Nesimţire

Telespectatorilor, mulţi, puţini, ai ediţiei de marţi, 27 mai a Telejurnalului de la ora 14 al Televiziunii Române, le-a fost dat să îl vadă pe unul dintre prezentatori purtând la vedere banderola albă specifică grevei japoneze.

Deşi emisiunea informativă de la respectiva oră e îndeajuns de consistentă, aproape egalând  ca durată  jurnalul principal de la ora 20, cei ce au conceput-o nu au găsit de cuviinţă să insereze o ştire de 30 de secunde referitoare la faptul că o parte dintre angajaţii TVR, colegi de-ai lor, membrii unuia dintre sindicatele reprezentative din instituţie, au intrat în grevă japoneză. Că au făcut-o ca reacţie la  decizia pe care nepotrivitul Stelian Tănase, încă director general interimar al instituţiei, a impus-o Comitetului director.

Un Comitet director fără coloană vertebrală, pe care dl. Tănase îl tratează ca şi cum ar fi alcătuit din sclavi şi argaţi de pe propria plantaţie. O decizie pe care acelaşi domn Tănase încearcă să o treacă şi prin proxima şedinţă a Consiliului de Administraţie. Şedinţă ce se pare că va avea loc chiar azi. E vorba despre o decizie care, în esenţă, se bazează pe resuscitarea falimentarei şi azi de o lume întreagă condamnată metodă Băsescu-Boc de ieşire din criză- tăierea salariile ca urmare a unei abuzive reduceri a timpului legal de lucru legal de 40 de ore pe săptămână.

Tăcerea pe care conducerea Televiziunii Română a impus-o asupra frământărilor din interiorul acesteia e una simptomatică. Certificând absenţa oricărei griji pentru o firească şi necesară comunicare instituţională cu telespectatorii, tăcerea împusă de nepotrivitul Tănase   eliminată doar şi în Telejurnalul de la ora 20, dovedeşte că acesta îi socoteşte pe telespectatori doar nişte simpli plătitori de taxe şi nu parteneri de dialog. Pentru Stelian Tănase telespecatorii reprezintă  o masă de indivizi obligaţi prin lege ca, odată cu factura de energie electrică, să achite abonamentul la serviciul public de televiziune. Care tot mai puţin public e de vreme ce, de când Stelian Tănase a fost paraşutat în fruntea TVR, ca un ultim hatâr pe care dl. Victor Ponta i l-a făcut amicului său de odinioară, dl. Crin Antonescu, audienţa medie a scăzut de la 0,9 la 0,6. Semn  că telespectatorii nu agreează defel “reforma” tănăsistă şi programele inventate de aceasta spre a-şi aduce în TVR prietenii. Indiciu limpede că dl. Stelian Tănase, propus de neinspiratul fost preşedinte al PNL ca şef interimar al Televiziunii, s-a dovedit din decembrie încoace la fel de incompetent precum ceilalţi Gigei liberali ce s-au făcut de minune când au fost însărcinaţi  să se ocupe de treburile culturale.

Puţin importă acest lucru pentru dl. Stelian Tănase. Propria incompetenţă îl lasă rece. Unica preocupare pentru interimar e să îl convigă pe Victor Ponta să îl definitiveze pe un post cu care nu are nu are minima competenţă, în afară de aceea de a executa orbeşte comenzi politice. Plus totala lipsă de caracter.

Pentru mesianicul Stelian Tănase, ajuns pare-se în faza de delir fără leac, pentru ubuescul, ridicolul Stelian Tănase despre care aflu că ar spune cui are timp  şi se încurcă să îl asculte că însuşi Dumnezeu l-a salvat de la moarte pentru ca, la rându-i, să salveze Televiziunea Română, telespectatorul se limitează la condiţia de cetăţean obligat să-şi deschidă portofelul numai şi numai pentru a alimenta conturile amicilor domniei-sale.

Când vezi cât încasează de la TVR Mircea Dinescu care profită de emisiunile lui cu miros  pestilenţial de bodegă spre a-şi promova mascat ba crâşma situată în centrul vechi al Bucureştiului, ba moşia de la Cetate, Cornel Nistorescu pentru a-şi etala cu tarif sporit proasta creştere, Miruna Munteanu pentru demonstraţiile ei lăbărţate de infatuare absolută şi pricepere zero sau Liviu Mihaiu pentru efortul de a da onomatopelor produse de etern şifonata lui persoană iluzia că ar fi  fraze cât de cât articulate te ia cu ameţeală.

Când te gândeşti cu cât sunt plătiţi dl. Nistorescu sau d-na Munteanu pentru a apărea pe post în cea mai palidă, mai fără nerv şi mai inconsitentă şi mai amatoresc analiză post-electorală, aşa cum a fost cea de duminica trecută, te cuprinde revolta.

Când realizezi că şi pentru ca aceşti ambuscaţi să îşi ia pe mai departe “cinstea” calculată în lei sau în euro cu care s-au pricoposit de pe urma prieteniei cu Stelian Tănase vor fi ciuntite salariile a mai bine de două mii de oameni, tot la fel cum Băsescu şi Boc au redus lefurile bugetarilor spre a le merge pe mai departe bine doamnei Udrea şi domnului Videanu, te apucă sila.

Când te gândeşti la nesimţirea lor şi a lui Stelian Tănase te ia cu greaţă.

Iar când îţi aminteşti că această nesimţire se consumă cu binecuvântarea Parlamentului care nu intervine spre a pune capăt desfrâului tănăsist şi pentru ca Ziua porţilor deschise din 1 iunie să coincida cu ziua în care amestecul de prostie, paranoia şi supraevaluare cu iz clinic cu numele de Stelian Tănase a fost obligat să îşi adune definitiv calabalâcul din TVR cu Miruna Munteanu cu tot te încearcă disperarea.

Disperarea de cetăţean batjocorit contra cost de o clasă politică ce se încăpăţânează a nu învăţa nimic din tot mai consistentele avertismente venite din partea celor ce încă îi mai stipendiază extravaganţele. Să vedem până când.