Când este vorba despre oameni, despre viaţă, despre sănătate, despre boală e greu de calificat o anume cifră în termeni precum „e mult sau e puţin“ cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate să prevadă cum va evolua situaţia în viitor. Din conferinţa de presă de ieri seară a ministrului de Interne, Marcel Vela, din ceea ce a declarat secretarul de Stat Raed Arafat în privinţa personalului medical ne putem aştepta la lucruri deloc de natură să ne bucure. Dl. Vela a făcut şi un apel adresat românilor din străinătate pe care i-a rugat să renunţe la deplasările spre România. Dl. Ministru a avut, desigur, în vedere când  a exprimat o astfel de solicitare apropierea Sărbătorilor pascale şi estimarea că foarte mulţi români care lucrează în străinătate vor dori, în ciuda apelurilor şi a măsurilor excepţionale luate de guvernele din ţările în care lucrează ori pe care ar urma să le tranziteze, să şi le petreacă acasă. Aceasta în pofida faptului că a devenit aproape imposibil, şi din punct de vedere legal, şi practic, să ajungi din Italia, Spania sau Marea Britanie în România.

Cu toate acestea, autorităţile române trebuie să se pregătească şi pentru astfel de situaţii. Iată nu mai departe decât ieri, în momentul în care scriam eu acest comentariu, se înregistra o situaţie excepţională la graniţa dintre Austria şi Ungaria, situaţie în care sunt implicaţi un număr relativ mare de români. Care nu şi-au ascuns nervozitatea faţă de ceea ce ei califică dezinteresul autorităţilor de la Bucureşti pentru soarta lor. Între timp, Ministerul de Externe de la Bucureşti a căzut la o înţelegere cu autorităţile maghiare care au îngăduit ceea ce se cheamă o fereastră de tranzit. E însă vorba despre o oportunitate unică.

Aflu că lucrurile nu merg tocmai bine nici pentru românii care, în urmă cu ani, tentaţi de preţurile mai scăzute ale imobilelor în Ungaria, şi-au achiziţionat acolo case, păstrându-şi însă locul de muncă în oraşele din Vestul ţării. Aflu că autorităţile maghiare îi supun la filtre aflate în vecinătatea umilinţei.

S-au înregistrat, din păcate, şi câteva declaraţii iresponsabile la adresa românilor din străinătate care acum ar dori să se întoarcă acasă din partea unor politicieni autohtoni. Cap de listă a fost, cum altfel?, senatorul Rădulescu-Mitralieră de la PSD, unul dintre cei mai iresponsabili dintre iresponsabilii care şi-au făcut cuib politic în respectivul partid. Senator căruia i-a ţinut isonul şi un anume Lucian Iliescu, parlamentar al minusculului PMP.

Dincolo de aceste cazuri punctuale, situaţia e mai complicată şi ea reprezintă o problemă pentru autorităţile de la Bucureşti. Riscăm să se ajungă la o nouă ruptură între românii din ţară şi cei din afara graniţelor, din Diaspora, cum se spune adesea, asemănătoare celei ce s-a manifestat în 1990. Atunci când unii dintre noi, tributari influenţelor naţionalist-comuniste le refuzam firescul droit de cité celor care „nu au mâncat salam cu soia“. Azi unii dintre cei plecaţi în căutarea unui viitor mai bun în afara graniţelor ţării care, fie că şi-au pierdut slujbele din cauza efectelor economice imediate ale epidemiei cu noul coronavirus, fie că munceau fără forme legale, revin în ţara-mamă. Unii dintre noi îi privesc cu reticenţă ori îi primesc cu vorbe de ocară gândindu-se la faptul că respectivii ar putea reprezenta o povară, mai ales în cazul în care ar avea nevoie de servicii medicale. Se invocă faptul că expaţii nu ar fi plătit ani de-a rândul asigurări medicale aici în România. Nimeni nu contestă asta. Numai că mulţi dintre aceştia au trimis ani buni bani rudelor lor rămase în ţară, au susţinut consumul care de multă vreme  a însemnat  principalul factor care a susţinut economia naţională. Indirect, prin munca lor au făcut să ne fie şi nouă cât de cât mai bine. Fireşte, pentru viitor guvernanţii trebuie să gândească soluţii.

Pentru moment, numai de dezbinare, de dispute fratricide nu avem nevoie. Ci de solidaritate şi de omenie.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro