Comparaţia actualei situaţii economice a ţării cu aceea din 2010

Este uluitor cum nu pot învăţa conducătorii din experienţele ultimilor ani. Acelaşi Tăriceanu, premier fiind, a crescut de la 850.000 (în 2004) la 1,4 milioane numărul bugetarilor, a ridicat salariile bugetarilor pe socoteala că economia „duduie“. Şi a duduit până a pocnit! Consecinţă: Tăriceanu a lăsat un deficit bugetar de 5,5%, după o creştere economică de 8,5%, arierate de 2 miliarde euro şi 1,4 milioane de bugetari. Tot Tăriceanu zicea că o economie poate funcţiona cu deficite bugetare oricât de mari, că aşa se dezvoltă o ţară. Atât îl ducea capul de absolvent de construcţii, cu corigenţe şi repetenţii. Măcar să-i fi întrebat pe greci, cum au ajuns în situaţia de acum. Noi avem o problemă: „duduitul“ economiei nu se traduce prin creşterea încasărilor la buget. Asta e, ghinion. Să rezolve mai întâi problema aceasta, apoi să crească salarii şi pensii bugetare.

Ce s-a întâmplat în 2009-2010 ştim. România era nefinanţabilă, împrumuturile erau foarte scumpe şi doar pe termen scurt, exista riscul să nu poată fi plătite pensiile şi salariile bugetare. La doi ani după preluarea guvernării de către Emil Boc. Ca şi acum. Cu FMI la uşă, care condiţiona acordarea unui împrumut de reducerea cheltuielilor de funcţionare a statului, guvernarea Boc-Băsescu a acceptat „sinuciderea“ politică. A tăiat salariile bugetarilor cu 25%, iar la tăierea pensiilor s-a opus CCR. Boc deja desfiinţase pensiile şi salariile nesimţite, a impus reducerea numărului bugetarilor cu celebra formulă „1 angajat la 7 plecaţi“, a redus şi numărul agenţiilor, a luat un împrumut de 20 miliarde euro de la FMI, salvând astfel economică ţării de la soarta Greciei.

Actualii conducători nu au tăria şi înţelegerea economiei de care a dat dovada guvernarea Boc-Băsescu. Ştiu că-şi afectează propriul electorat şi că vor pierde viitoarele alegeri, cum a ştiut şi guvernarea Boc-Băsescu. Doar că pentru ei a contat mai mult salvarea ţării din prăpastia economică în care căzuse. Guvernul Boc a plecat de la guvernare în 2012 şi a pierdut alegerile din acelaşi an.

Singura soluţie pentru actuala criză, reducerea cheltuielilor de funcţionare a statului

Iată numărul de ministere din alte ţări europene, în timp ce noi avem 28 de ministere. Austria 11, Belgia 13, Bulgaria 18, Cehia 14, Germania 13, Italia 13, Slovacia 14, Slovenia 14, Olanda 17 etc. Până şi Bulgaria este mai precaută cu cheltuielile bugetare.

În educaţie, numărul elevilor a scăzut în ultimii 10-15 ani cu 1,4 milioane, 30% mai puţini elevi, conform declaraţiilor dnei Andronescu. A auzit cineva de scăderea numărului de salariaţi în învăţământ cu 30%? Eu n-am auzit.

Direcţiile judeţene pentru Sport şi Tineret numără 3.500 de angajaţi. Cu ce se ocupă aceşti oameni? Tinerii fac sport în şcoli şi universităţi, iar cei care nu sunt elevi sau studenţi muncesc. Nu au timp de sportul organizat de stat. De curând, cei 3500 de angajaţi au ameninţat cu grevă dacă nu li se măresc salariile.

Numărul Inspectoratelor şi Direcţiilor judeţene se poate reduce de la 41 la 8, pentru fiecare regiune câte un Inspectorat sau Direcţie. Cu mai mulţi salariaţi, dar oricum cu economie mare la buget. Nimeni nu are curajul să ia taurul de coarne şi să facă ordinea atât de necesară.

A verificat cineva câte Agenţii funcţionează, unele cu atribuţii similare, si care pot fi comasate? Nu cred.

De ce nu se înlocuiesc functionarii cu computere şi aplicaţii informatice, care în plus nu mint, nu fură şi nu cer şpagă? Pentru obţinerea unui amărât de cazier judiciar sau fiscal plătim mii de salariaţi în toată ţara, deşi computerele ar putea rezolva problema în secunde. Iniţiase guvernul Cioloş un program de eliminare a hârtiilor, de care s-a ales praful în guvernarea ce a urmat.

Nu există şanse să ne oprim din drumul spre prăpastia economică

Actuala guvernare nu va accepta să-şi ostilizeze propriul electorat, format din bugetari şi pensionari, pentru a opri economia din prăbuşirea în care a intrat. Programul de guvernare a intrat în impas exact ca în timpul guvernului Tăriceanu. Gradul de colectare la buget rămâne sub 30% din PIB, în timp ce în ţările europene dezvoltate este de 40%. Cum creierul lui Darius Vâlcov n-a fost capabil să rezolve această problemă esenţială, actuala guvernare va orbecăi mai departe, mai ales că suntem în an electoral. Doar că există şi funcţionari cinstiţi care oferă publicului date reale din interiorul puterii, există EUROSTAT şi alte instituţii internaţionale de analiză ce nu pot fi păcălite. Au căpătat experienţă cu regimurile „nebune“ care aruncă o ţară întreagă în hăul economic şi social. Cum România nu este în zona euro, pentru a fi protejată de UE, cum s-a întâmplat în cazul Greciei, soarta noastră va fi mult mai dură, în comparaţie cu a Greciei. Şi Tsipras promitea, ca şi Dragnea astăzi, că va face din Grecia o ţară demnă. Şi de atâta „demnitate“ a ajuns să-şi vândă porturile şi insulele. Dacă actuala guvernare continuă pe acelaşi drum, îşi va ostiliza toată ţara, nu doar propriul electorat. Dar nu poate şi nu vrea să înţeleagă acest adevăr simplu.

Concluzie

Îmi doresc să fie greşit sau exagerat scenariul prezentat mai sus. Tare mi-e teamă că este real. Prima confirmare a şi venit prin creşterea costurilor la împrumuturile statului. Iar Dragnea şi PSD vor face ce au făcut de atâtea ori. Vor fugi la un moment dat de la guvernare, lăsând pe alţii să-şi frângă gâtul cu problemele lăsate. Iar la viitoarele alegeri parlamentare vor spune: noi ştiam şi voiam să aducem progresul ţării, dar nu ne-a lăsat Iohannis şi statul paralel. Votaţi-ne încă odată să vă arătăm ce capabili suntem! Şi, probabil, vor câştiga şi alegerile din 2020.