La începutul săptămânii trecute, larga majoritate a presei din România a preluat ştirea despre sondajul CURS conform căruia 40% dintre bucureşteni sunt de părere că Gabriela Firea este pregătită pentru funcţia de primar al Capitalei, pe locurile următoare situându-se Traian Băsescu (29%), Nicuşor Dan (26%) şi Rareş Bogdan (23%), la mare distanţă de alte nume sondate. Fostul preşedinte şi primar Băsescu revenea astfel en fanfare în discuţia privind opţiunile de vot ale electoratului.

Cifrele au fost înghiţite pe nerăsuflate şi au constituit baza „solidă” pentru analize şi comentarii în jurul dezbaterii despre cine ar fi candidatul „dreptei” cu cele mai mari şanse într-o confruntare electorală cu Gabriela Firea. Nominalizarea la categoria „cel mai bun dintre ceilalţi” l-a surprins pe Băsescu însuşi, care a primit-o ca pe un cadou de la adversari, ceea ce şi era. A declarat la B1 TV că ar lua în calcul candidatura la primăria Bucureşti doar dacă ar reuşi să „rezolve” problema dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) înainte de alegerile locale din iunie.

Băsescu are proces cu Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), privind colaborarea sa cu Securitatea comunistă. În septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a recunoscut „calitatea” lui Băsescu de colaborator al Securităţii, cu numele conspirativ Petrov, însă fostul preşedinte a atacat decizia la ÎCCJ, iar cauza urmează să se judece în acest an. Fără o decizie judiciară favorabilă, fie şi bazată pe un viciu de procedură, i-ar fi greu să câştige alegerile la Bucureşti cu eticheta de securist. Însă Băsescu nu avea niciun gând să candideze, înţelegând că prezenţa sa în sondaj este un „cal troian” oferit de PSD prin intermediul CURS, oficina sa de cercetări pseudo-sociologice. Obiectivul nu era să-l crească pe Băsescu, cât să-l scadă pe Nicuşor Dan.

Sondajul CURS de săptămâna trecută venea pe fondul lipsei la acea dată a candidatului unic asumat de forţele politice care se opun PSD. În condiţiile în care sistemul electoral cu un singur tur de scrutin pentru alegerea primarului va fi cel mai probabil menţinut, şansele cele mai mari împotriva primarului general în funcţie, Gabriela Firea, le-ar avea un candidat comun al PNL, USR PLUS şi PMP. Scoaterea din joben a unui candidat ca Băsescu avea menirea să deraieze selecţia candidatului unic al „dreaptei” şi să aşeze căutările pe o pistă falsă. Săptămâna trecută, alianţa USR PLUS avea două nume (Nicuşor Dan şi Vlad Voiculescu), iar PNL încă măsura popularitatea unor potenţiali candidaţi liberali.

Cifrele sondajului CURS miroseau de la o poştă a intoxicare aruncată pe piaţă pentru a arăta, pe de-o parte, avansul considerabil al Gabrielei Firea, iar pe de altă parte faptul că în fruntea listei de challengeri este Băsescu, un personaj care divide electoratul „de dreapta”. Ca dovadă în plus a faptului că sondajele CURS mai degrabă dezinformează decât informează, cifre suspecte de a fi scoase din pix au fost date publicităţii vineri, ziua în care PNL anunţa că susţine candidatura lui Nicuşor Dan pentru Primăria Municipiului Bucureşti.

Noul sondaj apărut mai întâi pe site-ul stiripesurse.ro (aflaţi mai jos de ce acolo), prezenta două scenarii în care principalele partide ar avea propriul candidat. În primul scenariu, Gabriela Firea ar obţine 33% din voturi în condiţiile în care i-ar avea contracandidaţi pe Băsescu (24%), Nicuşor Dan (17%) şi Violeta Alexandru (15%). În al doilea, Firea ar avea 35% faţă de Rareş Bogdan (30%), Nicuşor Dan (17%) şi alţi candidaţi cu mai puţin de zece procente.

Aşadar, CURS ne prezintă din nou un sondaj în care Nicuşor Dan este abia a doua opţiune preferată a „dreptei” în Bucureşti. Ba mai mult, el scade de la 26 la 17%, adică nu mai puţin de 9 (nouă!) procente în tot atâtea zile între cele două sondaje, în condiţiile în care n-a fost implicat în evenimente majore şi nici nu a comis vreo gafă politică semnificativă. Însăşi Gabriela Firea scade între 5 şi 7% faţă de cele 40 de procente cu care era creditată săptămâna trecută, cu toate că între timp a eliminat „vinieta Oxigen”.

Cum manipulează sondajele să alegem candidaţii „convenabili”

Inconsecvenţele dintre cele două sondaje CURS efectuate într-un interval scurt arată, în cel mai bun caz, o metodologie defectuoasă prin eşantionarea eronată a participanţilor la sondajul de opinie sau o slabă pregătire profesională a operatorilor care au întreprins sondajele. Însă sincronizarea aruncării „pe piaţă” a celor două sondaje în ajunul deciziilor interne ale partidelor în privinţa candidaţilor pentru PMB pare să indice faptul că procentele sunt măsluite cu bună ştiinţă. Căci nu pot face abstracţie de faptul că institutul CURS face parte din infrastructura mediatică a PSD.

Şi nici nu pot trece cu vederea că a dat „rateuri” precum cel din martie 2019, cu fix două luni înaintea alegerilor europarlamentare, când sondajul CURS dădea PSD la mare distanţă pe primul loc, cu 31%. Cu mai puţin de o lună până la europarlamentare era dat publicităţii sondajul CURS din aprilie 2019, în care PSD creştea la 32% şi se menţinea lider detaşat cu şapte procente peste PNL, respectiv la 20 de procente peste alianţa USR PLUS. Votul din 26 mai 2019 a contrazis copios sondajul CURS, cifrele finale BEC înregistrând un ecart de zecime de procent între USR PLUS şi PSD (ambele cu 22%). Şi exemplele pot continua. Aşadar, ce valoare predictivă au sondajele CURS?

Centrul de Sociologie Urbană şi Regională (CURS) este o companie privată de cercetare socială şi de marketing, un SRL înscris la Registrul Comerţului, avându-l ca acţionar unic pe Iosif Buble. În luna decembrie 2017, Buble a preluat această casă de sondaje cu oarece reputaţie de la sociologul Dorel Abraham. Fost jurnalist la Antena 3 şi proprietar al site-ului stiripesurse.ro, Iosif Buble este soţul deputatei Diana Tuşa, actualmente la PSD. În legislatura 2012-2016 a fost aleasă deputat din partea PNL, după care a trecut timp de aproape un an la PNŢCD şi PDL, apoi s-a întors în PNL, cu câte un intermezzo ca independent între mutări. Refuzată de PRU în 2016, Tuşa s-a reorientat pe piaţa politică şi s-a înscris în PSD, care a propulsat-o din nou în Parlamentul României, unde face o figură ştearsă.

Sondajele de opinie sunt instrumente foarte puternice de formare a opiniei cetăţenilor şi influenţare a agendei publice. Efectuate în mod onest şi profesionist, sondajele pot sprijini democraţia, cuantificând în procente convingeri şi preferinţe. Făcute de ageamii sau de manipulatori, sondajele poluează cu teme false dezbaterea publică şi deturnează atenţia de la teme legitime sau importante.

Într-o anumită măsură, sondajele sunt creatoare de realitate, mai ales când sunt difuzate în ajunul campaniilor electorale pentru alegeri sau referendum. Un candidat creditat cu multe procente are mari şanse să-i mobilizeze în sprijinul său pe acei alegători nehotărâţi sau care n-ar fi vrut să se prezinte la vot. Pe de altă parte, un candidat slab cotat riscă să fie părăsit de unii susţinători, care fie sunt astfel demobilizaţi, fie migrează către un candidat care stă mai bine în sondaj.

Sunt doar câteva dintre motivele pentru care PSD are propriile aşa-zise „institute” de sondare a opiniei publice, pe care le alimentează cu bani la fel de publici câtă vreme se află la guvernare sau la conducerea primăriilor cu bugete mari.