Ne aşteaptă o criză bugetară majoră. Înţelege guvernul acest risc?

Poate înţelege. Dar nu poate face abstracţie de contextul electoral în care ne aflăm. Măsura anunţată de Orban, cu trecerea în şomaj tehnic a unei părţi din bugetari, câte 15 zile pe lună, pare o frecţie la un picior de lemn. Au fost adoptate măsuri multe pentru sprijinirea mediului de afaceri. Dar s-au acordat la grămadă, şi cui are nevoie şi cui nu. Iar de verificări nu are nimeni timp, se dau pe proprie răspundere.

Consecinta: se vor diminua dramatic încasările la buget.

Aceasta e prima problemă, veniturile bugetare

Deja se ştie în „piaţa” financiară că pe primul trimestru se înregistrează un deficit de 8 miliarde de lei, la încasările la buget. De aici reacţia preşedintelui Iohannis şi a premierului, de „reevaluare” a tuturor cheltuielilor bugetare  pe întreg anul 2020. Numai că alegerile de anul acesta reprezintă o frână teribilă, exact ca în 2009. Cum să te prezinţi în campanie electorală cu tăieri de salarii bugetare sau impozitări de pensii? Ghinion cu această pandemie, care a devoalat starea critică a finanţelor statului român. Sănătatea are nevoie de bani, şomerii locali sau cei veniţi din străinătate au nevoie de sprijin de la stat, economia ar avea nevoie de impulsuri financiare pentru a nu se prăbuşi de tot. Noi nu suntem Germania, sau alte ţări, să aruncăm scurt în economie 500 de miliarde de euro.

Creditorii României au mari semne de întrebare privind România

Am  pornit anul 2020  cu un deficit de 4,6% din PIB. Problemă gravă este că fragilitatea bugetului României nu încurajează creditorii interni sau externi să mai acorde împrumuturi României, la preţuri şi termene rezonabile. În evaluările agenţiilor de rating,  România este foarte aproape de categoria „junk”, care descurajează creditorii să mai acorde împrumuturi României. Şi nici investitorii nu s-ar simţi confortabil în a băga banii într-o ţară cu asemenea mare grad de risc ("non-investment grade"). Nici instituţiile internaţionale de creditare, FMI, Banca Mondială CE, şi altele, nu aruncă cu bani acolo unde nu sunt sigure de revenirea economiei şi a încasărilor la buget. Complicaţia enormă stă şi în faptul că acum toate ţările mici şi medii au nevoie de bani, pentru că toate sunt în contracţie economică. Cui să dea FMI banii mai întâi? Nu este importantă politica UE  de relaxare a deficitelor bugetare. Important este dacă le poţi finanţa din împrumuturi.

Ce ar trebui să facă guvernul Romnaiei?

Ce trebuia să facă de mult. Să reducă cheltuielile de funcţionare a statului român. Când nu eram cu sabia lui Damocles deasupra capului. Cum am prevăzut cu multe luni în urmă, am ajuns la scadenţă. Toate bunele intenţii ale guvernului de a ajuta economica frânată brusc de riscurile aduse de pandemie se vor bloca în lipsa banilor. Ministrul de Finanţe, Florin Cîţu, e foarte optimist. Nu spune cum spunea Ceauşescu, că va duce România „pe cele mai înalte culmi de civilizaţie şi progres”. E tânăr, nu ştie formula. Ne spune doar că economia României va fi „între primele economii din Europa după această perioadă”. Tot pe acolo. Doar formularea diferă.

Am scris şi eu şi alţii ce reduceri ar trebui făcute în planul salarizării şi funcţionării instituţiilor statului. Aşteptăm analiza propusă şi de şeful statului, cu teama de a vedea măsuri fără greutate specifică mare în planul finanţelor publice. Avem peste 1,2 milioane de bugetari, când analişti de prestigiu ne spun că ar fi suficienţi 650.000. Acum, când vedem că aplicaţiile informatice funcţionează foarte bine în locul ghişeelor rămase închise. Pot fi scoase din categoria „bugetari” numeroase categorii profesionale, care se pot descurca foarte bine oferind servicii private. Probabil nu vor fi adopate măsuri decisive în acest domeniu.

La începutul anului,  guvernul ne spunea că sunt prinşi bani în buget pentru creşteri de pensii şi salarii bugetare. Fără să adauge: condiţionate de încasările bugetare prevăzute. Acum nici măcar acest lucru nu mai poate spune. Pandemia a dat peste cap toate planificările bugetare, iar încasările la buget se vor prăbuşi, cum vom vedea la sfârşitul lunii aprilie.

Iar dacă îşi pune speranţa în tiparniţa de bani şi în rezervele  BNR, rău face. Fără aceste instrumente inflaţia ar decola fără avertismente, şi iar ne trezim cu încă patru zerouri în coadă la preţuri şi salarii.

Riscul cel mare este ca prin august-septembrie, guvernul să spună: nu mai avem bani pentru plata pensiilor şi salariilor. Şi nici împrumuturi nu mai putem face. După Grecia, creditorii suflă şi în iaurt. Atunci să vezi consecinţe electorale!