Mizele fuziunii PNL – PMP

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Anul 2022 a debutat în mod furtunos cu un mare scandal care a cuprins tabla politică de joc din primele sale săptămâni. Tensiunile mocnite, aprinse încă de la finalul anului trecut în interiorul formaţiunii politice create de fostul preşedinte Traian Băsescu, au izbucnit din nou, de data aceasta cu o violenţă care are potenţialul de a transforma Partidul Mişcarea Populară, al treilea partid în ierarhia puterii locale, doar în cenuşă şi scrum.

Între numeroasele teme care au generat discuţii şi contre foarte aprinse între diversele tabere care s-au format în interiorul formaţiunii, discuţii care s-au transformat rapid într-un război de gherilă în toată regula, purtat inclusiv prin intermediul reţelelor de socializare şi al mass-media, se numără şi problema fuziunii PMP cu Partidul Naţional Liberal. O fuziune care ar îngropa definitiv ultimul proiect politic care mai poartă amprenta lui Traian Băsescu.

Contrar punctelor de vedere exprimate de unii pseudo-analişti, ajunşi într-un mod cu totul accidental să-şi plimbe şi ei cartea de muncă pe la Palatul Cotroceni, situaţia politică a Partidului Mişcarea Populară nu este una catastrofală. Din contră. Ultimele sondaje de opinie date publicităţii (sondajul CURS – decembrie 2021) indică faptul că, la nivel naţional, PMP şi-a conservat scorul politic în intenţia de vot, deşi activitatea partidului a fost mult umbrită de scandalurile politice guvernamentale care au ocupat întreaga agendă mass-media.

Mai mult, tot conform unui sondaj CURS, realizat în perioada 14 – 20 ianuarie, la nivelul Municipiului Bucureşti, Partidul Mişcarea Populară este în top primele cinci partide, cu 6% intenţie de vot, în contextul în care atât PNL, cât şi USR s-au prăbuşit total în intenţiile de vot ale bucureştenilor. Astfel, Capitala rămâne în continuare unul dintre fiefurile băsiste dure, deşi fostul preşedinte Traian Băsescu s-a retras total în ultimul an de zile din activitatea publică.

Peste toate acestea, la acest moment, PMP este singurul partid frecventabil de pe scena politică care promovează valorilor conservatore, creştin-democrate. Or, conform sondajului INSCOP (din data de 28 iunie 2021) – 59,5% dintre români ar vota un partid naţionalist care promovează valorile religioase şi susţine familia tradiţională. Deci, culoar electoral de creştere pentru PMP există din plin. Însă, liderii aflaţi în fruntea filialelor PMP nu au navigat pe mare prin furtuni năpraznice, înfruntând valuri ameninţătoare, aşa că mulţi ar prefera să abandoneze vasul şi să sară într-o barcă de salvare care să-i ducă în siguranţă la mal. Ceea ce este de înţeles. Nu toţi bărbaţii se nasc având sânge rece în instalaţie, precum celebrul marinar.

Mai puţin de înţeles este, însă, interesul liberalilor pentru această fuziune. PNL este un partid aflat pe un trend descendent în preferinţele electorale, iar situaţia internă a partidului este una extrem de tensionată. Preşedintele PNL este erodat electoral până aproape de marja de eroare a sondajelor şi nu mai are autoritatea necesară în faţa activului de partid. Premierul, al doilea pol de putere care începea să se contureze în partid, de asemenea, are imaginea extrem de şifonată în urma acuzaţiilor privind presupusul plagiat din lucrarea de doctorat. Iar restul liderilor aşteaptă cu nerăbdare congresul extraordinar care să limpezească apele în partid.

Fuziunea PNL – ALDE este una cât se poate de firească. Deşi la nivel local încă mai are reprezentare, în urma unor decizii eronate de strategie politică, ALDE nu mai are în acest moment reprezentare parlamentară şi nici nu mai beneficiază de subvenţia care se alocă partidelor politice. De asemenea, ALDE nu mai este afiliat la niciun grup politic la nivel european – un aspect deosebit de important. Nu în ultimul rând, foştii alde-işti sunt la rândul lor foşti liberali – cei care s-au desprins din PNL în anul 2014 şi l-au urmat pe Călin Popescu Tăriceanu – un detaliu care vine în sprijinul acestei manevre politice.

În acest moment, cu cei 50 de primari şi aproximativ 2.204 consilieri locali şi judeţeni, PMP este a treia forţă politică la nivel local. O imagine care se traduce într-un singur cuvânt: orgolii. Prin urmare, o eventuală fuziunea PNL – PMP va genera doar tensiuni în interiorul organizaţiilor de la nivelul ambelor partide. Ceea ce acum pare o poveste foarte frumoasă, se va transforma într-un coşmar plin de nervi, frustrări şi nemulţumiri mai ales în tabăra liberalilor. Care nu vor ceda foarte uşor poziţii politice în favoarea popularilor.

De asemenea, din punct de vedere electoral, fuziunea PNL – PMP nu va aduce niciun beneficiu în sondaje în dreptul liberalilor. În politică se întâmplă foarte rar ca din unu plus unu să rezulte doi. Iar fuziunea PNL – PDL este cel mai grăitor exemplu în acest sens. Iar în cazul acestei fuziuni, o mare parte a electoratului PMP se va reorienta în mod natural către AUR, ceea ce va fi un adevărat câştig pentru partidul lui George Simion.

În acest context, apare întrebarea legitimă în legătură cu interesul care îi mână pe liberali să tragă mai departe sforile pentru ca fuziunea cu PMP să se realizeze cu orice preţ. Deşi, conform tuturor analizelor, din punct de vedere electoral, liberalii nu au niciun câştig de pe urma acestei manevre. Iar răspunsul are legătură cu intenţia mai veche a liberalilor de a părăsi barca PPE (Partidul Popular European) pentru a sări în cea a progresiştilor de la Renew Europe.

Anunţul făcut de Emmanuel Macron, preşedintele Franţei, în legătură cu trupele pe care Franţa este dispusă să le aducă pe teritoriul României a fost primit cu multe urale şi sticle de şampanie deschise. Potrivit tuturor sondajelor de opinie, Emmanuel Macron, este creditat cu o victorie în turul doi al alegerilor prezidenţiale indiferent de scenariu. O victorie care îl poate încorona drept noul lider al Europei. Iar liberalii de la vârful PNL se pregătesc intens pentru acest scenariu.

Klaus Iohannis se „încălzeşte” pe margine prin înfiinţarea la nivelul Administraţiei Prezidenţiale a celebrului grup de lucru pe tema „Combaterea schimbărilor climatice: o abordare integrată”, o iniţiativă care „face parte din angajamentul Preşedintelui României de a se implica în efortul naţional de combatere a schimbărilor climatice”. În timp ce Rareş Bogdan, pupilul său, îl imploră pe Macron în Parlamentul European să fie „fratele nostru mai mare”.

Trecerea liberalilor de la PPE la Renew Europe va simboliza genunchiul plecat de PNL şi Klaus Iohannis în faţa noului lider. Însă, această mişcare politică, gândită şi ca un rebranding care să mai redreseze prăbuşirea PNL în sondajele de opinie, riscă să producă şi pierderi foarte mari la nivelul partidului. Prin migrarea conservatorilor din PNL direct în Partidului Mişcarea Populară.

Chiar săptămâna trecută Emil Boc, un fost apropiat a lui Traian Băsescu şi PDL-ist de frunte, a dat un semnal destul de semnificativ în acest sens. Evident, Boc nu poate părăsi PNL deoarece şi-ar piarde mandatul de primar, dar parlamentarii pe care acesta îi controlează pot pleca fără probleme. Pentru liberali, singura soluţie pentru a preîntâmpina un asemenea scenariu este dispariţia Partidului Mişcarea Populară de pe scena politică. O mişcare care se poate face doar printr-o fuziune prin absorbţie.

Dacă rămân fermi pe poziţii şi nu dau curs cântecelor de sirene venite din Aleea Modrogan, PMP-iştii au şanse foarte mari să fie marii câştigători ai schimbării de macaz pe care o pregătesc cei din PNL. Şi ca în anul 2024 să intre în alegeri cu un partid de cel puţin 25%. Va rămâne PMP un bastion al PPE în România sau se va încolona ca un soldat umil în armata lui Renew Europe? Rămâne de văzut ce vor alege cei din PMP.  

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite