De fapt, însăşi ipoteza unui RO-EXIT este lipsită de orice fundament. Ideea în sine este periculoasă, întreţinerea acestei dezbateri putând ameninţa credibilitatea ţării noastre pe plan extern. De aceea ţin să o resping cu fermitate şi fac apel la toţi formatorii de opinie să se delimiteze categoric de o astfel de teorie complet lipsită de suport real. 

România este o ţară profund pro-europeană, atât la nivelul clasei politice, cât mai ales la nivelul societăţii. Cei aproape 12 ani de apartenenţă la Uniunea Europeană au reprezentat pentru România o perioadă de modernizare şi de dezvoltare socio-economică, de îmbunătăţire a calităţii vieţii cetăţenilor români, de valorificare a integrării în Piaţa Unică Europeană. Există milioane de români care muncesc, călătoresc sau studiază în Uniunea Europeană şi care sunt ataşaţi ferm de valorile europene. Mai multe cercetări recente din seria Eurobarometru ne arată că 66% dintre români sunt optimişti cu privire la viitorul Uniunii Europene, ceea ce depăşeşte sensibil media europeană (57%), 67% dintre români asociază UE cu ideea de protecţie, iar 65% - cu ideea de eficienţă, 71% dintre concetăţenii noştri consideră că România a beneficiat de pe urma apartenenţei la Uniunea Europeană. 

România a obţinut avantaje enorme de pe urma accesării fondurilor europene şi o va face în continuare. Suntem un beneficiar net al statutului de stat membru, la momentul mai 2017 plusul înregistrat de ţara noastră în relaţia cu UE fiind de 28,1 miliarde euro. Banii europeni reprezintă o sursă principală de investiţii, de creare a locurilor de muncă, de recuperare a decalajelor de dezvoltare şi de creştere a calităţii vieţii românilor. Fondurile europene atrase de România pentru perioada 2007-2013, când rata de absorbţie s-a apropiat de 90%, au contribuit la crearea a peste 50.000 de locuri de muncă noi, sprijin pentru 2.700 de întreprinderi mici şi mijlocii, conectarea la internet a 2.500 de şcoli, modernizarea a 100 de ambulatorii şi spitale, crearea a 900 de laboratoare şi centre de cercetare, precum şi multe alte proiecte în diverse domenii.

Comerţul României este orientat preponderent spre piaţa europeană (schimburile comerciale cu ţările UE au o pondere de 75,4% în comerţul internaţional românesc, conform cifrelor de la nivelul anului 2015), iar mediul de afaceri şi performanţele sale sunt condiţionate în bună măsură de starea mediului de afaceri şi de evoluţia Uniunii Europene. Toate aceste realităţi, precum şi faptul că nu există partide eurosceptice sau extremiste arată că direcţia României este una singură. Viitorul României este în interiorul Uniunii Europene, dar pe de altă parte depinde de fiecare dintre noi să ducem acest proiect în direcţia pe care ne-o dorim. De aceea, cred că mult mai utilă şi plină de substanţă ar fi o discuţie despre RO-IN, adică despre mai multă Europă, despre o integrare mai accelerată şi despre ce ar trebui să facem pentru a creşte rolul României în cadrul Uniunii Europene, astfel încât proiectele noastre, dar şi vocea cetăţenilor să fie mai prezente la nivelul procesului decizional al Uniunii. Trebuie să fim mai vizibili la Bruxelles, nu doar prin intermediul grupurilor politice şi al reprezentanţilor autorităţilor publice care participă la diferite reuniuni, ci şi la nivelul mediului asociativ, sindical, patronal sau academic. Avem domenii în care ne putem afirma ca reper de performanţă şi reuşită – sectorul digital e doar un posibil exemplu. 

România trebuie să îşi asume mai mult apartenenţa la Uniunea Europeană, iar acest lucru se poate face atât prin atitudine – mai proactivă, deschisă, transparentă – cât şi prin asumarea şi promovarea unor proiecte cu anvergură europeană.

Da, suntem membri noi într-un club care funcţionează după reguli clare şi predictibile – dar acum, post-Brexit, avem şansa de a participa la rescrierea acestor reguli (şi este prima dată în istoria României când putem face asta – putem contribui activ la discuţiile şi deciziile care conturează proiectul politic mai mare din care facem parte). 

Da, există un decalaj de dezvoltare între Vest şi Est – dar politica de coeziune are ca scop tocmai eliminarea lui.

Da, există lucruri care ne despart, dar cele care ne unesc sunt mai multe şi mai puternice. Ca atare, trebuie să renunţăm la orice sentiment de inferioritate şi să ne comportăm ca un membru activ, care are ceva de spus şi care poate fi, asemenea oricărui alt stat membru, în nucleul dur al Uniunii.  

Nu suntem „noi” şi „ei”. Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul Uniunii Europene nu sunt „cei de la Bruxelles”. Uniunea Europeană suntem noi, fiecare cetăţean în parte, iar instituţiile europene sunt ale noastre şi ne reprezintă pe noi. Este important să înţelegem şi să interiorizăm acest lucru pentru a evita crearea unei falii artificiale. Iar atunci când avem un sentiment de nedreptate putem să reacţionăm folosind nici mai mult, nici mai puţin decât regulile şi cutumele europene. Preşedinţia României la Consiliul Uniunii Europene, pe care o vom exercita, în premieră, în primul semestru al anului viitor, poate fi un moment care ne va ajuta să înţelegem şi să ne asumăm mai bine acest rol. Dar contează mult atmosfera creată în ţară până la acel moment. Ne pregătim intens pentru el, la nivel politic şi logistic deopotrivă, la nivel de experţi, programe, tematici, informare, consultare publică. Aceste eforturi substanţiale sunt percepute ca atare şi apreciate de instituţiile europene, care ne tratează ca pe un partener serios de dialog şi de lucru. Însă vehicularea în spaţiul public a unor tematici precum RO-EXIT poate afecta această relaţie. 

Preşedinţia României la Consiliul Uniunii Europene va acţiona în primul rând ca mediator imparţial şi facilitator de consens, fiind responsabilă de avansarea lucrărilor Consiliului privind legislaţia europeană, de asigurarea continuităţii agendei Uniunii Europene, a unor procese legislative bine organizate şi a cooperării dintre statele membre. Este vorba despre un exerciţiu eminamente tehnic, un rol pe care România trebuie să-l îndeplinească în interesul întregii Uniuni, dând dovadă de viziune şi de inovaţie, dar rămânând în acelaşi timp în limitele tradiţiei preşedinţiilor anterioare. 

Dacă România va reuşi să genereze acelaşi echilibru şi pe plan intern, dacă vom fi capabili să depăşim certurile politice interne, să fim mai constructivi şi să ne concentrăm asupra lucrurilor pozitive, care ne ajută să evoluăm, atunci vom putea să construim, prin contribuţia tututor actorilor politici şi sociali interesaţi, un proiect care să ghideze acţiunea României în plan european. Un proiect cu obiective clare, cu propuneri concrete, care să permită consolidarea parcursului european al României.

Propun, deci, proiectul RO-IN, care înseamnă o Românie mai puternică în interiorul unei Uniuni Europene mai unite, democratice, sociale, transparente şi care nu lasă pe nimeni în urmă, indiferent de ţara de provenienţă sau condiţia socială.