Ce s-a întâmplat la Iaşi

Al doilea oraş din ţară, ca număr de locuitori, Iaşul a evouat enorm în ultimii ani. Doar în industria de IT lucrează circa 35.000 de salariaţi, cu venituri mari. Mulţi alţi antreprenori privati au realizat afaceri frumoase şi asigură joburi la zeci de mii de ieşeni. Primarul, Mihai Chirica, este opozant declarat al lui Dragnea, şi acest lucru s-a văzut în comportamentul jandarmeriei şi poliţiei locale.

500 de protestatari anti PSDragnea au huiduit şi strigat în tot timpul şedinţei interne, în teatrul Luceafărul, baricadat pentru a nu permite „duşmanilor” să intre în locaţie. O fanfară a încercat să acopere huiduielile, fără să reuşească. Dragnea, nervos, i-a numit pe protestatari „ciuma roşie”, ca reacţie la faptul că protestatarii strigau „PSD, ciuma roşie”. În fine, plecarea a fost şi mai ruşinoasă, Dragnea şi ai săi s-au urcat precipitat într-un microbuz cu geamuri fumurii, pentru a nu fi recunoscuţi de publicul de pe stradă. Dacă aşa se comportă conducerea celui mai mare partid, ne-am lămurit ce susţinere mai are în populaţie. Îşi imaginează cineva cum ar fi un miting PSD la Cluj, Sibiu, Oradea sau Timişoara? Eu nu pot să-mi imaginez!

Un eşec previzibil la CCR

Dragnea a tot sperat să scape de puşcărie cu ajutorul CCR. N-a funcţionat. După ce, în 10 aprilie, se crease o majoritate de 5-4 în CCR, in favoarea sa, decizia a fost amânată pentru 11 aprilie, sub ameninţarea că judecătorul Petre Lăzăroiu trebuie să se opereze la coloană. Nu s-a mai operat, iar decizia a fost reprogramată în 19 aprilie, dar amânată pentru 20 mai. Este clar că dezbaterile şi presiunea opiniei publice şi-au spus cuvântul şi asupra celor 5 judecători pro Dragnea. Probabil că pe 7 mai CCR va declara inadmisibilă cererea lui Florin Iordache, pentru că aşa cum scrie în decizia 538/2018, doar titularul preşedinţiei Camerei Deputaţilor avea dreptul să sesizeze CCR. Dragnea şi Florin Iordache fie n-au ştiut acest lucru, fie i-au luat pe toţi de proşti.

(Decizia CCR 538/2018: Prim-ministrul are dreptul de a sesiza Curtea Constituţională cu o cerere pentru soluţionarea unui conflict juridic de natură constituţională. (Constituţia României, art. 146 lit. e).

Toate aceste competenţe /prerogative de ordin constituţional îl vizează direct, exclusiv şi personal pe prim- ministru.

Cristina Tarcea, în argumentaţia ţinută la CCR: „Includerea dreptului de a sesiza Curtea Constituţională cu o cerere pentru soluţionarea unui conflict juridic de natură constituţională în sfera prerogativelor exclusive, nesusceptibile de delegare, nu poate opera numai pentru unul dintre titularii enumeraţi în dispoziţiile constituţionale ale art. 146 lit. e) (prim-ministru), ci pentru toţi titularii enumeraţi în cuprinsul acestor dispoziţii constituţionale, considerentele general obligatorii ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 538/2018 fiind pe deplin aplicabile în cazul Preşedintelui României, al preşedintelui Senatului, al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi al preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii”).

Acestea sunt argumentele pentru care, aproape sigur, CCR va accepta în 7 mai sesizarea PNL şi va declara inadmisibilă cererea lui Florin Iordache, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. Nu de alta, dar preşedintele Camerei Deputaţilor este al treilea om in stat, iar premierul al patrulea.

Remaniere sau restructurarea guvernului?

Restructurare nu vrea premierul Dăncilă, care este mai conştientă decât Dragnea că există riscul să nu treacă de parlament. Având doar 7 voturi peste majoritatea necesară, PSD nu este sigur de prezenţa tuturor parlamentarilor PSD, sau ai minorităţilor, fiind şi vacanţa de Paşte. Iar UDMR, dezamăgit că precedentele cereri nu le-au fost satisfăcute de Dragnea, a anunţat că nu susţine restructurarea guvernului. Cum, necum, premierul Dăncilă şi-a impus punctul de vedere la recentul CEx, şi Dragnea a înghiţit găluşca. Iar cu remanierea am văzut la ultima ocazie cum s-a comportat preşedintele Iohannis. A durat luni de zile, iar Olguţa Vasilescu a rămas pe dinafara guvernului, pentru că n-a vrut-o preşedintele. Nu-l văd pe preşedinte semnând decretul pentru Eugen Nicolicea la ministerul Justiţiei, ori tocmai acolo dorea Dragnea un om care să-i rezolve problemele juridice.

Condamnarea lui Dragnea sau un scor slab la alegerile din 26 mai, sfârşitul pentru PSDragnea

Nu ştiu cum şefimea PSD nu pricepe riscul mortal ce rezultă pentru partid din condamnarea (definitivă) a lui Dragnea, pe 20 mai. Sau de un scor extrem de slab la alegerile din 26 mai. Respingerea de către parlament a restructurării guvernului, sau un scor sub 25% la alegerile din 26 mai, demonstrează lipsa de legitimitate a PSDragnea pentru a mai continua să guverneze ţara. Practic, o parte dintre parlamentarii PSD vor fugi la partidul lui Ponta, lăsând coaliţia PSD-ALDE fără majoritate. Situaţie anticipată şi de Mihai Tudose, de la Pro Romania, care anunţă o moţiune de cenzură după 26 mai, şi un eventual nou guvern de unitate naţională. Această posibilitate devine reală, dacă partidele de opoziţie se înţeleg asupra unui program de guvernare minimal, asupra viitorului premier şi a listei miniştrilor. În cazul în care electoratul le va da acest mandat pe 26 mai, totul devine posibil.

Concluzie

Dragnea şi-a făcut-o cu propria voinţă şi prostie. Conducerea PSD l-a urmat orbeşte în drumul spre prăpastie, iar pierderea guvernării devine foarte posibilă şi probabilă după 26 mai.