fie comisarul european propus de România; Băsescu caută să apară în cât mai multe poze cu Barack Obama, iar Ponta se duce în China unde vorbeşte despre socialismul chinez.

Preşedinte şi premierul sunt singurii care s-au auzit în această săptămână, confirmând faptul că cei doi sunt deosebit de confortabili cu situaţia în care îşi împart între ei spaţiul public. Merită notat aici faptul că V. Ponta şi T. Băsescu au reuşit deci să-şi sincronizeze agendele politice, abordând politica externă în această săptămână.

Klaus Iohannis continuă munca de candidat care trebuie să atingă scorul politic al alianţei care-l susţine şi bate ţara în întâlniri cu activul ACL. Iaşi şi Caraş-Severin sunt doar câteva dintre judeţele vizitate de candidatul dreptei. Tactica adoptată de Iohannis este corectă, pentru că el trebuie să devină cunoscut de către activul de partid, dacă este ca acesta să se poată mobiliza pentru el în campanie. Este de aşteptat ca în fiecare dintre aceste judeţe, Iohannis să se întoarcă cel puţin o dată în campania electorală, în funcţie de analiza bazinului electoral din judeţul în cauză. Dincolo de campania prin mass-media naţionale, un ACL mobilizat la firul ierbii poate face în turul I diferenţa dintre un scor electoral care începe cu 2 şi unul care începe cu 3.

În plus, Klaus Iohannis se dovedeşte un candidat care vorbeşte şi relaţionează mai bine cu oamenii atunci când se află pe scenă decât atunci când trebuie să le transmită mesaje prin mass-media. Deşi unele dintre conferinţele sale de presă sau emisiuni televizate nu sunt cele mai fericite exerciţii de comunicare politică, modul în care Iohannis livrează discursul şi narativul pe care îl propune activiştilor ACL este net superior. Ceea ce înseamnă că ACL va trebui să se concentreze pe a-l scoate pe Iohannis mult mai mult în faţa alegătorilor decât în faţa camerelor de luat vederi, imaginând mitinguri electorale ample care să reia ideea forţei candidatului.

Monica Macovei a tras un cartuş de argint prin demisia sa din PDL, a reuşit să apară la ştirile de seară şi, în general, să fie mai prezentă în media decât săptămâna trecută. Partea interesantă a campaniei sale se desfăşoară în mediul online, unde par endorsers şi câteva execuţii care vor da idei şi altor candidaţi. Când bătălia semnăturilor a început între PSD şi ACL, Macovei nu a comunicat vreun succes notabil în campania de strângere de semnături. Se remarcă absenţa unei voci autorizate, un şef de campanie, care să trateze şi public aspectele de birocraţie electorală. Am scris mai multe despre campania Monicăi Macovei în postarea de miercuri.

Elena Udrea a trebuit să cânte în direct la o emisiune mondenă ca să aibă măcar câteva menţiuni media, ceea ce confirmă că candidatul PMP este un candidat care depinde direct şi exclusiv de sprijinul lui Traian Băsescu pentru a fi relevant în mass-media şi, putem presupune, pentru a depăşi pragul de 6% de la europarlamentare. Acoperirea sa mediatică, în raport cu potenţialul electoral, este remarcabilă.

Cătălin Predoiu a încercat să bage băţul prin gard în interiorul ACL, acuzându-l practic de trădare pe Sorin Frunzăverde în chestiunea comisarului european şi propunând ideea excluderii lui Boc din PDL. Cel mai probabil, Predoiu vrea doar să rămână în cărţi în aşteptarea unei decizii intempestive a conducerii ACL de a-l înlocui pe Iohannis.

Mizele fiecărui actor sunt relevanţa mediatică şi o poziţionare cât mai bună pentru startul oficial al campaniei electorale. Sondajele care vor fi publicate la începutul săptămâni viitoare ne vor arăta succesul acţiunilor lor şi situaţia la zi a frontului.

Cine a pierdut şi cine a câştigat săptămâna. Impact strategic

Din punct de vedere al impactului strategic, cea mai bună săptămâna pare să o fi avut Traian Băsescu, care a reuşit, prin prisma atributelor instituţionale, să câştige în termeni de percepţie după Summitul NATO din Ţara Galilor. Merită observat că, dacă Ponta va reuşi să obţină pentru Corina Creţu un portofoliu de comisar foarte bun, atunci va recâştiga teren în faţa Preşedintelui şi va omorî atacul pe care Traian Băsescu îl pregăteşte (a tăcut suspect de mult pe tema comisarului şi a scoaterii din cărţi a lui Cioloş). Între politica regională şi ajutorul umanitar distanţa este precum cea dintre PSD şi PNŢCD în sondajele de opinie, aşadar va câştiga cine va gestiona mai bine aşteptările la nivel public.

Marii perdanţi ai comunicării politice din această săptămână sunt Monica Macovei şi Elena Udrea, care nu reuşesc sub nicio formă să rupă barajul care se stabileşte la vârf între Ponta şi Băsescu (vom vedea cât din cei aproximativ 25% care îl apreciază pe Preşedinte merg spre preşedinta PMP). Aceste limitări pot fi considerate limitări şi în ceea ce priveşte substanţa candidaturii lor. Iohannis este într-o altă situaţie, el având nevoie doar de mobilizarea structurilor ACL pentru accesul în turul al doilea, unde dinamica jocului va fi cu totul alta. Votul util pluteşte în aer.

Perspective pentru săptămâna care urmează

Pariul săptămânii este legat de portofoliul comisarului european. Dacă d-na Creţu primeşte un portofoliu important,  atunci Vicor Ponta îşi va asuma meritul şi va căuta să fie singurul care să primească laudele. Dacă europarlamentarul PSD nu primeşte un portofoliu semnificativ, atunci se va reaprinde războiul politic dintre cei doi masculi alfa, război care iarăşi îi va ţine pe ceilalţi candidaţi la marginea terenului de joc.

Este interesant cum va evolua şi subiectul unei noi suspendări a lui Traian Băsescu, la acest moment nimic mai mult decât o tentativă a lui Călin Popescu - Tăriceanu de a-şi energiza campania şi de a asuma simultan calitatea de candidat şi cea de Preşedinte interimar al României. Este o complicaţie pe care PSD, oricât ar presa unele zone mediatice, este greu de crezut că o va susţine. Aici poate apărea însă strategia de a stinge un foc cu altul mai mare, în funcţie de finalului temei comisarului.

Din punct de vedere politic, o miză importantă ar putea să fie moţiunea de cenzură, fiind testată majoritatea cu care coaliţia PSD-PC-UNPR-PLR-UDMR va încerca să susţină un nou Guvern, în cazul în care Ponta va câştiga alegerile prezidenţiale.

De asemenea, săptămâna viitoare se votează reducerea CAS în Camera Deputaţilor. Contestă ACL legea la CCR? Face Preşedintele acest lucru, în încercarea de a amâna promulgarea? Rămâne de văzut.

Săptămâna ce urmează este penultima înainte de termenul limită de depunere a candidaturilor, ceea ce înseamnă că presiunea pentru finalizarea plutonului de candidaţi creşte.