Miza moţiunii de cenzură: guvernul interimar Orban ar fi obligat să aplice întocmai legea pensiilor şi legea alocaţiilor

Este clar acum, după declaraţiile premierului şi ministrului de Finanţe, că pensiile vor fi majorate, dar cu o creştere de 10%, nu de 40% cât prevede legea pensiilor in vigoare. În perspectiva alegerilor locale şi parlamentare, o mai bună ocazie de atac la adresa puterii Iohannis-PNL nici că se putea imagina.

Cea mai simplă metodă de a demonstra că guvernul Orban este incapabil să găsească banii necesari este să fie obligat să aplice întocmai prevederile legii pensiilor şi ale legii alocaţiilor, ultima intrând în vigoare la 1 iulie.

Un guvern Orban interimar nu poate proroga sau schimbă legile în discuţie

Ştim că un guvern interimar nu poate emite OUG-uri, prin care ar putea schimba conţinutul legilor, sau proroga termenele de intrare în vigoare ale acestora. Plus că nu poate lua măsuri decisive, necesitând OUG-uri, în privinţa desfăşurării alegerilor. Ar fi situaţia ideală pentru opoziţie, care nu vrea să preia guvernarea cu câteva luni înaintea alegerilor. Vrea doar să demonstreze populaţiei impotenţa şi incompetenţa actualei guvernări de a „da” cetăţenilor ce scrie în lege. Acest obiectiv se rezolva cu un guvern Orban interimar.

Sigur că alegătorii obişnuiţi se uită, mai întâi, la ce le intră în buzunare. Când trăieşti din pensii sau ajutoare de şomaj, alocaţiile copiilor şi pensiile devin principala sursă de supravieţuire. Nu ai timp şi chef să evaluezi deficitele bugetare, echilibrele macroeconomice, capacitatea de împrumutare a României. Dacă vineri agenţia Standard & Poor's coboară ratingul României la categoria „junk” (“nerecomandat pentru investiţii”), costurile împrumuturilor ţării noastre ar urca considerabil, şi nu se ştie în ce condiţii ne mai putem împrumuta.

Toate acestea le ştiu şi partidele de opoziţie, pentru care miza alegerilor este esenţială. Încă patru ani pe „tuşa” politicii le-ar decredibiliza şi vulnerabiliza grav.

Guvernul Orban s-ar afla în faţa unei misiuni imposibile. Să facă rost de bani şi pentru alocaţii şi pentru creşterea pensiilor cu 40%, acum după cheltuieli şi deficite bugetere foarte mari provocate de criza adusă de pandemie, de susţinerea şomajului tehnic, de sprijin financiar pentru relansarea economică, pentru demararea proiectelor de infrastructură.

Opoziţia ar putea veni şi cu argumentaţia, falsă, că UE ne dă bani şi atunci putem cheltui tot bugetul pentru pensii, alocaţii şi salarii bugetare, iar pentru investiţii şi alte cheltuieli să folosim banii europeni. UE nu ne dă bani ca să compensăm noi bugetul de stat, ci pentru obiective foarte precise cuprinse în recomandările venite de la UE.

Nucleul dur al PSD este tot acolo, 3,4 milioane de voturi, la care se vor adăuga nemulţumiţii de neaplicarea legii pensiilor, a legii alocaţiilor, eventual şi a legii salarizării bugetare. Ar putea să reapară absenteismul, pentru cei care nu mai văd în guvernul Orban şi PNL posibilitatea unor schimbări majore în viaţa politică-economică-socială din România.

Ar putea trece o moţiune de cenzură?

Să ne reamintim că ultima moţiune de cenzură împotriva guvernului Orban a trecut cu 261 de voturi, necesare să treacă fiind 233. Cei 261 de parlamentari sunt tot acolo, în parlament, îşi calculează şi negociază şansele de a rămâne parlamentari şi după alegeri. PNL nu mai prezintă cine ştie ce atracţie, deşi stă bine în sondaje şi a gestionat bine criza generată de pandemie. Dar faptul că nu „dă” populaţiei banii prevăzuţi în legi îl va costa semnificativ. Buzunarul contează mai mult decât teoriile politice.

În concluzie

După anunţurile premierului şi ministrului de Finanţe că legea pensiilor nu va fi aplicată printr-o creştere de 40%, există suficiente motive ca o moţiune de cenzură să fie depusă până la 1 iulie, când ar urma să intre în vigoare legea alocaţiilor. Dacă guvernul Orban înţelege toate aceste riscuri, ar putea emite acum, când încă mai poate, OUG-urile care să reglementeze aplicarea legilor alocaţiilor şi pensiilor. Că va plăti electoral şi în acest caz, este clar. În evaluarea mea  pierderile ar fi mai mici într-o astfel de situaţie, decât în aceea a guvernului interimar care stă şi se uită neputincios la problemele grave ale ţării, şi nu le poate rezolva.