Nimeni nu va amnistia DNA-ul

De câteva luni încoace, lupta anticorupţie pare că s-a accelerat. Au ajuns mult mai multe nume sonore după gratii, au apărut acţiuni ale DNA care au scos la vedere prejudicii de zeci de milioane de euro. De asemenea, a apărut o noutate în demersurile justiţiei -denunţul negociat- care îi scapă pe unii făptaşi sau le scade din pedeapsă.

Pedeapsa arestului preventiv este mult mai des folosită în cazul infracţiunilor de corupţie faţă de acum câţiva ani. A apărut şi un lucru extrem de ciudat, cel puţin pentru publicul larg: descoperirea şi sancţionarea unor fapte produse acum 7-8 ani (cazul ANRP, Microsoft). Nu sunt eu în măsură să fac analize privind ”bunul mers al justiţiei”, dar pot să constat efectele produse în societate, iar acestea sunt extrem de… ciudate. Chiar dacă în sondaje avem o cifra foarte mare a celor care au încredere în DNA, există câteva categorii care au total altă părere.

Agenţii economici sunt din ce în ce mai ”stresaţi”. În toate discuţiile libere cu afacerişti  mai mari sau mai mici, poţi auzi acelaşi lamentaţie: ”nu îţi mai vine să faci afaceri în România”. Toţi par speriaţi de această cruciadă a DNA. Deşi teoretic, DNA nu ar trebui să îi sperie decât eventual pe acei afacerişti care au făcut sau fac afaceri cu statul şi care au motive să se îngrijoreze din această cauză. Efectele însă, par a se resimţi până la cei care au şi un mic magazin de cartier. Am putea spune că acest efect vine şi din faptul că una din cutumele la care majoritatea oamenilor de afaceri au aderat, din cauza modului de funcţionare a sistemului trebuie, prin care se ştie că e nevoie săfaci ”o mică ilegalitate” pentru a putea supravieţui în economia de piaţa românească, în hăţişul legilativ, dar şi în chingile fiscalităţii mult prea opresive.

Aceeaşi spaimă a ”omului negru”, DNA, este mult mai evidentă şi în rândul funcţionarilor publici care au început să refuze semnarea actelor publice de frică. Proiectul dezvoltării aeroportului din Cluj, un proiect de 71 milioane de euro, este blocat pentru că nimeni nu îşi asumă semnarea contractului. Acesta cred că este cel mai bun exemplu pentru a ilustra blocajul care există în administraţia românească. Nu pot să cred că toţi funcţionarii publici sunt corupţi, dar pot să cred că frica i-a speriat pe mulţi, mai ales atunci când există şi dosare penale unde este cercetată ” oportunitatea actului administrativ”. Politicienii vorbesc pe holuri despre faptul că DNA a ajuns să aibă nişte puteri mult prea mari, iar procurorii au ajuns să conducă ţara.

Aşadar, oamenii care produc (afaceriştii) şi care sunt motorul economiei, încet, încet îşi limitează activitatea, administratorii statului -funcţionarii- refuză să semneze blocând activitatea. Politicienii, cei care ar trebui să asigure cadrul legislativ, sunt paralizaţi de frică. Ei nu pot gândi nici legi care să înlăture cauzele corupţiei, cum nu pot nici măcar să vorbească cu voce tare despre fricile pe care le au. Nici măcar cei cinstiţi nu îşi permit să spună cu voce tare ce gândesc. Toate acestea te duc cu gândul că în curând România va paraliza. Dacă mai pui la toate aceste lucruri şi faptul că Guvernul limitează cheltuielile publice şi taie investiţiile, ajungi să te întrebi: peste un an România se va opri sau nu?

Cred că marea provocare a celor care conduc România este să ”ridice acest blocaj” şi să restarteze mentalitaţile.

Nu cred în soluţia care spune că DNA trebuie să o lase mai moale. Cred, însă, că DNA trebuie să fie cât mai transparentă şi să comunice cât mai bine în spaţiul public. De asemenea, trebuie să aibă grijă să nu comită niciun abuz sau greşeală în activitatea sa. Orice greşeală a DNA, orice achitare într-un caz celebru va duce lucrurile într-o zonă pe care nu ne-o dorim, poate chiar la o limitare prin lege a atribuţiilor parchetului anticorupţie.

Pe de altă parte, chiar dacă DNA ar comunica eficient, chiar dacă nu am mai avea telejustiţie la tv, nu ar fi suficient pentru a scoate cele 3 categorii din blocajul existent, iar acest blocaj ar putea să pună ţara pe butuci. Desigur, nu există cifre sau statistici care să dovedească acest blocaj. Este o stare de lucruri, este o percepţie, dar sunt sigur că mulţi dintre cei care fac parte din categoriile enumerate se regăsesc când citesc aceste rânduri. Ştim cu toţii că percepţia influenţează economia. Ar fi păcat să ne trezim că această percepţie s-a concretizat deja în cifre, iar blocajul să se regăsească în statistici.

În fotbal a fost la un moment dat un moment t(0), în care toată lumea s-a jurat că...

Citiţi materialul integral pe trendscan.ro. 

Un text semnat de Cristian Hriţuc. 

Cristian Hriţuc a activat în zona marketingului politic având la activ numeroase campanii. Din anul 2000 şi până în prezent a lucrat atât în campaniile locale, parlamentare şi prezidenţiale ca şi consultant. Are experienţă atât în ţară cât şi în Republica Moldova unde a fost activ de-a lungul a mai multor ani. Cristian Hriţuc a fost consilier al Preşedintelui României în perioada 2012-2014.