Or, atunci când te înscrii pe această traiectorie, te vei ciocni inevitabil de „mândria” românului, menită a-ţi tăia elanul, concentrată în replica: „să nu generalizăm!”. Adică n-ai ghicit, nu ai pus degetul unde trebuia. Dacă spui despre români, bunăoară, că „e dăştepţi”, aşa e, ai zis bine. Dacă le iei în cătare un păcat sau altul, „să nu generalizăm!”. Când e de bine, e bine să generalizăm, când e de rău, nu -- generalizarea nu e bună, fiindcă musca-pe-caciulă bâzâie în fel şi chip, chiar şi „patriotic”.

În ciuda aprinsei sale dorinţe de schimbare, românul nu prea ar vrea să se strice cu vecinul -- el "lasă loc de bună ziua", ca şi cum ar fi tolerant, îngăduitor, însă, în realitate, această atitudine nu-i decât instinctul pervers de conservare socială, de proiecţie, în neprevăzut, a unei eventuale cumetrii, a unei conivenţe (Deh!, vorba aia, „nu se ştie când voi avea nevoie de el”).

Societatea românească este o societate de periferie, o societate piramidală moral, intelectual, profesional etc. Binele este excepţia, regula este răul. 

Pentru a aduce societatea pe făgaşul normal, incompetenţii, impostorii, sinecuriştii, piloşii, nepotiştii ar trebui puşi pe liber. Diplome, titluri, premii etc. nemeritate ar trebui retrase. Şpăgarii, aranjorii, corupţii, corupătorii, infractorii ar trebui deferiţi justiţiei. Pupincuriştii lăsaţi fără îndărătul de pupat. Anunţaţi în presă şi pe posturile de televiziune că de mâine veţi face toate acestea, astfel încât omul potrivit va ocupa locul potrivit, iar apoi faceţi un sondaj de opinie pentru a vedea câţi dintre  români, atât de „patrioţi” şi de „mândri” de ei, mai vor schimbarea -- şi veţi avea imaginea clară a societăţii româneşti!

Iată ce simplu e de aflat adevărul – dar „să nu generalizăm!”, ci mai degrabă să înţelegem ce au însemnat cele câteva sute de mii de opozanţi, ieşiţi în stradă, ba chiar gazaţi şi bătuţi pe 10 august, anul trecut, pe lângă milioanele de susţinători ai unei coaliţii alcătuite din hoţi, corupţi, incompetenţi, impostori şi analfabeţi.

P.S. Voi vota, cu mare drag, partidul care va promite românilor schimbarea societăţii, trecând la îndeplinirea celor sugerate mai sus şi începând chiar cu românii. O astfel de sinucidere politică, din punctul meu de vedere, ar impune un mare respect în rândul celor obişnuiţi „să generalizeze”.