Legea statutului minorităţilor este îngheţată de peste 10 ani, tocmai din cauza unor prevederi inacceptabile din proiectul UDMR.

Faptul că discuţiile PSD-UDMR nu au dus la o înţelegere este benefic. Dar cum este posibil ca viitorul României să fie subiect de troc politic pentru rămânerea la putere a unui grup de oameni sau a oponenţilor lor? Cum justifică PSD derapajul grav în care s-a angajat partidul? Când s-a discutat în forumurile de conducere deschiderea negocierilor cu UDMR pe acest subiect? Cum s-ar fi poziţionat parlamentarii din Transilvania la un asemenea vot? Când a decis partidul şi în ce organism poziţia faţă de acest proiect de lege? A votat electoratul la alegerile trecute pentru prevederile din această lege?

O lege privind statutul minorităţilor poate fi discutată şi este normal să fie discutată în Parlament, dar nu poate fi dezbătută în regim de urgenţă ca preţ pentru susţinere politică! Faptul că discuţiile nu au dus la un rezultat demonstrează pe deplin acest lucru. Nu este vorba despre a respinge drepturi ale minorităţilor, ci despre păstrarea unor echilibre sensibile, iar acest lucru se poate face numai prin discuţii aşezate, cu toate argumentele pe masă.

Criza politică de la Bucureşti a luat-o pe căi periculoase. Nu mai este vorba despre o furtună în ligheanul puterii. PSD trebuie să oprească această sarabandă a inconştienţei politice.

O minimă responsabilitate ar impune deschiderea dialogului în interiorul partidului. Dacă nu înţelege acest lucru, PSD se îndreaptă către o situaţie internă explozivă, riscând să facă praf partidul. Sorin Grindeanu a propus o soluţie, demisia simultană a sa şi a lui Liviu Dragnea. Pentru Liviu Dragnea pare cea mai onorabilă variantă pe care o are acum la dispoziţie. PSD este izolat din punct de vedere politic după povestea cu UDMR. Deasemenea, există şansa tot mai mare ca moţiunea de cenzură să cadă.

Pentru Dragnea asta înseamnă sfârşitul carierei. PSD a trece prin umilinţa supremă de a nu reuşi să-şi dea jos propriul guvern. Chiar dacă moţiunea va trece, PSD va avea mari probleme să realizeze pacea internă, intând în faza numirii unui candidat la şefia guvernului, deci aducându-l în joc pe preşedintele Iohannis. Perspectiva pierderii guvernării nu va ajuta deloc coeziunea deja grav afectată a membrilor PSD.

Analiza tuturor variantelor arată că pentru PSD ieşirea cea mai puţin dăunătoare este renunţarea la moţiune şi deschiderea discuţiilor directe între cele două tabere.