Nevoia de reformă a ONU
0
Vizita Secretarului General al ONU, Antonio Guterres, în Rusia şi Ucraina arată nevoia de negociere (de rezolvare pe cale paşnică) a oricărui conflict, cu atât mai mult cu cât, din 24 februarie, Rusia a invadat o ţară independentă.
Ne-am fi aşteptat cu toţii să vedem eforturile din partea organizaţiilor internaţionale în vederea încheierii conflictului armat încă din prima zi a conflictului. Chiar dacă Rusia nu a recunoscut, şi nu recunoaşte, că se află în război, minţinând cu neruşinare o întreagă omenire, chiar şi dacă am avea în vedere o aşa-zisă operaţiune specială a forţelor armate ruse in Ucraina, obligaţia ONU de a interveni este foarte clară. Vedem asta încă din articolul 1 al Cartei ONU, în care se arată, încă de la înfiinţarea sa, în 1945, faptul că scopul Naţiunilor Unite este de „menţinere a păcii şi securităţii internaţionale”, că va lua măsuri pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor la adresa păcii, pentru reprimarea oricăror acte de agresiune sau altor încălcări ale păcii. Aşadar, ONU are misiunea de a înfăptui prin mijloace paşnice, în conformitate cu principiile justiţiei şi dreptului internaţional, aplanarea sau rezolvarea oricăror conflicte dintre state.
Este desigur adevărat că o parte din succesele realizate deja, de exemplu în asigurarea unor culoare pentru refugiaţi, în aducerea de ajutoare umanitare pentru cei asediaţi etc se datorează indiscutabil şi diplomaţiei ONU, totuşi înclin să cred că, inclusiv in aceste aspecte, diplomaţia putea face mai mult. Chiar dacă Rusia nu a respectat înţelegerile de încheiere a focului, şi a tras cu tunurile şi rachetele în autobuzele pline de copii şi bătrâni ce încercau să fugă din calea războiului, cred că ONU avea datoria să nu se lase învinsă. Mai mult, chiar în acele situaţii ar fi trebuit să acţioneze mai eficient şi mai decis şi să denunţe încălcarea încetării focului, să arate vinovaţii, să solicite părţii ruse să respecte dreptul la viaţă al copiilor şi bătrânilor ce voiau să fugă de război.
Faptul că ONU, ca organizaţie internaţională principală ce are ca misiune pacea şi securitatea internaţională nu a acţionat ferm şi eficient îşi are una din explicaţii în nevoia urgentă de reformare a ONU. Poate, cel mai clar aspect este cel legat de Consiliul de Securitate al ONU. După cum vedem în articolul 24, membrii ONU conferă Consiliului de Securitate „răspunderea principală pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale” şi recunosc că, îndeplinind îndatoririle impuse de această răspundere, Consiliul acţionează în numele membrilor ONU. Dar ce te faci dacă un membru al Consiliului este cel care încalcă pacea şi securitatea internaţională? Cum poate Consiliul să mai asigure menţinerea păcii şi securităţii internaţionale câtă vreme chiar el, Consiliul, încalcă pacea şi securitatea internaţională?
Se va spune, desigur, că este dificilă modificarea structurii, modificarea Cartei şi, în general, reformarea profundă a ONU. Înclin să cred că diplomaţii de carieră, împreună cu oamenii politici din marile ţări ale lumii, au inteligenţa necesară pentru a găsi acele măsuri care să fie luate, cel puţin, pe viitor, ca urmare a învăţăturilor trase de noi toţi din ceea ce vedem că face Rusia lui Putin.
A trăi în minciuna promovată de Putin, cum că nu ei au tras cu tunurile şi rachetele, cum că nu ei au agresat un stat independent, cum că nu ei au ucis mii de copii, cum că nu Rusia lui Putin ar fi responsabilă de masacrul de la Bucea etc înseamnă a trăi într-o lume în care nu există nici un strop de pace şi securitate. Ar fi o lume în care un organism cum este ONU este pur decorativ, susţinut din banii noştri ai tuturor, dar care se preface că nu vede ceea ce se petrece începând din 24 februarie în lumea noastră.
ONU are datoria urgentă de a-şi respecta misiunea şi de a face tot ce este omeneşte posibil ca să asigure pacea şi securitatea în lume.
Se încarcă comentariile...
