Minciuna ca politică de stat. Guvernanţii ne dispreţuiesc, ne consideră proşti

Am mai avut guverne care minţeau populaţia cu nonşalanţă. Actuala putere le întrece pe toate. Atâtea minciuni, aberaţii, informaţii eronate n-au mai fost aruncate în spaţiul public de către nici o altă guvernare. De câte ori gogoşile electorale rămân în sfera imaginarului, clasa politica apelează la minciuni, sperând că alegătorii sunt prea proşti să facă distincţie între minciună şi realitate.

Este greu să alegi din noianul de minciuni pe cele mai gogonate. Curios este faptul că mai marii partidelor care ne conduc nu realizează imensa pierdere de credibilitate pe care o înregistrează, şi care, la un moment dat, va fi decontata cu vârf şi îndesat.

Liviu Dragnea: „Am constatat cu satisfacţie că (...) astăzi suntem într-o situaţie foarte bună, doar 14% din măsurile din programul de guvernare sunt nefinalizate ca şi realizare, sunt în curs. La sfârşitul lunii septembrie toate prevederile din programul de guvernare vor fi aduse la termen“, a declarat Liviu Dragnea acum 2 săptămâni.

A uitat că în 14 iunie, în cadrul celebrei execuţii a premierului Grindeanu, analiza PSD arăta că doar 13% dintre măsurile programului de guvernare erau îndeplinite. Adică am sărit de la 13% în primele 6 luni, la 86% după doar trei luni, şi acelea de vară? În ce lume trăieşte dl Dragnea? Sau minte cu neruşinare sperând că mai există cetăţeni care să-l creadă!

Tudorel Toader, ministrul Justiţiei. „Forma finală a proiectului va convinge că nu am nicio agendă ascunsă. Voi ţine cont de standarde europene, de standardele Comisiei de la Veneţia şi nu de dorinţele şi de interesele unuia sau altuia“.

Dl. Toader minte cu neruşinare. În proiectul său scrie că CSM poate respinge o singură dată propunerile ministrului Justiţiei pentru şefii de parchete. Dacă prima propunere ar fi cu persoane inacceptabile, la a doua propunere, eventual cu Şerban Nicolae la DNA şi Eugen Nicolicea la Parchetul General, nimeni nu mai poate riposta, preşedintele fiind scos din jocul numirii şefilor de parchete. În comparaţie cu preşedintele, ministrul Justiţiei este clar obedient şefilor politici ai Coaliţiei de guvernare, care l-au pus în funcţie.

Acelaşi lucru cu Inspecţia Judiciară trecută sub autoritatea ministrului Justiţiei. Ministrul face regulamentul de funcţionare, îi stabileşte obiectivele şi trimite Inspecţia la magistraţii care nu răspuns comenzilor politice. Pe cine crede că păcăleşte dl Toader? Ne crede proşti, grămadă, să nu pricepem atâta lucru?

Călin Popescu Tăriceanu. „Eu n-am văzut nicio scumpire la carburanţi”. Toţi şoferii care alimentează în ţara scot din buzunar mai mulţi bani la un plin de benzină, doar dl Tăriceanu n-a aflat. Probabil îi face plinul şoferul de la Senat, şi a uitat să-i spună. Şi noi, care alimentăm cu bani proprii, ar trebui să-l credem? Doar pentru că este şeful Senatului? Se iluzionează dacă speră să-l creadă cineva.

Călin Popescu Tăriceanu, către preşedintele Iohannis: „Vă consider un om politic orbit de putere (asemenea fostului preşedinte Băsescu), care încearcă să vândă în continuare românilor iluzia că spectacolul regizat al cătuşelor ar fi de fapt lupta anticorupţie, când este o luptă împotriva democraţiei şi a statului de drept. Iluzia pe care încercaţi să o întreţineţi este, însă, cel mai mare pericol pentru România de astăzi”. „Ceea ce mi se pare mult mai grav, pentru că ţine direct de responsabilităţile constituţionale pe care le aveţi, este încurajarea abuzurilor şi exceselor unui sistem ocult de putere de la nivelul instituţiilor de forţă”.

În mintea dlui Tăriceanu nu există corupţie în România, ci doar un spectacol regizat. Sutele de mii de cetăţeni care strigau pe străzi „DNA, să vină să vă ia”, presa independentă, organizaţii internaţionale de prestigiu, UE, America, toţi aceşti factori încurajează „abuzurilor şi exceselor unui sistem ocult de putere de la nivelul instituţiilor de forţă”. Iar toţi politicienii condamnaţi definitiv pentru furt din bugetele ţării fac puşcărie degeaba! Să-ţi faci cruce, nu alta! Să fie dl Tăriceanu convins de ceea ce spune? Ar fi şi mai grav, înseamnă că nu ştie pe ce lume trăieşte!

Olguta Vasilescu. „Salariul net din mediul privat va creşte cu 17%. Marile companii trebuie să înţeleagă că românii nu sunt sclavii nimănui, trebuie să muncească şi ei pe salarii decente”.

Doar în capul ministrului Muncii este posibil ca statul să dicteze salariile din mediul privat. Sindicatele şi experţii au calculat că prin trecerea contribuţiilor sociale de la anagajator la angajat, salariaţii din mediul privat vor avea salarii nete mai mici. Patronii nu se uită la ce spune un ministru, ci la funcţionarea profitabilă a afacerii lor. Încă o abureală pe care actuala guvernare speră să fie înghiţită de cetăţeni. Poate unii vor crede, până la primul salariu diminuat. Să vezi atunci ce va fi la gura lor.

Nici la salariaţii bugetari nu e sigur că vor exista creşterile de salarii promise, după scăderea contribuţiilor sociale care vor pica în sarcina angajaţilor. Măririle de salarii uriaşe, anunţate cu mare pompă în campanie şi în ultimele luni, se dovedesc a fi încă o mare minciună gogonată.

Viorel Ştefan, ministrul Finanţelor: „introducerea de taxe noi şi creşterea de cote de taxe sunt total excluse“. În realitate: accizele se vor mări, în două etape, de la 15 septembrie şi 1 octombrie. Preţurile la gaze şi energie electrică se vor mări de la 1 octombrie.

Guvernul a plafonat indemnizaţiile de creştere a copiilor, absorbţia fondurilor europene este zero, încasările bugetare sunt mult sub nivelul prognozat, cheltuielile sunt mai mari cu 16 miliarde, comparativ cu cele prognozate, România se împrumută în ritm accelerat fiind pusă în pericol ţinta de deficit bugetar de 3%. Iar guvernanţii susţin că în România curge lapte şi miere, izvorâte din înţelepciunea lor!

Gabriela Firea, primarul Capitalei: „principalul interes al companiilor bucureştene este acela de a face economii la bugetul Primăriei Capitalei, de a avea prestaţii de o calitate superioară pentru cetăţeni la tarife acceptabile, concurenţiale”. Aceste companii vor avea circa 8000 de angajaţi, din clientela politică a PSD, unele companii atingând şi salarii medii de 2500 euro pe lună. Mai ceva ca în multinaţionale! Din banii bucureştenilor sunt răsplătiţi cei care au contribuit la victoria PSD în alegeri, iar bucureştenii ar trebui să creadă că este spre binele lor acest jaf!

Lista minciunilor şi aburelilor este mult mai lungă.

Ce speră actuala putere, să fie crezută de cetăţeni bine informaţi, acum, în era internetului şi a mobilităţii în spaţiul european? Dacă nu realizează că aşa ceva nu este posibil, proştii se află la conducerea ţării, nu printre cetăţeni.

Iar scadenţa va veni curând. Nu poţi minţi la infinit pe toate toată lumea, fără să-ţi primeşti „răsplata” pentru minciuni.