România a fost printre ultimele state membre din UE care au avut planul de redresare aprobat de către Comisia Europeană, după ce documentul trimis a suferit nenumărate modificări. Fără intervenţia Comisiei Europene şi sprijinul românilor din instituţiile europene sau a câtorva funcţionari din ţară, mulţi dintre ei formaţi în timpul pregătirii Preşedinţiei României la Consiliul UE, planul ar fi fost în continuare blocat. În ciuda acestui lucru, în planul final s-au strecurat mai multe greşeli şi au fost plantate mai multe «bombe politice» cu scopul de a face imposibilă implementarea PNRR de către cei care urmează să guverneze până în 2024.

Primul pas pentru reuşita acestui demers este organizarea unei consultări coerente cu participarea tuturor actorilor relevanţi, din zona politică, a partenerilor sociali sau cea neguvernamentală, pentru a discuta deschis despre cum şi ce se poate implementa din PNRR în forma sa actuală. Trebuie să ieşim din logica politicianistă, afirmând că planul ar fi perfect, sau din zona critică, spunând că totul este greşit. Ne trebuie un plan ce poate fi implementat în integralitatea sa, pentru a putea atrage toate resursele financiare la dispoziţia României.

Oricine este iresponsabil şi dă dovadă de o gândire îngustă, apărând ceea ce nu poate fi apărat, nu lucrează în interesul României şi a parcursului său european. De altfel, mecanismul european care reglementează PNRR permite optimizarea planurilor şi chiar schimbări în cadrul acestora pe baza unor argumente serioase. Realitatea este că există reforme care au fost prost redactate şi necesită clarificări, prin solicitări constructive către Comisia Europeană, aşa cum am reuşit pe tema încălzirii pe bază de lemne şi voi căuta să o fac pentru fiecare paragraf în care textul este greşit redactat sau poate conduce la interpretări ce au ca efect imposibilitatea implementării măsurilor respective.

Acolo unde fostul guvern a greşit, trebuie lucrat cu executivul european pentru a remedia şi optimiza planul. Acest lucru poate deranja anumite persoane, aşa cum a deranjat şi prima clarificare făcută de Comisia Europeană asupra textului PNRR, ca urmare a demersului pe care l-am iniţiat, însă mult mai important este să avem un plan riguros şi coerent, care să ofere un tablou coerent şi inteligibil pentru toată lumea, în special pentru opinia publică.

Un pas important în acest sens îl constituie decizia de a include partenerii sociali şi societatea civilă în mecanismele de monitorizare. Doar împreună cu toţi cei care deţin expertiză în domeniu ne putem asigura de buna implementare a planului. Dezvoltarea unor instrumente transparente de prezentare a ţintelor şi paşilor parcurşi în implementarea PNRR reprezintă singură soluţia pentru o participare activă şi constructivă la realizarea acestui plan. Statul trebuie să fie autorul acestui demers, mai ales că deja Comisia Europeană şi Parlamentul European au început monitorizarea Mecanismului de redresare şi rezilienţă.

De altfel, doar reacţiile publice din partea partenerilor sociali şi din zona politică au permis corectarea planului în faza sa iniţială, pentru a respecta cerinţele europene şi a putea fi astfel aprobat. Forma iniţială a planului nu prevedea alocări suficiente pentru zona de mediu şi cea digitală, iar alocarea de fonduri suplimentare pentru educaţie a fost crescută tot prin solicitări externe actului de guvernare de la momentul respectiv (https://tinyurl.com/educatiePNRR)

Un alt pas necesar este acela de a ne asigura că există mecanismele legale pentru implementarea PNRR, precum şi că aceste resurse financiare europene vor fi utilizate în mod transparent. La publicarea planului presa a descoperit documente redactate de către consultanţi privaţi şi contracte acordate discreţionare (https://tinyurl.com/consultantaPNRR), care ar trebui anchetate de instituţiile abilitate. De aceea este important ca aceste proiecte să fie corectate împreună cu executivul european, înainte să se ajungă la situaţii de blocaj pentru întreg planul.

România s-a aflat în situaţia hilară de a primi avansului pentru PNRR fără ca cei responsabili să fi pregătit cadrul legal pentru folosirea acestor resurse. Noul guvern a trebuit să repare greşeala şi să vină cu un mecanism clar care să includă o nouă dimensiune pentru partenerii sociali şi pentru Agenţiile de Dezvoltare Regională. Dacă totul era pregătit adecvat, mecanismul trebuia deja să fie disponibil. Este o nouă dovadă că este nevoie de un pact naţional pentru implementare PNRR.

Realitatea este că de reuşita PNRR depinde viitorul european al României. Orice problemă survenită în implementarea planului poate conduce la creşterea euroscepticismului şi va alimenta cu argumente pe cei care critică cu insistenţă Uniunea Europeană în România.

Cea mai mare greşeală este să ascundem problemele din PNRR sub preş, fără să încercăm să le clarificăm sau să le corectăm până nu este prea târziu, sperând că acestea nu se vor vedea.

Acest plan nu a fost impus de Uniunea Europeană, planul a fost redactat de politicieni din România, care au făcut greşeli ce au fost evidenţiate de-a lungul timpului. În Marea Britanie, politicienii şi-au ascuns în trecut greşelile, protejaţi fiind de anumite zone partizane din spaţiul public, lăsând opinia publică să creadă că totul este din vina UE. Iar rezultatul este arhicunoscut... Eu nu îmi doresc ca în România să se ajungă la această situaţie.

PNRR reprezintă o oportunitate fără precedent, iar o implementare adecvată înseamnă posibilitatea de a dezvolta acest mecanism de finanţare şi mai mult la nivel european şi poate conduce la fonduri suplimentare pentru dezvoltarea României. Invitaţia mea către toţi cei interesaţi de România şi parcursul european al ţării noastre este să lase orgoliile deoparte şi să lucreze pentru ca cele 29,2 miliarde de euro să producă un impact pozitiv în societatea românească.

Pactul Naţional pentru Implementarea PNRR poate fi soluţia.