Mistificări şi realitate

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Aş dori ca în comentariul meu de astăzi să revin asupra protestului din după-amiaza zilei de sâmbătă, 10 august 2019. Îndeosebi asupra felului în care reprezentanţii Puterii şi presa arondată acesteia au încercat să mistifice, să falsifice, să confişte, să interpreteze în folos propriu mai tot ceea ce s-a petrecut în cursul acestei admirabile demonstraţii de civism.

Şi dacă tot vorbim despre presă, se cuvine precizat că cei care s-au situat pe primele locuri la capitole precum minciună, ticăloşie, mistificare au fost Cornel Nistorescu de la Cotidianul şi din ce în ce mai irespirabilul Mirel Curea de la tot mai pestilenţialul Evenimentul zilei.

Întâmplările de sâmbăta trecută le-au demonstrat guvernanţilor, unii şi aceiaşi care poartă vinovăţia violenţelor de acum un an, că memoria românilor nu este chiar atât de scurtă precum şi-ar fi dorit-o decredibilizatele autorităţi ale Statului român. Aceleaşi autorităţi au fost confruntate în cursul protestului de sâmbătă cu evidenţa că populaţia nu se lasă chiar atât de uşor manipulată şi, mai presus de toate, că aceeaşi populaţie nu poate fi în nici un fel cumpărată cu false vorbe tandre. Vremea păcălelilor a trecut. Românii au ieşit de sub vraja ticăloasă a unui din cale afară de prelungit 1 aprilie pesedist. E drept, unii români au făcut-o încă din ianuarie 2017. Mai bine mai târziu decât niciodată.

Aşa după cum scriam la cald, în comentariul publicat duminică dimineaţă, la antipozi cu marea masă a românilor, dezvrăjiţi, conştienţi că actuala putere nu le poate oferi nimic bun, din păcate. PSD nu este altul şi nici Jandarmeria nu este altfel decât au fost în urmă cu un an. Nu au intervenit schimbări majore de mentalitate, ci doar modificări de tactică, de strategie ce nu ar trebui să înşele pe nimeni. Şi, mai presus de toate, e cum nu se poate mai evident că acum şi guvernanţilor, şi instrumentelor supuse ordinelor acestora le este frică. Frica este cea care se ascunde acum în spatele atitudinilor mieroase. Ori a rugăciunile la Catedrala din Târgovişte, ocazie cu care V.V. Dăncilă şi Mihai Fifor au pozat în evlavioşi. Altminteri, nimic nu s-a schimbat. Deşi scenografia este, cel puţin în aparenţă, alta. E drept, s-au operat şi mici modificări în distribuţie. Au dispărut din peisaj atât dl. Liviu Nicolae Dragnea cât şi d-na Carmen Dan. Numai că nu este nici cea mai mică deosebire între cele două odioase personaje principale aflate la comanda represiunii de acum un an, unul aflat azi la închisoare, celălalt pierdut, cel puţin pentru moment, în anonimat.

Doamna Dăncilă care, în urmă cu mai puţin de trei săptămâni repeta papagaliceşte teza loviturii de stat, teză lansată pe piaţă de predecesorul său la şefia partidului, nimeni altul decât Dragnea, domnul Fifor, cel care a avut ticăloşia de a-şi exprima satisfacţia că de data aceasta lucrurile s-au desfăşurat paşnic, făcându-se a nu şti că violenţele de anul trecut au avut loc din vina şi cu complicitatea şefilor Jandarmeriei aflaţi cu toţii în solda PSD, dl. Liviu Pop, agramatul care a avut neobrăzarea de a scrie pe o reţea socială că va pregăti în regim de maximă urgenţă o iniţiativă legislativă de pe urma căreia data de 10 august să fie proclamată Ziua Unităţii Civice, dovedindu-se brusc lovit de amnezie , adică uitând că anul trecut a pretins că protestatarii au fost cei ce i-au atacat pe jandarmi, nu sunt decât mizere alter-ego-uri ale lui Liviu Dragnea şi Carmen Dan. Aproape că nutresc convingerea că, dacă banditul Dragnea şi sinistra individă, dezgustătoarea femeie din Videle, promovată din poziţia de conţopistă insipidă la rangul de ministru ar mai fi continuat să deţină poziţii de putere în Statul român ar fi operat şi ei de data aceasta schimbări de tactică şi, desigur, şi de limbaj. Nu de alta, dar vin trei rânduri de alegeri, iar perspectivele nu le sunt deloc favorabile pesediştilor. Aşa că sus-numiţii Dăncilă şi Fifor, nu ştiu dacă sfătuiţi sau nu de consilierii lor, au ales de data aceasta să joace cartea bunăvoinţei, a împrietenirii. La aceeaşi strategie au recurs şi oamenii Jandarmeriei care, dacă ar fi fost să-i dăm crezare d-lui Georgian Enache, erau pregătiţi şi dornici ca, de data aceasta, să îi conducă până acasă, chiar să îi îmbrace în pijamale pe cei pe care anul trecut i-au gazat şi i-au bătut, adesea cu sălbăticie. Aceasta ca şi cum ar fi posibil ca oprimaţii, cei care în august 2018 au simţit din plin imensa cantitate de gaze lansată împotriva lor de slujbaşii Jandarmeriei ar putea să bată dintr-o dată palma cu agresorii ori cu cei care din înaltele poziţii pe care le deţin se fac vinovaţi de grave încălcări ale legii.

La începutul anului 1990, dl. Ion Iliescu de la a cărui venire la putere prin rapt, minciună şi vorbe meşteşugit legate ascunzând gânduri ticăloase ni se trag nespus de multe rele, a reuşit să ne păcălească, repetând până la saţietate teza referitoare la necesitatea reconcilierii.

E de sperat că în 2019 românii ştiu că reconcilierea este posibilă numai după ce vinovaţii au fost identificaţi, puşi să plătească şi doar după ce şi-au ispăşit pedeapsa.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite