Candidatura lui Nicuşor Dan, „marea surpriză” anunţată la începutul anului de Ludovic Orban, a fost soluţia de compromis aleasă de liderul PNL pentru a controla cea mai râvnită organizaţie internă a partidului şi de a nu genera astfel oportunitatea apariţiei unui rival cu şanse la şefia partidului. Intrat în competiţia electorală pe cai mari, după ce a reuşit coagularea „Dreptei” în jurul acestei candidaturi, Nicuşor Dan încheie campania electorală din postura de victimă colaterală a jocurilor şi răfuielilor de putere dintre Palatele Victoria şi Cotroceni.
 
Care sunt, însă, evenimentele care au dus la această răsturnare de situaţiei şi au detonat şansele lui Nicuşor Dan de a ocupa mult râvnitul fotoliu de primar al Capitalei:
 
1) Eşecul moţiunii de cenzură iniţiată de PSD –  un eşec care a anulat circumstanţele favorabile de a-l elimina pe Ludovic Orban de la Palatul Victoria înaintea alegerile parlamentare programate pentru luna decembrie. În acest context, Klaus Iohannis s-a văzut nevoit să asiste neputincios la consolidarea puterii actualului şef al PNL în interiorul partidului, o situaţie care îl face pe acesta de neclintit atât din funcţia de preşedinte al PNL (în contextul în care ultimul cuvânt în alcătuirea listelor pentru alegerile parlamentare îi aparţine), cât şi din funcţia de prim-ministru.  
 
2) Accidentul ministrului Transporturilor, Lucian Bode – a fost un moment în care proaspăt întăritul premier Ludovic Orban a făcut o demonstraţie de forţă în faţa Palatului Cotroceni prin asumarea totală a ministrului al cărui comportament sfidător faţă de lege şi de cetăţeni impunea demiterea de urgenţă a acestuia din funcţie. Bode a fost însă apărat cu toate forţele atât de şeful PNL, cât şi de alţi membrii ai Guvernului fapt care l-a pus pe Klaus Iohannis în postura atât de a-şi asuma un ministru „problemă”, cât şi de a asista la vulnerabilizarea şi decredibilizarea imaginii SPP, unul dintre serviciile cu rol esenţial în realegerea acestuia pentru al doilea mandat în funcţia de preşedinte al României. 
 
3) Anunţul lui Ludovic Orban privind formarea unei viitoare coaliţii de guvernare alături de PMP şi UDMR. La începutul lunii februarie, Klaus Ioahnnis anunţa că se va implica pentru formarea unei majorităţi solide după alegerile parlamentare. Or, anunţul lui Orban privind majoritatea pe care o vizează după alegeri reprezintă o intrare brutală peste atribuţiile lui Klaus Iohannis (art. 103, alin (1) din Constituţia României prevede că:
 
„Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament) şi transformarea acestuia într-un simplu spectator al deciziilor liderului PNL. 
 
Capitala a rămas astfel singura vulnerabilitate, călcâiul lui Ahile, prin care se mai poate tempera avântul de putere pe care şi l-a luat Ludovic Orban în partid şi în raport cu Klaus Iohannis. Înfrângerea lui Nicuşor Dan, candidatul garantat de premierul Orban, va reprezenta un motiv suficient de puternic pentru ca opozanţii acestuia să-i ceară asumarea eşecului PNL în cea mai importantă competiţie electorală şi de a-i solicita demisia din fruntea partidului.  
 
Mai mult, eşecul lui Nicuşor Dan reprezintă şi o mişcare tactică cu implicaţii asupra parlamentarelor. O înfrângere zdrobitoare a PSD  în alegerile locale, în special în lupta pentru Capitală, riscă să genereze o relaxare şi o demobilizare a electoratului PNL – prezenţa la urne fiind principala problemă a acestor alegeri. O victorie a Gabrielei Firea, însă, continuatoarea pesedismului din epoca Dragnea, în alegerile pentru Primăria Generală, îi poate asigura lui Klaus Iohannis combustia necesară pentru a mobiliza la urne electoratul anti-PSD şi de a garanta ascensiunea PNL la guvernare. În acest context, demolarea candidaturii lui Nicuşor Dan reprezintă un sacrificiu cu multiple beneficii pentru Iohannis şi PNL.