Multe semne de întrebare privind numirea doamnei Andronescu ca ministru al Educaţiei

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Eduard Enea
FOTO Eduard Enea

Evoluţia doamnei Andronescu, de la un critic sever al regimului Dragnea-Dăncilă la numirea în funcţia de ministru al Educaţiei, ridică mari semne de întrebare. Există puţine informaţii referitoare la vizita la Washington a doamnei Ecaterina Andronescu. Doar cele furnizate de Dan Tăpălagă pentru G4Media, un ziarist de obicei foarte bine informat. Punând cap la cap toate datele existente, rezultă multe întrebări care aşteaptă răspunsuri.

De ce s-a răzgândit Ecaterina Andronescu?

Iată ce spunea doamna Andronescu în august:  "Componenţa actualului guvern nu este expresia PSD-ului şi nu reprezintă nivelul şi capacitatea profesioniştilor din partidul nostru”.  „Acest guvern nu mă reprezintă nici pe mine, nici pe dumneavoastră, dragi colegi, nici PSD-ul, nici România. Acest guvern este expresia unei singure persoane, ceea ce nu este în regulă". „Eu nu sunt de vânzare”. Şi totuşi, Andronescu este de vânzare,  acceptă să devină membru al guvernului care nu reprezintă pe nimeni. Mare minune!

 În martie, la Congresul PSD, Liviu Dragnea declara: „România are nevoie disperată să recupereze cele aproape trei decenii în care reforma educaţiei a eşuat“. Era clar o aluzie la dna Andronescu, care este autorul formal sau informal al „reformei” în educaţie din ultimii 20 de ani. Cu aceeaşi ocazie, Andronescu şi-a pierdut şi funcţia de vicepreşedinte al PSD, după ce pierduse conducerea organizaţiei PSD Bucureşti.

Şi cu toate acestea, Liviu  Dragnea s-a răzgândit, deşi declara că  nu „face reevaluări”, şi că propunerea aparţine doamnei premier Dăncilă. Lucru pe care nu-l cred nici precupeţele din piaţă. Numirea dnei Andronescu a venit în plic direct de la Dragnea. Ce anume l-o fi „răzgândit” pe Dragnea? Dar pe Andronescu? Greu de spus în acest moment, dar o explicaţie trebuie să existe.

Vizita la Washington a doamnei Andronescu

De ce a fost ţinută secretă această vizită, iarăşi greu de explicat. Mai ales ca doamna Andronescu nu prea face vizite în străinătate. A fost o vizită privată? Oficială? Plătită de cine? Dacă acceptăm explicaţiile ziaristului Dan Tăpălagă, care n-au fost contrazise de către doamna Andronescu, motivul ar fi fost că „Andronescu s-a autopropus premier  în faţa oficialilor de la Washington”. Total neobişnuită şi neuzuala această explicaţie, care dacă n-ar veni de la Dan Tăpălagă n-ar avea niciun credit. Să fie influenţa americanilor în „răzgândirea” lui Dragnea şi a dnei Andronescu? Au vrut americanii un „cal troian” în guvernul României? Speculaţii, până când dna Andronescu nu lămureşte ce s-a întâmplat de fapt, a fost sau nu la Washington şi cu ce scop.

S-a mai răzgândit cineva:  Klaus Iohannis

O altă „răzgândire” neobişnuită. După ce declarase sus şi tare, că se mai gândeşte „mult mai mult”, toată lumea aştepta o respingere a numirii dnei Andronescu, căci ar fi avut dreptul să ceară o a doua numire. Iar trecutul profesional al dnei Andronescu îi oferea justificările necesare. Cu toate acestea, după acuzele că dă mereu „şanse” PSD să ducă ţara în prăpastie, preşedintele Iohannis a numit-o fără să crâcnească pe dna Andronescu ca ministru al Educaţiei? Ce l-a „răzgândit” pe Iohannis? Influenţa americană? Nu se ştie.

Pe premierul Dăncilă o aşteaptă zile grele

În mod sigur Ecaterina Andronescu nu va accepta observaţii sau sarcini de la premierul Dăncilă, care „nu reprezintă pe nimeni”. Va bate cu pumnul în masă şi-şi va impune voinţa nu numai în problemele de educaţie, ci şi în alte acte normative aprobate în guvern. Pentru că, nu-i aşa, are o vastă experienţă în guvernare şi activitate parlamentară, incomparabil mai mare decât ale premierului sau ale celorlalţi miniştri. Andronescu speră că va conduce, de facto, guvernul României. Şi-a băgat premierul Dăncilă, de bună voie, „mortul în casă”? Nici această întrebare nu are răspuns acum.

Concluzie

Nu ştiu câte din întrebările ridicate îşi vor primi răspuns, deşi guvernele şi parlamentele funcţionează pe banii noştri, ai contribuabililor. Într-o ţară normală, tot ce este de interes public este adus la cunoştinţa cetăţenilor. Dar este România o ţară normală?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite