SERIAL ADEVĂRUL Învăţăturile deputatei Natalia Intotero pentru românii săraci: „Să stea în ţară! Să-şi ia trei meserii şi să muncească!“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Natalia Intotero îi ceartă pe românii care pleacă din ţară de foame FOTO Adevărul/ Eduard Enea
Natalia Intotero îi ceartă pe românii care pleacă din ţară de foame FOTO Adevărul/ Eduard Enea

Aleasă într-un judeţ în care şomajul este în floare, deputata Natalia Intotero pare ruptă de realitate: hunedoreanca îi somează pe români să nu mai plece din ţară şi să persevereze în muncă.

Natalia Intotero (37 de ani) a fost cândva o tânără educatoare din oraşul Brad (judeţul Hunedoara), căsătorită  cu un italian care a venit să facă afaceri în România. În anul 2000, pe când avea 24 de ani, ea s-a înscris în Partidul Social Democrat (PSD) şi a început să activeze pe linie de tineret. A activat bine şi a cunoscut oameni importanţi, inclusiv pe Victor Ponta, astăzi premierul României.

Între 2004 şi 2008, Natalia Intotero a ocupat funcţia de consilier judeţean, iar în 2009, în timpul guvernării PDL-PSD, a fost numită secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe. S-a făcut repede remarcată, declarând că Suedia are preşedinte şi notând în declaraţia de avere că deţine o maşină „Lancea”.  Intotero a stat şapte luni în această funcţie, până la ieşirea PSD-ului de la guvernare. În 2012, ajuns premier, Victor Ponta a numit-o din nou secretar de stat coordonator al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni. La recentele alegeri, ea a câştigat un loc de deputat în Parlamentul României.

Aşadar, Natalia Intotero a luat în mâini frâiele ţării şi, după numai două luni de mandat, a găsit deja soluţii pentru problemele grave din România. Deputata îi somează pe români să nu mai plece din ţară, să-şi ia câte două-trei slujbe în paralel şi să muncească mai mult. Asta, în condiţiile în care fratele ei trăieşte în Italia (după cum însăşi Natalia Intotero spune pe Facebook), iar în Hunedoara, judeţul unde a fost aleasă, şomajul este cu două procente peste media naţională.

Şi tot Natalia Intotero ne anunţă că pregăteşte o lege care va angaja statul la cheltuieli fantastice şi care va aduce sistemul de sănătate la nivel occidental. La care am întrebat şi noi, ca oamenii: „De unde bani, doamnă?”. Auzind acestea, aleasa s-a ridicat nervoasă de pe fotoliu şi, supărată pe noi, a plecat în Parlament să conducă ţara.

„Adevărul“: De ce nu v-aţi pus CV-ul pe site-ul Camerei Deputaţilor?
Natalia Intotero: Urmează să-l pun.

Până îl puneţi, vorbiţi-ne puţin despre biografia dumneavoastră.
Am fost învăţătoare, apoi profesoară de limba engleză. Am intrat în învăţământ de la 19 ani, imediat după ce am terminat liceul pedagogic. Provin dintr-o familie simplă de români.

Numele Intotero l-aţi preluat de la soţ?
Da, sunt căsătorită cu un cetăţean străin. Chiar dacă aveam posibilitatea să plec în străinătate, faţă de alţi tineri care au ales această cale a exodului, eu am preferat să rămân în ţară.

Pe soţul dumneavoastră unde l-aţi cunoscut?
În România, locuim împreună în România. N-am vrut niciodată să-mi părăsesc şi nu doresc să-mi părăsesc ţara.

Ce afaceri are soţul dumneavoastră în România?
Nu ştiu dacă..., nu vreau să intru în amănunte.

De ce nu?
Nu, nu vreau să implic familia.

Cum v-aţi hotărât să intraţi în politică?
Am decis să intru în politică în anul 2000, confruntându-mă cu diferite probleme în domeniul în care eu munceam, în învăţământ. Am ajuns la concluzia că, fiind o persoană foarte energică, ar fi cazul să mă implic şi eu, având în vedere că nu mi-am dorit niciodată să părăsesc ţara. Şi acesta a fost motivul pentru care am intrat în politică, fără să mă gândesc la funcţii sau să mă gândesc că peste 12 ani voi ajunge parlamentar.

Şi v-aţi înscris în PSD.
M-am înscris în Partidul Social Democrat, l-am considerat ca fiind partidul cel mai apropiat mie, partidul meu de suflet. Şi am început să activez în cadrul acestui partid. Treptat, aici am regăsit, să spun aşa, o a doua familie.

Ce v-a atras la doctrina social-democrată, de spuneţi că e partidul dumneavoastră de suflet?
Oamenii, în primul rând oamenii care activau în cadrul acestui partid. Şi ceea ce îşi propune această doctrină, să militeze pentru pătura socială.

Când spuneţi oamenii, la cine vă referiţi?
Atât la cei de pe plan local, cât şi la cei de la nivel naţional. Am început să activez în cadrul Tineretului Social Democrat (TSD), l-am cunoscut pe Victor Ponta când era preşedintele TSD, l-am cunoscut pe Nicolae Bănicioiu care coordona pe atunci Liga Studenţilor, mulţi alţi colegi. Pe Daciana Sârbu, Ioana Pop şi mulţi alţii alături de care ne-au legat mulţi ani de muncă. Ne leagă.

Aţi spus că v-aţi hotărât să intraţi în politică după ce v-aţi lovit de mai multe probleme în domeniul în care activaţi. La ce vă referiţi?
La reforma continuă din sistemul de învăţământ. Şi în momentul de faţă vedem că Legea învăţământului nu este cea mai bună lege şi ne dorim să avem o lege care să aducă stabilitate.

Când aţi fost numită directoare de şcoală, eraţi deja în politică?
Da, intrasem în PSD.

S-a spus că şi asta e o problemă în învăţământ, numirile politice. La dumneavoastră a fost sau n-a fost numire politică?
Nu, eu am participat la concurs pentru obţinerea acestei funcţii pe vremea Guvernului Tăriceanu, deci noi eram în Opoziţie la vremea respectivă. Nu am intrat în politică pentru a obţine funcţii.

Aţi fost la un moment dat şi secretar de stat. Ce credeţi că v-a recomandat pentru acest post?
Am activat şi în cadrul Tineretului Social Democrat, am participat şi la alegerea conducerii tinerilor socialişti din Europa, la congresul Ecosy 2007, în Polonia mi se pare, şi am dorit şi m-am implicat foarte mult pe parte de legături cu comunităţile româneşti, alături de colegii mei de la tineret.

Asta, cu activitatea de la tineret, e cam puţin. Adică, oricine se poate înscrie în organizaţia de tineret a unui partid şi acolo să desfăşoare o activitate. Dar de aici până la secretar de stat...
Da, dar fiecare activează pe un domeniu. În cadrul Partidului Social Democrat există departamente, iar eu am ales să activez la departamentul de relaţii cu comunităţile româneşti şi la departamentul de politică externă

Vedem foarte multe cazuri de români care îşi sfârşesc destinul, viaţa, prin străinătate, care acolo au muncit la negru şi care nu au bani să poată familia să-i aducă în ţară.

„Poate ne daţi dumneavoastră idei“

Tot repetaţi că nu aţi vrut niciodată să părăsiţi ţara. Dumneavoastră aveţi o situaţie materială mai fericită, dar mulţi părăsesc România de nevoie.
Indiferent cât de greu ar fi, nu este o soluţie să plecăm în străinătate. Ce se întâmplă cu ţara dacă plecăm toţi şi lăsăm o ţară pustie?

Puteţi să-i spuneţi asta unui om care nu are unde să se angajeze şi care pleacă peste hotare ca să-şi întreţină familia?
Există soluţii. Te poţi angaja să ai trei meserii, să munceşti, şi cu siguranţă rezultatele vor fi la fel din punct de vedere material.

Cum să-ţi iei două-trei joburi, când faci 12 ore muncă fizică? Să munceşti 24 din 24 de ore?
Daţi-mi exemplu de un român plecat în străinătate care munceşte acolo, câştigă un salariu, îşi plăteşte cheltuielile şi după aceea cu cât mai rămâne.

Avem prieteni din copilărie care munceau de dimineaţa până seara pe câteva sute de lei. Au fost nevoiţi să plece, şi-au lăsat copiii acasă, n-au făcut-o de plăcere.
Salar? Cât au salaru’? Haideţi să vedem cât au salaru’. Nu vreau să intru în polemică, vă spun cu tot respectul, putem număra pe degete cazurile fericite. Dumneavoastră de ce nu aţi plecat în străinătate? Pentru că aţi avut ambiţie şi voinţă. Dacă oamenii ar fi mai conştiincioşi, dacă ar avea ambiţie şi voinţă...

Dumneavoastră numai prin ambiţie şi voinţă aţi reuşit?
Eu când m-am angajat învăţătoare aveam un salariu foarte mic. Dar n-am plecat din ţară, chiar dacă aveam posibilitatea să plec pentru un loc de muncă mai bine plătit. Nu am vrut şi nu vreau să-mi părăsesc ţara şi vreau să conving cât mai mulţi tineri să nu-şi părăsească ţara. Chiar dacă există momente dificile, dacă rămânem în ţară şi muncim cu toţii, sunt convinsă că ţara şi viitorul nostru, al tinerilor, se vor schimba. Dar dacă toţi părăsim aceasă ţară şi aşteptăm doar ajutoare din partea statului, cum să se dezvolte România?

E puţin ciudat ca un politician să-i acuze pe cei care au plecat din ţară, mai ales pe cei care au făcut-o în disperare de cauză.
Nu-i acuz, dar nu este o soluţie.

Pentru cine nu este o soluţie?
Ascultaţi-mă! Am întâlnit foarte mulţi oameni care au plecat în străinătate fără să conştientizeze pericolele la care se expun, au plecat fără să ia un număr de telefon de pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe, au ajuns acolo, foarte mulţi au fost persecutaţi. Vedem foarte multe cazuri de români care îşi sfârşesc destinul, viaţa, prin străinătate, care acolo au muncit la negru şi care nu au bani să poată familia să-i aducă în ţară.

Şi a cui este vina, e numai vina lor?
Nu spun că e numai vina lor, spun că nu este o soluţie.

Nu este o soluţie pentru cine?
Pentru ei, personal.

Dar care ar fi soluţia?
Să rămână aici şi să muncească.

Ce să muncească? Avem locuri de muncă pentru toţi?
Există locuri de muncă.

Sunteţi din Hunedoara. În Valea Jiului se închid mine. Ce să facă minerii?
Reconversie profesională.

Noi am fost în Valea Jiului şi acolo toţi oamenii se vaită că nu sunt locuri de muncă, spun că nu au ce să muncească.
Nu e chiar aşa. Există foarte multe firme cu capital privat, dar sunt şi foarte multe persoane care nu doresc să muncească.

Românii ăştia care pleacă în străinătate au dovedit că acolo doresc să muncească şi au trimis nişte miliarde de euro în ţară.
Bun, haideţi să concluzionăm. Vreau nişte întrebări mai succinte pentru că într-o jumătate de oră am o şedinţă.

Întrebările au fost succinte şi până acum.
Bun, eu cred că am fost destul de explicită. Nu este o soluţie să pleci din ţară, iar eu îi încurajez pe tineri să rămână în ţară.

Cum îi încurajaţi, din vorbe?
Indiferent de greutăţile cu care se confruntă, îi încurajez să rămână în ţară. Dacă ai ambiţie, dacă ai voinţă, poţi să perseverezi în viaţă. Dacă tu îţi doreşti ca om să pleci în străinătate, nu te poate obliga nimeni. Poate că dacă eu plecam de la bun început din ţară, în momentul de faţă eram foarte realizată din punct de vedere material. Dar pentru mine realizarea materială nu reprezintă o prioritate.

Dar ce realizare reprezintă o prioritate?
Să pot să ajut oamenii. Pentru asta am intrat în politică.

Să ne iertaţi, dar sună a demagogie curată.
Cu timpul o să mă cunoaşteţi. Am candidat şi în campania electorală, am spus şi atunci, repet şi acum, eu vreau să fiu parlamentarul tuturor primarilor, indiferent de culoarea politică.

Şi cum vreţi dumneavoastră să ajutaţi oamenii, ce proiecte concrete aveţi?
Proiectele mele sunt oamenii (cu tandreţe). Legi foarte bune pentru oameni, legi care să nu se mai modifice de la o zi la alta.

Spuneţi-ne un proiect de lege pe care îl aveţi pentru oameni.
O lege puternică în sănătate, o lege puternică în învăţământ şi toate iniţiativele legislative care vor fi, fie din partea colegilor, fie din partea mea.

Un pic mai concret.
Un pic mai concret o să vedeţi cu timpul.

Dacă tot vreţi atât de tare să ajutaţi oamenii, trebuie să aveţi un proiect, o idee.
Da, unul dintre proiectele mele ar fi ca toţi copiii din România să beneficieze de sistem de sănătate gratuit şi de şcoală gratuită. Când spun sănătate mă gândesc la toţi copiii bolnavi, toate cazurile pe care le vedem la televizor şi părinţii trebuie să facă un sacrificiu extrem pentru că în ţară nu există posibilitatea pentru o anumită intervenţie sau statul nu poate deconta.

Din câte ştim, sănătatea şi şcoala sunt gratuite pentru copii.
De ce atâţia părinţi fac apel la mass-media şi la diferite ONG-uri? Deci, eu vreau o investiţie serioasă în sănătate, în primul rând gândindu-mă la copii, copiii sunt generaţia viitoare, dar nu vreau să neglijez nici generaţia părinţilor şi a bunicilor noştri.

Ăsta, cu sănătatea, e un proiect grandios, dar...
Da, este un proiect grandios care poate să angajeze statul la cheltuieli fantastice.

Şi ce o să prevadă mai exact acest proiect?
( Enervată) O să vedeţi la momentul respectiv. Ce pot să vă spun eu acum?

Ar însemna ca statul român să doteze spitalele cu aparatură de nivel occidental, ca să nu mai mergem în alte ţări pentru anumite operaţii. Cu toţii ne dorim asta, dar are statul bani pentru aşa ceva?
Poate ne daţi dumneavoastră ideile.

Noi nu suntem parlamentari.
Nu trebuie să fiţi parlamentari. Deja mi se pare că sunteţi tendenţioşi.

De ce?
Aşa.

Ne-aţi spus numai lucruri banale, că vreţi să ajutaţi oamenii, să reformaţi sănătatea. Şi noi
v-am întrebat cum?

Atunci interviul se încheie aici, dacă am spus lucruri banale. Vă mulţumesc pentru momentele de până acum şi... atât.

Ce v-a nemulţumit?
Atitudinea.

La ce v-aţi aşteptat? Să vă felicităm cu entuziasm pentru că vreţi să ajutaţi oamenii? Presa mai pune şi întrebări.
Aţi fost foarte drăguţi (supărată).Timpul meu a expirat, îmi pare rău. Nu mă forţaţi acum să fac declaraţii. Eu vreau să contribui la realizarea proiectelor legislative care să fie în beneficiul oamenilor.

Am înţeles asta. Ne-aţi prezentat un proiect grandios, aţi vorbit de aducerea sistemului de sănătate la nivel occidental şi noi v-a întrebat de unde luaţi resurse.
Eu am încredere în Guvernul Ponta. A găsit soluţii pentru creşterea salarială, a găsit soluţii pentru creşterea pensiilor, promisiunile care au fost angajate în campania electorală au fost onorate. Îmi pare foarte rău, la revedere.

Natalia Intotero s-a ridicat nervoasă de pe fotoliu şi a părăsit interviul, urmată îndeaproape de credinciosul Ovidiu, un domn misterios care a fumat şi s-a uitat fără să spună nimic  pe toată durata discuţiei.

Politică



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite