"NATO era mai important in sens militar, insa Europa este politic mai mult decat ne dam seama acum" afirma M.S. Regele Mihai

Majestate, in urma cu cativa ani ati avut o lunga intrevedere particulara cu fondatorul ziarului Adevarul, Dumitru Tinu. Ce ati discutat despre politica? - El a sugerat ca, poate, nu a fost


Majestate, in urma cu cativa ani ati avut o lunga intrevedere particulara cu fondatorul ziarului Adevarul, Dumitru Tinu. Ce ati discutat despre politica?
- El a sugerat ca, poate, nu a fost intotdeauna destula transparenta din partea noastra si noi am spus atunci ca au venit anumite lucruri negative din partea lui Iliescu si a Guvernului. Nu se poate, cateodata, gasi calea de mijloc. Asta a fost tot, pe plan politic.
- Puteti sa ne spuneti, acum, cine a facut primul pas spre normalizarea relatiilor cu Casa Regala?
- E foarte curioasa chestia asta. Daca nu ma insel, in martie trebuie sa fi fost. Iliescu i-a trimis pe d-nii Talpes si Opaschi la noi in Elvetia, pentru a ne invita la inaugurarea Muzeului de la Palatul Regal. Se pregatea, acolo, deschiderea unui muzeu de arta. Si au venit sa spuna ca suntem cu totii invitati. Am fost foarte surprins. Noi avem un program pe care nu poti sa-l schimbi pentru cel putin o luna de zile, pentru ca sunt prea multe la mijloc. Nu este un refuz, dar nu poti modifica angajamentele pe loc. Au discutat cu Secretariatul Casei Regale si, cand a fost sa fie, atunci am stabilit data. Ei au initiat asta, nu eu.
- De ce credeti ca presedintele Emil Constantinescu - care a castigat cu electoratul care va sprijinea - nu a facut el primul pas?
- Chiar Constantinescu a spus de ce: el a recunoscut ca a castigat alegerile, dar nu Puterea. E foarte adevarat ca dl. Iliescu, in 2001, a facut, poate, mai mult decat a facut celalalt. Asta-i absolut drept. Dar si ceea ce au facut atunci este important. Au facut un act de moralitate, au anulat decizia Guvernului din '48.
Comunistii
mi-au luat tara - Ce au facut comunistii in '48?
- Au dat un decret prin care mi-au luat nationalitatea. Nu poti sa iei nationalitatea unui om cand este nascut aici. Au schimbat Constitutia si apoi mi-au luat tara. Reparatia acestui gest a fost amanata de cateva ori, dar pana la urma s-a facut dreptate.
- Porniti acum intr-un turneu de suflet pentru comemorarea soldatilor cazuti in razboi. Cum ati primit vestea intrarii in razboi?
- Mama mea, care a ascultat BBC-ul... era foarte devreme, si a venit la mine pe la 7.30-8 dimineata si mi-a spus ca Romania a intrat in razboi cu rusii. L-am chemat pe Mihai Antonescu la telefon si l-am intrebat daca e adevarat. Mi-a spus ca da, sa vad un jurnal. Practic, am aflat din presa.
- Care era starea de spirit a poporului?
- in chestiunea asta, la inceputul razboiului pentru Basarabia si Bucovina, toti am fost de acord. Si populatia, si partidele politice, si Maniu, si Bratianu, toata lumea a fost de acord. Dar nu un pas mai departe.
- Si Casa Regala a fost de acord?
- Da, unde era pamantul nostru, dar mai departe nu. Ne spunea Antonescu ca trebuie sa fim loiali, dar nu a fost nimic scris cu Hitler. Era doar un fel de promisiune, de la militar la militar, cum spunea el.
- Iar pentru angajamentul pe frontul de Est, ne-ar fi dat inapoi Transilvania?
- Asta a fost ideea lui Antonescu, care-i foarte bizara. El era un ofiter bun, stia arta militara... totusi, sa-mi spui mie ca, mergand cu nemtii pana in panzele albe, facand aceste sacrificii pentru nemti, Hitler o sa ne dea Transilvania inapoi? Umblam asa, pe vorbe, pe pareri... Foarte curioasa chestie. Nici din punct de vedere militar nu se putea, darmite politic...
- De ce n-ati intervenit mai devreme de 1944?
- Pe hartie, eu eram seful statului, dar atata tot. De fapt, Antonescu conducea toate treburile. Toate partidele erau date deja deoparte. Eu am mostenit situatia aceasta si nu mai aveam aproape nimic, nici o parghie concreta, doar puterea morala.
- Prin greva regala ati pus in dificultate comunistii. Poate l-ati fi pus intr-o situatie dificila si pe Antonescu?
- Era razboi, erau trupe germane in tara si nu se putea duce un conflict intern de lunga durata, trebuia o miscare decisiva. La sfarsitul lui '42, inceputul lui '43, deja au inceput sa se incurce treburile in Rusia. Aveam eu un grup, din care faceau parte Maniu, Bratianu si multi altii, am discutat foarte mult ce puteam face ca sa iesim din razboi. Eram in contact cu Aliatii. Ne-au spus, pana la urma, din partea englezilor si a americanilor, ca nu mai vor sa discute cu noi pana nu aducem si comunisti in grup. Nici n-am stiut ce sa cred, eram descumpaniti ca americanii ii sprijina pe comunisti si social-democrati, dar ca sa iesim din razboi ne trebuia ajutor. La Cairo au fost numeroase discutii, se cunosc, dar nici un raspuns. Si singurul moment cand s-a putut face ceva a fost cand Rusia a spart frontul in Est, iar nemtii au luat o divizie de tancuri de la noi si le-au mutat in Polonia. Asta a usurat putin presiunea germana si atunci am facut ce-am putut. Dar am facut singuri! Spuneau rusii ca ne-au eliberat. De unde, ca prin Bucuresti au facut parada, nu s-a mai tras nici un foc, l-au eliberat romanii. Pana la unguri, rusii n-au mai luptat.
- Ati fost, personal, pe front?
- Am fost pe front in Basarabia, dar pe urma am zburat direct in Crimeea. Antonescu voia sa trec prin Transnistria, care era atunci o buna parte din Ucraina sub administratie romaneasca, si am refuzat. Acolo nu pun piciorul, am spus, fiindca n-avem ce cauta acolo. Asa ca am zburat cu avionul direct in Crimeea si in tara.
- Cunoasteti vreun ofiter cazut la datorie in tarile pe care le veti vizita?
- Asta-i mai greu, fiindca nu i-am cunoscut pe toti, dar m-a impresionat ca tocmai cehii si slovacii au gasit de cuviinta sa ma invite in mod oficial pentru comemorarea acestor soldati romani care au murit pentru libertatea lor. Sunt cam putini cei care-au mai facut un gest de felul acesta.
- Noi ne-am mirat intotdeauna ca, desi sunteti singurul sef de stat care ati contribuit la Ziua Victoriei, nu ati fost invitat la ceremonii in timpul razboiului rece.
- isi inchipuiau ei ca daca ar face un gest de felul acesta, or sa se supere rusii sau Ceausescu.
- Nu au resentimente cu privire la faptul ca Romania a fost de partea lui Hitler o perioada?
- Nu stiu. Am incercat sa le explic la toti - si privat, si in ocazii oficiale, cum a fost exact situatia, dar eram pe linie moarta. Singura ocazie cand am putut sa vorbesc foarte deschis a fost cu o comisie a Congresului american, care a venit sa afle ce s-a intamplat cu comunizarea tuturor tarilor si m-a luat pe mine, la Londra, ca martor, in '50. Comisia avea vreo opt sau zece membri si am stat vreo trei ore cu ei, mi-au pus fel de fel de intrebari: ce s-a intamplat, cine a facut, cum si ce. I-au luat pe cehi, pe polonezi, pe toti la rand, si pe mine. Au tiparit exact ce am spus, a iesit o brosura groasa pentru istorici, dar ce-a iesit de-acolo, pe plan politic... n-am vazut nimic.
- Dupa razboi, ati plecat intr-o vizita, in Anglia, si atunci s-a spus ca ati desfasurat negocieri secrete.
- Nu. Asta nu-i adevarat. A fost o invitatie oficiala. Este drept ca Regele George al Angliei mi-a pus la dispozitie o camera, la Palatul Buckingham, ca sa-l primesc, impreuna cu mama mea, pe ministrul de Externe, lord Bevin. Eu am pus intrebari, am stat vreo doua ore cu el, i-am explicat ce se intampla, ca suntem intr-o stare imposibila aici si ca am vrea sa stim ce poate sa faca Anglia pentru noi, eventual. El a fost, de fapt, singurul cinstit cu noi. Neplacut, dar a fost cinstit. Desi era laburist, de stanga, se simtea o simpatie. A fost foarte deschis cu noi si a spus ca Marea Britanie, din cauza situatiei in care se afla atunci, nu poate sa faca nimic pentru noi.
- Cu toate astea, ati riscat si v-ati intors in tara. Comunistii se asteptau sa nu va mai intoarceti.
- Stiu. Dar acolo situatia s-a complicat putin... Am cunoscut-o pe viitoarea mea sotie, ne-am logodit si am stat vreo doua-trei saptamani in Elvetia. Noi l-am trimis pe maresalul Palatului sa anunte Guvernul, cum era constitutional. Groza si cu comunistii au spus ca nu se poate. Sigur ca nu le convenea o nunta regala. Se temeau, fiindca in Anglia fusesera mari manifestatii populare si daca ieseam in public ar fi avut loc si la noi. S-ar fi intarit pozitia monarhiei, caci poporul ne sprijinea si ar fi venit sute de mii la manifestatii, iar ei nu mai puteau sa minta, dupa cum aveau in plan. Era un risc sa ma intorc, erau mari tensiuni, dar atunci ne-am gandit ca este datoria mea sa vin in tara. in plus de asta, ei deja spuneau atunci ca nu mai vin, dezinformau, spuneau ca mi-am parasit tara. Erau experti in asta. Si m-am intors, intr-o atmosfera mai mult decat glaciala, iar doua saptamani mai tarziu, s-a intamplat 30 Decembrie.
- Dar au pus in circulatie tot felul de legende: ca ati plecat cu un tren plin de...
- Stiu. Am plecat cu patru masini, asta e adevarat. S-a mai spus, deunazi, ca am plecat cu niste tablouri. Eu am intrebat cum s-ar fi putut, ca ne-au controlat comunistii toate bagajele, abia asteptau ei asa ceva ca sa ne atace. Mai tarziu s-a scornit toata povestea cu tablourile, cand erau deranjati de mesajele mele, de simbolul pe care il reprezenta monarhia. Au inventat ca tablourile erau ascunse in cufarul masinilor. Niste prostii. in cufarul masinilor, niste tablouri!? Niste minciuni!
Vindeam gaini si oua ca sa putem trai - Daca era adevarat, ar mai fi fost nevoie sa munciti din greu?
- Munca n-ar fi fost o problema, cu toate ca nu eram pregatit pentru asa ceva. intai am fost cu scoala, apoi cu serviciul militar, iar, in tot timpul asta, tatal meu m-a pregatit pentru a reprezenta tara si Casa Regala. Nu aveam pregatire in sensul afacerilor sau al altor activitati. Situatia asta a fost un mare handicap pentru mine. Am inceput sa pilotez. Deja din '43 aveam livretul militar. E ca un hobby, daca vrei. Totdeauna mi-au placut chestiunile mecanice, aviatia, masinile. Am intalnit un american, cu care apoi am lucrat in Elvetia, el mi-a spus ca incepe o afacere la Geneva si ca ar vrea sa vin cu el acolo, sa ne asociem. Asa s-a intamplat cu aviatia, si asta mi-a placut foarte mult. in Anglia insa am crescut gaini, am avut pana la 800 de gaini. Numai noi doi, eu si Regina, ne ocupam de ele, de ferma, si le vindeam. Vindeam si oua ca sa putem trai.
- Atunci cand lord Bevin v-a dat vestea ca Anglia nu poate interveni, le-ati transmis-o celor din tara?
- Eu le-am pus problema si occidentalilor: ce facem, ca e asa de grea situatia aicea? intrebarea e ne intoarcem, nu ne intoarcem, ce facem, si atunci un diplomat american a zis: din punctul nostru de vedere, nu vad nici un avantaj ca sa va intoarceti, Majestate. Noi am gandit insa din punctul de vedere al romanilor.
- Deci era clar ca ne abandonasera, intr-un fel. Liderii politici n-au vrut sa va asculte?
- Cei din afara nu voiau sa asculte mesajele critice. Am discutat cu un congresman din America, am stat cateva ore cu el... trebuia sa vina aici sa-l vada pe Ceausescu, si i-am explicat exact ce se intampla. La doua saptamani, la intoarcere, a facut un interviu in care spunea ce bine este in Romania. Ori nu a inteles nimic, ori facea pe prostul, ori avea alte interese. Nu era posibil sa nu vezi ce drama este in tara.
- Suferintele s-au terminat cand am intrat in NATO, sau acum, cand ne primesc in UE?
- NATO era mai important in sens militar, insa Europa este politic mai mult decat ne dam seama acum. Drumul spre NATO ne-a invatat cu disciplina de acolo, si parca, parca au ceva mai multa incredere in noi, pana la urma. Cand am fost prima data in Belgia, sa sprijin intrarea in NATO, m-am dus la Comandamentul Suprem pentru Europa. Comandantul de acolo era un general, care nu primea pe nimeni din tarile care nu intrasera inca. Si totusi, a admis sa ma primeasca. Asta ne-a aratat ca lucrurile se schimba. A doua oara cand am intervenit pentru ca Romania sa fie in NATO, am vazut ministri de externe si am putut sa vorbesc cu ei foarte mult, in mod oficial si atunci mi-am dat seama ca o sa fie ceva mai bine pentru tara noastra.
- Cum comentati situatia din Irak, am vazut ca ati fost la Piata Universitatii...
- Ce se intampla in Irak este ceva oribil. Eu am mai spus: sa scapam de Saddam e foarte frumos, dar ce facem dupa? Am impresia ca americanii nu s-au gandit ce se intampla dupa aceea. Si mintea musulmana si araba sunt asa de diferite de a noastra. Daca te porti ca la noi, cu ei nu merge. Dar nici sa-i abandonezi acuma nu se poate, fiindca se pierde tot, tot acest sacrificiu a fost degeaba si va veni alta dictatura, alte pericole. Cu toate criticile pe care le fac, totusi, nu cred ca ar trebui abandonat Irakul.
23 August, cea mai importanta zi - Care credeti ca este ziua cea mai importanta din istoria moderna a Romaniei?
- E greu sa spun exact, dar cred ca totusi 23 August. 23 August a fost o intorsatura majora in cursul razboiului. Mai ales pentru noi, am avut o oarecare mandrie ca am facut-o noi singuri, fara nici un fel de ajutor si rusii nu au tras nici un foc, aici la mine in tara. Am facut ce-am facut in momentul in care viitorul razboiului, al nazistilor, nu era inca sigur. Trebuia sa luptam si noi impotriva nazistilor si am facut-o, chiar fara sprijin din afara.
- Cum vedeti rolul Casei Regale in viitor?
- Eu iau ca model Spania, nu alte tari mult mai bogate din Nord. in fine... Juan Carlos a venit intr-o situatie care era destul de nebuloasa acolo, dar a reusit, iar spaniolii o duc bine. Daca noi am fi putut sa facem ceva in tara, sa punem lucrurile la punct, cine stie, poate ajungeam si noi mai departe. Vad o mare confuzie, cateodata, in anumite articole, chiar si in strainatate sau in scrisori pe care le primesc de la romani. Se face o confuzie intre democratie si monarhia constitutionala, ca si cum monarhia este ceva separat de democratie. De fapt, merg mana-n mana, nu poti sa pui una fara alta... Asta-i foarte greu sa inteleaga unii. Macar daca ar fi avut romanii sansa spaniolilor, unde in ciuda dictaturii nu s-a falsificat istoria, au putut sa afle adevarul si sa inteleaga.
- Ati putut reveni in '92.
- Cred ca Iliescu, probabil, a primit niste informatii cum ca ei sunt asa de tari ca eu nu mai contez deloc. Dupa aceea, s-a vazut ca poporul incepe sa inteleaga.
- Multi au sperat atunci ca veti solicita intoarcerea la situatia dinainte de razboi. Aveati in strada sute de mii de tineri.
- Numai ca eu am facut o promisiune: ca nu vreau sa ma implic in politica si ca vin in special pentru populatia de aici. Am spus ca vin pentru 72 de ore. Si m-am tinut de cuvant. Nu imi place sa fac promisiuni pe care nu sunt sigur ca pot sa le indeplinesc. Pot sa promit ca o sa incerc sa fac ceva, da, dar nu sa spun ca am sa fac si pe urma sa nu iasa.
- Dar acum ati facut o actiune juridica pentru Peles. Nu era posibila o actiune juridica de revenire la Constitutia antebelica, pentru ca au fost ilegale actele de dupa 1947?
- Stiu, toate au fost ilegale, numai ca ei aveau, totusi, toate parghiile in mana. Acuma trebuie chibzuita bine chestia asta, nu poti sa sari asa. Chiar in chestiunea cu Sinaia, cu un bun al nostru, pe care vrem sa-l preluam, legal... si cu toate astea dureaza de aproape sapte ani negocierile. Au fost mai multe guverne, mai multe forte politice. Darmite in sensul asta, de a reveni la o situatie antebelica, un demers in care nu am fost ajutat de nimeni. Nu vin eu aici sa ma impun cu forta, de fapt trebuie ca poporul roman sa spuna asta.
- Dar nu s-a facut o dezbatere publica?
- Nu, asta nu. Au fost mai multi istorici care au vorbit destul de bine, exact cum vin lucrurile, ce s-a facut, cum e sistemul. Si eu cred ca oamenii spun: da, e adevarat, ati fost, acuma lucrurile s-au schimbat si nu mai este nimic de facut.
- Practic, dv. aveti cea mai mare experienta dintre toti conducatorii si o educatie speciala. Se consulta cu Majestatea voastra clasa politica?
- Nu. Bine, asa, cand pot, vorbesc cu ei, dar nu prea vin.
- Pun si o intrebare personala: ati vazut Dacia, noua masina nationala?
- Un Logan, nu? Am vazut in reviste. Eu am doua masini, dar sunt vechi. Sunt din '78, un Volvo, si un VW pentru oras. Aici am la dispozitie o masina BMW. Am fost, in '97 sau '98, la fabrica din Pitesti, in vizita, dar era vara si liniile de montaj nu functionau, era vacanta. Mi-au dat o Dacie sa o testez, pe un poligon de acolo, dar pe sosea, nu.
- Acum, fabrica este a Renault, iar romanii se pregatesc sa devina cetateni ai Uniunii Europene...
- O sa fie mult mai complicat decat se crede. Sunt reguli si conditii care nu se prea potrivesc cu ceea ce a fost la noi. Lumea incepe sa afle conditiile acestea, dar ceva ce nu se stie inca este ca aceasta Constitutie europeana nu respecta religia. Nu se spune un cuvant, nu vor sa recunoasca originea noastra crestina. Eu, personal, nu accept, oamenii din tara nu vor accepta. Cred ca au fost influente politice, poate de stanga, cine le mai stie, dar este o greseala.
Vaticanul a spus "nu" la casatoria noastra - Fondatorul dinastiei si-a schimbat confesiunea, cand a venit in tara. Vedeti posibila o apropiere intre catolici si ortodocsi?
- Stiti cum se spune in popor: ar fi bine sa fie bine! Trebuie si noi sa admitem ca Vaticanul, in ultimii ani, s-a schimbat mult, in sensul apropierii intre Biserici. Noi doi, Regina si cu mine, am patimit pe aceasta chestiune. Cand era vorba sa ne casatorim, Vaticanul a spus: Nu! Ei nu aveau nimic contra unei casatorii mixte. Dar, Regina fiind catolica, sustineau ca este obligatoriu ca sa fie crescuti copiii in aceasta confesiune. Or, Constitutia noastra spune clar: doar ortodox. Eu nu puteam sa fac altfel. Stiu destule cazuri, in Europa, cand s-a promis ca vor fi crescuti copiii ca si catolici, pana s-a obtinut certificatul de casatorie, dupa care copilul a fost botezat in alte confesiuni. N-am vrut sa incerc o pacaleala din aceasta. Soacra mea era catolica, tot din cauza unui astfel de compromis, cand au incercat sa impace capra cu varza: mama ei era ducesa de Orleans si s-a casatorit cu un protestant. intelegerea a fost ca toti baietii sa fie crescuti in rit protestant, iar toate fetele, catolic. Noua nu ne permitea Constitutia. Viitoarea mea soacra s-a dus personal la Papa, sa intervina, dar nu s-a acceptat. Am facut nunta, ortodox, in Atena. Fara certificat de casatorie catolic, pentru Regina.
- Cum s-a depasit situatia?
- Au trecut peste 20 de ani si, la un moment dat, ne-am dus in Monaco, la principele Rainier. Regina i-a explicat printesei Grace ce se intampla. Ea avea un preot catolic venit din America si care tinea slujbele in catedrala din Monaco. L-a chemat si l-a rugat sa gaseasca o solutie. Ne-a promis ca o sa se gandeasca. Dupa vreo zece zile ne-a anuntat ca, nespunand despre cine este vorba, a transmis cazul superiorilor sai din Paris. Si cei de acolo au raspuns ca, daca-i asa, nu-i nevoie decat de o mica parte din slujba catolica de oficiere a casatoriei, si anume partea care difera de cea ortodoxa. Daca se face, este in regula totul. Atunci am chemat-o si pe soacra mea, s-a facut slujba, in Monaco, si ne-au dat certificatul.
- N-ar fi fost cazul ca Biserica sa initieze o dezbatere pe tema monarhiei? Doar Biserica v-a uns Rege si nu s-a schimbat nimic de atunci?
- Teoretic, s-ar putea raspunde da, Biserica nu s-a schimbat. Oamenii se schimba tot timpul. Patriarhul mi se pare ca era cam rezervat in ceea ce ne priveste, inainte. Dupa ce s-au normalizat relatiile cu Iliescu, s-a deschis si Biserica. Noi avem acum relatii foarte bune cu reprezentantii Bisericii Ortodoxe, dar si cu unitii, care erau a doua mare confesiune din tara, si cu catolicii sau protestantii. Eu imi fac sperante intr-o apropiere, caci ceea ce ne separa este mai putin decat ceea ce ne apropie. Noi am fost la Vatican, recent, dar din pacate l-am cunoscut pe Papa prea putin, nu era momentul de discutii, doar am vrut sa-i strang mana, sa-l intalnesc. El si-a asezat mana pe capul nostru si a facut o mica cruce, la fiecare.
- Va multumesc foarte mult pentru onoarea de a-mi fi acordat acest interviu.