Ministrul Muncii declară război pensiilor speciale: Toate categoriile, cu excepţia Armatei, ar trebui să se întoarcă la principiul contributivităţii VIDEO

Violeta Alexandru, ministrul Muncii. FOTO Eduard Enea

Ministrul Muncii, Violeta Alexandru, a vorbit, la Adevărul Live, despre problemele sistemului de pensii şi a precizat că Guvernul va trebui să găsească bani pentru dublarea alocaţiilor pentru copii. Mai mult, Alexandru a subliniat că ea e de părere că pensii speciale ar trebui să existe doar pentru cei din Armată, la toate celelalte categorii fiind necesar să se ţină cont exclusiv de principiul contributivităţii, chiar şi pentru magistraţi.

Adevărul: Să începem direct cu cifrele. Conform legii moştenite în toamnă de la PSD, ar trebui să majoraţi punctul de pensie cu 40%. Premierul Ludovic Orban spune că în urma guvernării Dăncilă nu prea au rămas bani în buget sau că finanţele ţării sunt destul de subţiri. Aşadar veţi avea bani să majoraţi din toamnă acest punct de pensii au veţi amâna?

Violeta Alexandru: Aşa cum am spus-o în repetate rânduri, ministerul muncii, eu personal, suntem aici să aplicăm legean. Nu este cazul să supun în discuţie opţiunea respectării legii, nu pot să fac acest lucru. Banii sunt prevăzuţi în buget. La momentul în care echipa guvernamentală, dorindu-şi să termine structurarea bugetului până la sfârşitul anului se aplecase asupra acestui subiect, am discucutat îndelung. Decizia a fost de a include banii în buget ca atare. Din punctul meu de vedere legea se va aplica aşa cum este ea în vigoare. Orice altă discuţie nu face decât să alimenteze o stare de teamă, să conducă la o întreagă avalanşă de fake-news în societate. În ceeea ce mă priveşt ca ministru al Muncii, voi aplica legea aşa cum este ea în vigoare, iar la momentul le care bugetul se structura, am făcut tot ce este posibil ca sumele să fie prevăzute. Mai departe, ce se întâmplă în economie, în partea fiscală, este o chestiune pe care o voi discuta cu colegii mei, dar la acest moment banii sunt în buget, decizia este luată, legea se va aplica aşa cum este ea în vigoare.

Deci 40% de la 1 septembrie. Nu luaţi în calcul poate scăderea acestui procent

Nu a avut loc nicio discuţie pe acest subiect. Repet, politica fiscală, tot ce înseamnă deciziile majoree cu impact în economie se iau în echipă, pe baza calculelor pe care colegii de la ministerul Finanţelor le fac, pe partea fiscală e rolul lor să intervină pe partea financiară în deciziile guvernamentale. În ceea ce mă priveşte, rolul meu e să am grijă ca orice aspect prevăzut în lege să fie pus în aplicare aşa cum Parlamentul decide, aşa cum cei care sunt în măsură să decidă.

Marcel Ciolacu, liderul PSD spune că PNL nu are bani să crească punctul de pensie, deci îşi doreşte alegeri anticipate acum ca să îşi facă o nouă majoritate parlamentară, se se vadă cu sacii în căruţă, să se vadă din nou la Putere, şi apoi să amâne intrarea în vigoare a acestei legi.

Eu dacă aş fi în locul PSd aş ţine o perioadă capul jos şi aş merge mai mult pe bun-simţ. Suntem de două luni şi un pic la guvernare, cu siguranţă dacă sunt probleme în buget ele sunt lăsate de PSD, pentru că e imposibil de crezut că PNL poate să răspundă pentru o situaţie financiară delicată pe care am găsit-o la momentul preluării guvernării. Eu ştiu că este o întreagă campanie şi o văd pentru că sunt un om care comunică foarte mult cu publicul, cu pensionarii. Realmente comunic, realmente mă aplec asupra fiecărui mesaj, că răspund eu direct, că răspunde echipa mea, nu există niciun mesaj pe care să nu-l văd şi la care să nu reacţionez într-un fel sau altul. Văd o stare de panică pe care PSD-ul şi-a dorit-o. E strategia lor, uitând că ei sunt cei care au propus măriri fără să fi făcut studii aferente în momentul în care a fost pus în situaţia de a decide o reglementare pe salariul minim de exemplu. Nu am găsit nimic care să justifice modul în care propuneau 100 de lei creştere. Aşa şi în ce priveşte partea de pensii. PSD-ul trebuie să răspundă pentru faptul că în ceeac e priveşte zona de colectare de venituri, în ceea ce priveşte economia per ansamblu, nu am preluat o situaţie tocmai uşoară.

Sociologic vorbind şi politic, electoratul fidel PSD vine din această zonă a pensionarilor. Cu atât mai mult, PSD, deşi este în Opoziţie, simţiţi că mai controlează această zonă? Mai controlează oameni din ministerul Muncii poate, şi în acest lanţ care leagă pensia care pleacă din ministerul Muncii şi ajunge prin poştaş până în mâna oamenilor?

Eu simt influenţa pe care PSd o are în aparatul public şi nu numai. Tot ce înseamnă zona publică, semi-publică. Am avut o situaţie delicată într-o unitate bancară privatizată, dar conectată cu zona publică, am avut multe situaţii care mi-au confirmat faptul că strategia PSD, în timp ce eu pun accent pe eficienţă şi transparenţă, este aceea de a fideliza persoane din interiorul aparatului public, şi aceste persoane înţeleg să răspundă unor situaţii de viaţă care le-au fost rezolvate prin implicarea politicului. Eu vin dintr-o altă generaţie. Pentru mine implicarea în spaţiul public are rolul de a-mi oferi pârghiile ca să fac bine. Eu nu sunt un om care să favorizeze pe cineva doar pentru a avea un om interior de la care să primesc ulterior nişte informaţii. Dar aceste practici există şi să nu ne ferim să vorbim de ele. Le văd cu ochiul liber. Încerc să le abordez şi ferm şi prin exemplul personal şi prin exemplul modului în care lucrez, dar da, ele există.

În ministerul Muncii mai există oameni acum controlaţi de PSD?

Controlaţi e un termen pe care n-aş putea să-l caracterizez

Care să răspundă la comenzi politice sau apropiaţi de PSD.

Cel mai probabil da. Nu m-a preocupat să verific om cu om, dar din ce văd în spaţiul public, din toate semnalele pe care le am, este evident pentru mine că cea mai importantă redută a PSD este ministerul Muncii, cu tot cu aparat dar şi cu public căruia i se adresează, şi acest lucru e vizibil prin campanie în mijlocul căreia mă aflu din punct de vedere mediatic şi din punct de vedere al presiunii. Dar să ştiţi că văd de la lună la lună nişte schimbări. De pildă faţă de momentul în care am intrat în minister, repet, prin exemplul personal, prin faptul că deşi am ştiut, nu am o politică de răzbunare faţă de nimeni. Eu cer eficienţă şi corectitudine din partea colegilor mei. Văd o diferenţă de la o săptămâna la săptămână. Sunt colegi care au avut diverse reţineri şi care acum sunt oameni care contribuie, în condiţiile în care trec şi printr-o schimbare de organigramă, care presupune reducerea unor posturi, lucru care a creat anumite tensiuni în interiorul echipei. Cu toate acestea, văd o schimbare de atitudine de la lună la lună şi nu cred în nimic altceva decât exemplul personal. Pe unii n-am să pot să-i schimb, repet sunt nişte legături acolo făcut de ani de zile între PSD şi ministerul Muncii. În alţi colegi în schimb, văd nişte schimbări, şi sunt convinsă că îşi vor da seama singuri, că felul meu de a lucra arată ce se poate şi altfel, adică bazat pe corectitudine şi eficienţă.

Poate rezista actualul sistem de pensii fără a creşte vâsta de pensionare?

Să ştiţi că suntem în mijlocul mai multor analize. E prematur să vă dăm un răspuns ferm legat de până unde trebuie să crească vârsta de pensionare, dar o tendinţă există în Europa pentru a da posibilitatea oamenilor să-şi desfăşoare activitatea în măsura în care doresc. Există discuţii şi pe egalizarea vârstei bărbaţi-femei, sunt mai multe discuţii. Nu cred că noi ar trebui să ne ferim de ele şi în niciun caz eu nu sunt omul care să i a decizii în lipsa reacţiei din societate. Nici eu nici colegii mei din Cabinet nu avem această practică de a decide deşi societatea îţi dă anumite semnale. Dar nu ai de unde să ştii până nu generezi o dezbatere ca să poţi să le primeşti în consecinţă. Avem o problemă de sustenabilitate pe termen lung. PSD a speculat şi a spus „vă sugerează că nu mai sunt bani”.

Ce înseamnă „termen lung”?

Înseamnă 30 de ani şi mai bine de acum încolo. Înseamnă un termen destul de îndelungat, dar care unii dintre noi, pe mine cel puţin, mă interesează. Nu mă interesează în sensul de a-mi induce panică, aşa cum încearcă PSD în acest moment. Mă înteresează să o abordez cu înţelepciune, cu raţiune, o abordare constructivă, şi caut soluţii. În acest sens aveţi dreptate. Avem o problemă de sustenabilitate dată de nişte elemente simple şi obiective. Populaţia Românie îmbătrâneşte într-un ritm alarmant. O spun cifrele, statisticele şi rapoartele internaţionale. Românii activi, românii cu educaţie peste medie pleacă. Sunt foarte multe elemente care ţin de tot ce înseamnă condiţiile de viaţă generale care îţi arată că oamenii se îndreaptă către alte ţări. Un lucru îngrijorător.

Forţa de muncă a României este practic în străinătate.

Forţa de muncă scade şi natural, este în străinătate. Nu poţi să nu te întrebi care ar fi soluţiile, şi cred că suntem datori cu toţii se ne gândim la câteva soluţii din timp şi pentru a explica oamenilor care sunt opţiunile.

Am auzit-o pe doamna vicepremier Turcan propunând această vârstă de 70 de ani. Totuşi nu vi se pare cinic în condiţiile în care în România speranţa de viaţă e de 75 de ani să propui o vârstă de pensionare de 70 de ani?

Am atras şi eu atenţia asupra acestui lucru. În calculele pe care le facem trebuie luat neapărat în considerare acest indicator al speranţei de viaţă. Sunt într-adevăr foarte multe ţări în Europa care spre această vârstă se îndreaptă. Dar subliniez, no o vedem ca pe o decizie de opţiune a persoanei, nu ca fiind o obligaţie prevăzută de lege. Din tot ceea ce am discutat cu omologii mei miniştri ai Muncii din statele membre, din ceea ce mă documentez, din toate semnalele pe care le iau, lucrurile trebuiesc ponderate de un indicator important - speranţa de viaţă. Stresul, condiţiile de muncă, pur şi simplu mediul în care trăim zi de zi, toate acestea îşi pun amprenta asupra noastră ca persoane. Faţă de momentul în care se pensionează oamenii şi astăzi, din păcate rămân foarte puţini ani în care să se bucure de viaţă şi de rodul muncii lor de-o viaţă întreagă. Prin urmare, acest indicator al speranţei de viaţă care în România este îngrijorător, trebuie luat în calcul într-o eventuală decizie. În multe ţări din Europa 70 de ani este această vârstă şi din instinct doamna vicepremier a menţionat-o. Dar este un reper. Cu siguranţă trebuie corelat cu speranţa de viaţă al românilor.

Pe de altă parte avem şi cazuri la extrema cealaltă unde am văzut, au ieşit la pensie oameni la 39-40 de ani.

Eu despre aceştia am vorbit. Deşi PSD a speculat că i-am făcut pe români leneşi. Nici vorbă. Să ştiţi că văd în jurul meu oameni care muncesc foarte mult. Vin dintr-un mediu şi dintr-o activitate în care se muncea foarte mult. Se câştigă bani greu şi cu foarte multă muncă în România. În anumite domenii, cum e cazul în poliţie, există un apetit pentru a ieşi la pensie mai devreme, cu scopul de a cumula ulterior pensia cu salariul. Ies la pensie oameni care sunt în plină formă. Eu am 44 de ani. Vă uitaţi la un om care peste un an vă poate informa că a ieşit la pensie.

Ce măsuri veţi lua? Veţi ridica pragul de pensionare pentru aceşti oameni?

Este o discuţie pe care o avem pe masă. Să ştiţi că sunt mai multe lucruri pe care le discutăm la pachet despre tot ce înseamnă politici de pensionare corelat cu politici de îmbătrânire activă. Există în Europa o întreagă discuţie despre crearea cadrului prin care pensionarii să-şi poată dezvolta activităţi, pasiuni, şi să se simtă utili. Să iasă unii dintre ei din zona de depresie care este şi el un fenomen studiat în legătură cu modul în care se îmbătrâneşte în Europa. Da, este o discuţie pe masă, aceea a prelungirii vârstei pentru această categorie care astăzi se pensionează spre 45 de ani, dar aceasta numai pe baza unei consultări pe care o avem cu toţi reprezentaţii instituţiilor vizate. Eu mi-am fixat un termen pentru problemele generate de legea pensiilor, care sunt nesfârşite. Te îngrozeşti când te uiţi ce a lăsat PSD în toată legea aceasta a pensiilor cu care s-a lăudat. PSD ştia dar nu i-a păsat. A făcut doar legea şi şi-a pus-o în tablou, ca şi cum ar fi o mare reuşită. În realitate ea generează nesfârşite probleme. Mi-am fixat un termen de începutul lunii februarie de a avea o diagnoză a paletei de probleme generate de tot ce înseamnă problematica pensiilor din România.

Personal, credeţi că magistraţii ar trebui să beneficieze de pensii speciale?

Nu e vorba de personal. Nu poţi avea opinii personale într-o echipă în care decizia este foarte clară. Eu sunt ferm convinsă că avem o problemă de societate să fim toţi corecţi. Vorbim cu lejeritate despre „celălalt” să fie corect dar nu ne uităm în curtea noastră. Toţi avem opinii despre cum ar trebui să fie celălalt corect, dar nu ne uităm la noi. Ori eu sunt ferm convinsă că ne trebuie un moment 0 în care să discutăm despre pensii pe principii de contributivitate.

Pentru toate categoriile?

Pentru toate cateogiriile. Sunt discuţii pe care le înţeleg cu privire la salariile celor din armată. E vorba de o discuţie care vine pe o întreagă tradiţie a sistemului de pensii pentru militari. Înţeleg că şi în privinţa poliţiştilor se poate face o asimilare. Ar fi singura excepţie la care m-aş referi. E adevărat că avem multe discuţii ale Curţii Constituţionale. Şi o să mă întrebaţi „păi nu aţi spus dvs că respectaţi legile?”. Despre asta este vorba. Că vezi un principiu şi eşti ataşat lui. În cee ce mă priveşte chiar cred că trebuie setat un moment în care să discutăm despre ce înseamnă să fii special. De ce nu e special un bibliotecar? El de ce nu este special? După mine este special. Vine de la casele locale de pensii din Bucureşti pentru că am avut această iniţiativă de a reorganiza spaţiul astfel încât să nu mai stea pensionarul, că e umilitor. Şi am văzut acolo, în arhivă, de când am deschis uşa, era un praf de neimaginat. Din hârtiile vechi, din dosare. De ce n-ar fi acest om special? Ne trebuie un moment 0 în care să avem puterea să fim corecţi. Eu cred că toate categoriile cu excepţia armatei ar trebui să se întoarcă la principiul contribuitivităţii. Dar repet, avem decizii ale CCR cu privire la pensiile magistraţilor şi suntem chemaţi să le punem în practică.

Deci dvs spuneţi aşa. Chiar dacă trebuie veţi schimba legea şi veţi ajunge la un moment T0, magistraţii spre exemplu, pot să conteste prin CSM la Curtea Constituţională şi aceasta să vă oblige să le acordaţi în continuare aceste pensii speciale.

Se întâmplă deja. Avem decizii ale Curţii în acest sens.

Soluţia aici ar fi impozitarea progresivă a pensiilor. Este o soluţie care a propus-o şi PSD dar şi oameni din societatea civilă sau oameni din domeniu. Aveţi vreo altă soluţie înafară de aceasta?

Soluţia pe care noi am promovat-o şi am rămas ataşaţi ei este cea de a modifica cadrul legal, ceea ce e pe cale să se întâmple prin votul în plenul Camerei Deputaţilor. L-am cerut din decembrie, dar dintr-un motiv ce ţine de logica PSD-ului subiectul a fost amânat până la începerea sesiunii următoare. Soluţia noastră rămâne aceeaşi, de abrogare a pensiilor speciale, subiect pentru care am depus un proiect de lege.

Şi dacă se va ajunge din nou la CCR, ce faceţi?

Să nu anticipăm. Poziţia noastră este vizibilă prin proiectul de lege care l-am promovat în Parlament. Am foarte multe mesaje de la oameni care ridică chestiuni de bun simţ, aşa cum ridicaţi şi dvs. Ca răspuns la toate aceste chestiuni de bun simţ am promovat şi am luptat pentru un proiect de lege care este pe cale să fie aprobat în Parlament. Doar PSD l-a amânat, pentru că era pe cale să fie aprobat în sesiunea din decembrie. Înţeleg că toate formaţiunile politice l-ar susţine, deci ne apropiem de finalul acestei dezbateri care a lăsat răni adânci în societate prin injusteţea cu care a fost abordate lucrurile.

Tocmai. vorbim despre această inechitate socială şi această discrepanţă, între cea mai mică pensie, care este de 700 şi ce va de lei în România, şi cea mai mare care este de peste 74.000 de lei pe lună. Deci avem o dată o pensie de 150 de euro şi o altă pensie de peste 15.000 de euro. Ce veţi face pentru a reduce această discrepanţă dintre sume?

În primul rând aş vrea să clarific faptul că ceea ce în spaţiul public se defineşte a fi pensie minimă, 704, în esenţă nu este o pensie. Ea e prevăzută în lege o pensie, dar nu este pensie. Este o formă de sprijin social, o indemnizaţie socială, care se adresează cu precădere celor care nu au contribuit în sistemul de pensii. Sau care au contribuit insuficient, prin activitate desfăşurată doar câţiva ani din stagiul minim de cotizare de 15 ani. În aceste condiţii problema pe care eu vreau să o ridic în această discuţie pe care eu deocamdată o fac intern într-un grup de lucru şi o voi scoate în dezbatere publică după 11 februarie după cum vă spuneam, este următoarea: Este just ca cineva care nu a lucrat sau care a lucrat foarte puţin să primească o creştere a pensiei, pentru că îmi dau seama că nu poţi trăi cu aceşti bani, aş vrea să clarific acest lucru, îmi dau seama, dar eu sunt chemată să fiu corectă pentru toate categoriile de beneficiari. E corect să cresc pensia celor care nu au contribuit deloc iar cea a celor care au lucrat pe un salariu minim, care au muncit, salariu minim care presupune că au muncit în condiţii destul de grele, şi care au ajuns după calculul pensiei la o sumă destul de apropiată de pragul de 704. Dvs ce aţi alege? Acest om a lucrat, pentru un salariu minim, posibil nu a avut pregătirea, dar a muncit, şi-a câştigat singur dreptul la pensie. Şi cineva care a muncit foarte puţin, din orice considerent, eu nu judec pe nimeni, e posibil să fi existat nişte cauze pentru care nu a putut munci, sau a lucrat foarte puţin. Eu sunt datoare să fiu corectă cu cei care au muncit, care au contribuit, care s-au trezit dimineaţă şi s-au dus la serviciu, care au lucrat în condiţii grele. Deci lucrurile trebuiesc văzute într-un echilibru. Aceste lucruri fac obiectul discuţiei noastre. Este un atac nemeritat din partea PSD, pentru că „am dat toate mesajele de rigoare cum că nu mă interesează de viaţa acestor oameni care câştigă 704 lei”. Ba da. Mă interesează. Nu-mi pun o lege în ramă. Pentru că dacă voiau să o facă, o făceau, Dacă voiau să o facă să crească printr-o modificare a legii, o făceau, să ştiţi.

Şi e posibil să mai crească această sumă de 700 de lei?

Ea nu este văzută ca o pensie ca să fie indexată cu rata inflaţiei, asta încerc să vă spun. Ne gândim la o soluţie şi pentru aceşti oameni. Dar prioritatea pentru mine este ca sistemul de pensii să fie corect cu cei care au muncit, să nu mai avem erori de calcul în dispozitivul de calculare al pensiei, să nu mai fie oameni care aşteaptă cu lunile, cu jumătate de an până la un an decă au stagii de cotizare şi în afara României. Lucrurile se complică şi mai mult în recalcularea pensiei. Sunt oameni care au muncit. Sunt oameni care s-au trezit de dimineaţă, s-au dus în fiecare zi la muncă. Pentru ei sunt datoare să dau nişte soluţii imediate şi deja sunt implicată în acest proces. Am redus de la 14.000 la 3.000 numărul de dosare cu întârzieri în recalculare. E dreptul oamenilor care au muncit şi trebuie să fac tot ce-i omeneşte posibil pentru ca lucrurile să fie îndreptate. Dar da, ne gândim şi la o soluţie pentru cei care în acest moment primesc 704, dar, repet, este o mare diferenţă între aceşti oameni care au dreptate să ceară mai mult pentru că s-au scumpit lucrurile, costul vieţii este foarte mare, dar lucrurile trebuie întărite într-o asemenea manieră încât să fie corect şi pentru dânşii şi pentru cei care au muncit totuţi într-un stagiu minim de cotizare.

V-aţi gândit vreodată ce sumă ar reprezenta o pensie decentă în România? Cam la ce nivel ar trebui să fie

N-aş vrea să intru în această discuţie. Sunt convinsă că avem multe de imbunătăţit. Costul vieţii a crescut foarte mult în România. Nevoile noastre sunt din ce în ce mai mari. Costul pensiei trebuie să fie cu adevărat o oglindă a contribuţiei pe care tu ai avut-o în timpul vieţii, respectiv a efortului de a investi în tine, de a te perfecţiona, de a urca în ierarhia personală. Trebuie să existe o justă măsură între cele două părţi şi sunt convinsă că sunt multe de discutat în această privinţă.

Ce le recomandaţi celor care sunt acum angajaţi pentru a avea o bătrâneţe liniştită?

Eu am făcut recomandarea de a lua în considerare toate opţiunile de economisire fără să induc panică. Nu cred că vom ajunge în situaţia în care eu sau dvs să nu primiţi nicio pensie de la stat. Nu se va ajunge să nu vi se întoarcă niciun ban înapoi pe baza muncii prestate. Este posibil însă să vi se pară că nu este suficient, şi cel mai probabil. Sau să aveţi dorinţa de a vă cheltui banii bine meritaţi după o viaţă de muncă pe nişte activităţi care să presupună nişte costuri pe care să nu le puteţi acoperi. Prin urmare, fără să oblig pe nimeni, cred că ar fi înţelept ca în toate aceste opţiuni de economisire, de contribuţie la Pilonul 2, aveşti bani rămânând în contul persoanei până la pensionare. Cu precizarea că avem realmente nevoie să discutăm mai mult despre randament. Avem nevoie şi sunt în plin proces de a discuta cu administratorii fondurilor private de pensii acest aspect. În condiţiile în care în acest moment legislaţia românească îi determină să fie prudenţi. Adică să nu facă nişte investiţii care poate ar genera o rată de profitabilitate mai mare dar care poate sunt riscante şi nu ştii ce se întâmplă. Cu toate acestea sunt omul care consideră că o contribuţie la Pilonul 2 ajută la completarea fondurilor pe care le primeşti de la Pilonul 1. Pilonul 3 nu este de ignorat. Noi nu avem o cultură financiară, sau mă rog, nu ne aplecăm asupra acestui subiect în condiţiile în care avem tot felul de urgenţe în fiecare zi, şi ar fi bine să o facem, să ne gândim mai bine astăzi în ce măsură am putea folosi toate pârghiile pe care sistemul ni le pune la dispoziţie în acest moment. Pilonul 3, există şi Pilonul 4 pentru companiile cu foarte mulţi angajaţi şi care doresc să constituie un fond, sunt lucruri pe care le ai în acest moment la îndemână şi ar fi bine să de informezi despre ele, tu decizi dacă e bine sau nu şi ce ţi se potriveşte. Dar în măsura în care afli despre ele şi te încurajează să-ţi cheltui înţelept resursele astăzi astfel încât să-şi faci economii. Nu doreşti să o faci, nu e absolut nicio problemă. Eu personal o fac.

Şi la Pilonul 3?

Da, sunt în acest moment convinsă că trebuie să iau toate opţiunile în considerare. Nu m-a obligat nimeni, nu am intrat în panică, dar sunt un om responsabil şi doresc să folosesc toate opţiunile pe care le am la îndemână. Sunt în final banii mei, nu mi-i ia nimeni, sunt banii mei pe care eu consider că printr-o gospodărire bună a vieţii mele şi a resurselor mele, îmi va aduce beneficii mai târziu.

Preşedintele Klaus Iohannis tocmai a promulgat dublarea alocaţiilor pentru copii. De unde veţi acoperi şi această majorare impusă de PSD prin lege la finalul anului trecut?

Reamintindu-vă că PNL, nu alt partid a fost cel care a pledat şi a avut rezultate în domeniul acestora al creşterii rezultatelor. Şi în 2015 şi în 2019, PNL a fost cel care a reuşit dublarea alocaţiilor, deşi era în Opoziţie. Să nu avem niciun dubiu asupra înţelegerii totale pe care o avem asupra creşterii alocaţiilor. Cu toate acestea, pentru că legea a fost adoptată după momentul în care noi definitivasem bugetul iar el a fost promulgat de preşedinte, avem datoria să găsim resurse în buget cu care să se poată acoperi aceste fonduri. În acest moment nu sunt pentru că ea a apărut după ce bugetul a fost promulgat. Prin urmare, cred că soluţia înţeleaptă e ca aceste soluţii să fie găsite de urgenţă la rectificarea bugetară.

Deci din a doua parte a anului.

Din vară, în a doua parte a anului. Avem toată disponibilitatea ca legea să se aplice, pentru că ne dăm seama de importanţa subiectului şi am pledat pentru acest lucru în ultimii ani cu rezultate vizibile, însă nu se poate face peste noapte. Noi suntem oameni responsabili. Am punctat acest aspect al responsabilităţii şi la creşterea cu 40% al pensiilor. Sigur că îţi doreşti, şi mama mea e pensionară, dar o faci raţional, în baza unor elemente care ţin inclusiv de creşterea economică şi de posibilitatea în resurse efective de a o acoperi. Aşa şi aici. Nu se pune problema să nu ne dorim. Dar trebuie făcută atunci când se poate, şi cum se poate. În ceeea ce ne priveşte, dorim să se întâmple, dar cel mai probabil se va putea operaţiona la momentul rectificării bugetare din iulie.

Sunteţi şi şefa PNL Bucureşti. Vă interesează candidatura la Primăria Capitalei?

Nu e vorba dacă mă interesează sau nu. E decizie de echipă. Se fac în acest moment câteva evaluări sociologice cu privire la cea mai potrivită persoană. Îmi voi invita partenerii de Opoziţie astăzi la consultări, atât USR cât şi PLUS, în cea mai scurtă vreme, pentru că trebuie să avem deja lucrurile clar discutate între noi. Voi face această invitaţie pentru cele două părţi ca să avem un dialog permanent. Situaţia politică din Capitală arată că între noi trebuie să existe un dialog constant. Nu e vorba dacă aş prefera eu sau nu. Cu siguranţă trebuie să luăm o decizie împreună cu ceilalţi parteneri astfel încât să avem cele mai bune şanse să avem un rezultat bun.

Deci invitaţi pentru o candidatură comună cu USR şi PLUS

Trebuie să ajungem în acea etapă. Eu n-am finalizat prima etapă. PNL trebuie să aibă un candidat cu care să deschidă discuţiile cu ceilalţi parteneri. Dar PNL în condiţiile în care e partidul cu un scor vizibil în creştere în Bucureşti, este partidul care are o echipă în Bucureşti care munceşte foarte mult şi care îşi propune să recâştige încrederea bucureştenilor. Are datoria să aibă un candidat în discuţie. N-am depăşit această etapă a stabilirii candidaţilor, se va finaliza foarte curând. În paralel se întâmplă şi alegeri în PNL Bucureşti pentru că echipa de conducere a avut un interimat care a expirat şi acum se întâmplă desemnarea celor care vor prelua organizaţia pe bază de alegeri statutare. Vom finaliza etapa de desemnare a candidatului în condiţie de bun-simţ.

Din perspectiva luptei cu PSD la alegerile locale, credeţi că ar fi vine ca PNL, USR şi PLUS să aibă candidat comun chiar dacă alegerile vor avea loc în două tururi de scrutin?

Eu cred că este necesară o coordonare între noi. N-aş vrea ca această coordonare să se întâmple pe orice alt criteriu decât pe criteriul obiectiv de susţinerea pe care oamenii o acordă unui candidat sau altul. Cred că nu ar fi cazul să improvizăm. Noi am înţeles din experienţa lui 2016 că lucrurile trebuie spuse clar de la început. Mai bine stăm de trei ori să ne gândim şi să decidem decât să schimbăm deciziile pe parcurs. Părerea mea e că orice decizie legată de Bucureşti trebuie făcută pe criterii obiective. Cine este cel mai bun ar trebui să fie cu adevărat susţinut şi să nu se lovească de orgolii într-o formă sau alta de nicio culoare. Ar trebui să fie o gândire pragmatică şi eficientă din partea tuturor părţilor implicate. Însă, datoria mea ca preşedinter interimar PNL Bucureşti este să duc această organizaţie mai departe cu încredere că putem reuşi. Nu am cum ca preşedinte al acestei organizaţii să mă întorc către colegii mei şi să le spun „am rezerve că putem ieşi învingători”. Pentru că nu am. Ştiu ce colegi am în echipă, ştiu că avem mai multe persoane care pot fi candidaţi foarte buni, ştiu aceste lucruri şi sunt datoare să potenţez ceea ce PNL are în acest moment. Nu dintr-o încăpăţânare, ci pentru că sunt convinsă că am argumente de pus pe masă cu ceilalţi parteneri astfel încât să luăm o decizie eficientă pentru rezultatul alegerilor şi o soluţie în care să creadă bucureştenii cu adevărat şi care să le inspire imaginea unui om care ştie ce are de făcut. Sigur, conteză foarte mult şi emoţia, contează povestea persoanală a fiecăruia dintre cei nominalizaţi să între in curs pentru Primărie. Contează toate aceste lucruri, dar rămân la părerea că principalul lucru care ar trebui să conteze este pregătirea profesională, abilitatea de a conduce, adică aptitudini de management, respectiv credibilitatea reală pe care persoană o are asociată cu funcţia pe care o avea din momentul în care va fi primar. Nu neg că şi alte elemente contează dar cred că a venit momentul să facem treabă în Bucureşti. Bucureştiul condus de o persoană notorie, un star, nu-i aşa? de televiziune, se vede cum arată astăzi.

Aveţi şi dvs starul dvs de televiziune în PNL, Rareş Bogdan, vehiculat ca posibil candidat la Primăria Capitalei.

Da, numai că diferenţa între colegul meu şi doamna primar este că în ceea ce priveşte experienţa de management pe care colegul meu a avut-o, ea nu se poate compara cu activitatea exclusiv de prezentator de televiziune a doamnei Firea. Există nişte diferenţe care îţi arată că activitatea profesională a colegului meu se bazează totuşi pe experienţe concrete de management. În plus sunt de acord cu dvs că nu doar unul contează, ci şi echipa pe care o compune de consiliere, de lucru curent şi în acest sens pe mine mă preocupă nu doar candidatura persoanei, dar mai ales echipa de consilieri, pregătirea acestora în sens de CV profesional şi experienţă în a gestiona şedinţele de consiliu, sunt de acord cu dvs şi de aceea în PNL Bucureşti nu se discută doar de un om. Se discută de o echipă şi de discută despre un profil de persoane care să fie cu adevărat capabile să facă o schimbare faţă de starea jalnică a Bucureştiului, în care s-au cheltuit mai toţi banii pe petreceri şi pe tot felul de vouchere cu consecinţa mizeriei şi a stării deplorabile în care se află Capitala.

Rareş Bogdan v-a cerut susţinerea pentru Primăria Capitalei?

Niciun om din PNL nu pune problema aşa. Susţine-mă pe mine ca să te susţin. Suntem datori să avem o decizie eficientă pentru câştigarea alegerilor din Bucureşti. N-a pus nimeni problema de ambiţie personală. S-a conturat o echipă în PNL Bucureşti care-l include şi pe colegul meu Rareş Bogdan, care are capacitatea să obiectivizeze şi să nu se gândească la x sau la y şi să se gândească la persoana capabilă să facă o schimbare în Bucureşti. Cu tot bugetul pe care îl are Bucureştiul ne uităm cu ochiul liber pe stradă şi vedem un Bucureşti murdar, un Bucureşti în care nu s-au făcut investiţii vizibile care să crească calitatea vieţii şi pentru acest lucru îţi trebuie un om capabil. Dincolo de povestea personală, de buna credinţă, de toate aceste elemente, îţi trebuie cu adevărat un om capabil. Şi din acest considerent nu a fost nimeni în echipa noastră care să condiţioneze cu ceva nominalizarea lui.