Miniştrii riscă să devină prizonierii birocraţilor din ministere. Se va face „deparazitarea“ completă?

S-a întâmplat de multe ori în trecut. Miniştrii, abia „aterizaţi“ în minister, au acces la informaţii, documente, dosare, situaţii reale din teren, doar în măsura şi în sensul în care decid „structurile“ birocratice din minister. Ele decid la ce informaţii şi la ce dosare să aibă acces ministrul. Miniştrii care n-au mai avut funcţii la asemenea nivel sunt cu atât mai neajutoraţi. Iau de bune tot ce-i spun „structurile“ ministerului.

Înalţii funcţionari din ministere, unii lipiţi de fotolii din timpul lui Ceauşescu, îi şuşotesc persuasiv la ureche noului ministru: „asta nu e posibil dle ministru, vă faceţi de râs dacă adoptaţi poziţia aceasta“. Şi de multe ori strategia prinde, ministrul se „dă“ prizonier „structurilor“.

Echipa de consilieri

Consilierii ministrului vin şi pleacă odată cu el din minister. Ar trebui să fie foarte bine pregătiţi, inclusiv asupra „vicleşugurilor“ practicate de înalţii funcţionari. Dacă nu sunt aşa, sau dacă se lasă „convinşi“ inclusiv de foloase de tot felul, pentru ei sau apropiaţii lor, eşecul este garantat. Încet, încet, ministrul intră în paradigma dictată de „structuri“ şi face ce-i şoptesc acestea. Aşa ne explicăm şi frenezia cu care Viorica Dăncilă a numit, în ultimile zile, în administraţia centrală, o avalanşă de şefi, oameni de partid sau simpatizanţi, legaţi de PSD prin interese oculte. Echipa de consilieri ar trebui să fie filtrul prin care ministrul să aibă acces la informaţii şi documente, să-şi creioneze acţiunile şi iniţiativele legislative. Timpul în care guvernul Orban trebuie să înceapă să „livreze“ este foarte scurt, cu atât mai mult miniştrii trebuie să se dezmeticească rapid.

Exemple concrete de miniştri „prizonieri“

În ianuarie 2016, la ministerul Educaţiei ministru era dl Adrian Curaj. Pentru că era în pregătire noul plan de învăţământ pentru gimnaziu, ministrul Curaj a invitat o echipă de specialişti independenţi, formată din academicianul Solomon Marcus, Florin Colceag, Marian Stas, Radu Gologan, Tincuta Apateanu şi alţii, să-şi dea cu părerea asupra noilor planuri cadru. Aceştia au criticat cu duritate planurile cadru propuse de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei pentru gimnaziu, dar ministrul Curaj a decis să asculte „structurile“. Aşa s-a ajuns la 34-36 de ore pe săptămână la clasa a VII-a, plan după care învaţă elevii şi astăzi.

Un alt exemplu vine de la site-ul edupedu.ro, un site bine informat când e vorba de educaţie. Se pare că pentru votul la instalarea guvernului Orban, Sorin Cîmpeanu, care a convins şi alţi parlamentari să voteze, a cerut şi primit păstrarea dlui Gigel Paraschiv ca secretar de stat la învăţământul superior, pentru ca acesta împreună cu Mihnea Costoiu, cu şeful ARACIS, Petrescu Iordan, toate personaje apropiate dnei Ecaterina Andronescu, să decidă în continuare soarta învăţământului superior din România. Sper ca informaţia să nu fie adevărată, dar dacă va fi păstrat ca secretar de stat dl Gigel Paraschiv, avem garanţia că informaţia este adevărată, şi că învăţământul superior din România rămâne sub influenţa dnei Andronescu, prin interpuşii domniei sale. Dl Orban a promis că va fi deschis şi transparent. Aşteptăm reacţia sa la aceste informaţii.

Promisiunile premierului Orban

Toată campania dlui Orban s-a bazat pe „deparazitare“. Adică eliminarea din structurle de conducere ale statului a „paraziţilor“ plantaţi de PSD, politruci fără pregătirea necesară, singura lor „diplomă“ reală fiind carnetul de partid. Este prima dovadă că ce a promis se şi realizează. Şi poate fi uşor verificată în următoarele două săptămâni. Câte personaje din vechea conducere a ministerelor, secretari de stat, secretari generali, directori generali, şefi de instituţii subordonate ministerelor, mai rămân în funcţie sub noii miniştrii? Asemena informaţii sunt publice, se află imediat. Şi toate greutăţile şi dificultăţile viitoare ar putea avea ca explicaţie faptul că premierul Orban a ratat „deparazitarea“ aşteptată de majoritatea populaţiei cu sufletul la gură.

Misiune grea pentru guvernul Orban. Cu atât mai mult cu cât nu sunt încă cunoscute „bombele“ lăsate în urmă de guvernarea PSD. Dacă guvernul păstrează în funcţii şi „bombele“ reprezentate de şefii plantaţi de PSD în funcţii cheie, nu are nicio scuză. Iar speranţele puse în acest guvern se vor topi rapid.