Minutele treceau, treceau şi orele şi nu se întâmpla nimic. A intervenit, pe neaşteptate, un moment- cheie. Cel în care a răbufnit Victor Ionescu. Un autentic om de ştiri. Care a atras atenţia noilor autorităţi să nu reintroducă cenzura. Primul semn că ceva nu era tocmai ok. Cu procesul, cu execuţia, cu filmul. În fine, atunci când filmul a intrat pe post, figurile avocaţilor, procurorilor, judecătorilor, erau invizibile. Ni s-a spus că decizia a fost luată pentru a se asigura protecţia personală a respectivilor. Încă era la mare preţ povestea cu teroriştii pe care nici până azi nu i-a văzut nimeni. Însă, am putut să îi vedem în voie pe noii veniţi. Pe Măgureanu, pe Gelu Voican Voiculescu. Sunt convins că atunci, în seara respectivă, s-a negociat puternic ce şi cât „se dă” din proces. Cât din execuţie.

Spun că sâmbătă seara am avut senzaţia că ne-am întors în timp nu fiindcă la TVR se difuza un documentar cu Revoluţia Română. Ci pentru că şi de data asta cred că s-a negociat la sânge Ordonanţa militară care înăspreşte regulile de care populaţia ar trebui să ţină seama în zilele ce vin. Sunt convins că chestorul Despescu şi doctorul Arafat şi-ar fi dorit ca prevederile din Ordonanţă să fie obligatorii, nu livrate sub forma unor recomandări. Când o ordonanţă militară înşiruie reguli mai mult decât necesare, altminteri fireşti, care s-a dovedit că se impun după ce lumea a crezut că o zi frumoasă îi dă dreptul să facă orice, să trăiască de parcă nici nu ar fi auzit de COVID-19, însă prezintă respectivele reguli drept recomandări, intervine o relativizare. O relaxare. Un negoţ. Ceva de genul mai dă, creştine, mai lasă, jupâne. Pe timp de noapte, recomandările devin obligatorii. De ce doar între orele 22-6? Are cineva dovada că noaptea COVID-19 e mai agresiv?  Ce se va întâmpla cu cei care nu respectă noile reguli? Ce pedepse riscă? Secret. Mister. Tăcere. Liber arbitru.

Probabil că ministrul de Interne, dl. Ioan Marcel Velea, om politic, cu gândul la alegeri, şi-a impus voinţa. A vrut o îndulcire.  O bomboană cu lapte care să facă niţeluş mai suportabil uleiul de ricin. S-a gândit la streptomicina care pe când eram eu copil se asocia penicilinei spre a o face mai puţin dureroasă. Mai apoi s-a dovedit că provoacă surzenie. Cred că dl. Vela a greşit. A pus streptomicina lui în penicilina d-lor Despescu şi Arafat.

Poate că ministrul ia în calcul faptul că Decretul prezidenţial referitor la instituirea stării de urgenţă vorbeşte despre caracterul gradual al măsurilor. Să ne aşteptăm atunci ca în zilele viitoare recomandările să devină ordine care se execută, nu se discută? Poate. De ieri au apărut şi morţii. Un motiv pentru măsuri mai categorice.

Mărturisesc că pe mine m-a pus serios pe gânduri starea de exuberanţă pe care au probat-o sâmbăta trecută mulţi români. Speram ca, în replică, milităria să fie coborâtă din pod. Nu a fost să fie. Am avut, în schimb, parte de un apel patetic al ministrului de Interne. Scris de alţii, de el doar citit. Cu patetismul nu prea rezolvi nimic. Mai ales când e citit la modul silabisit. Nici cu jumătăţile de măsură.

Premierul Ludovic Orban anunţa săptămâna trecută că va continua serios lupta. Sper că guvernul pe care îl conduce, ca şi Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă o vor face, aşa cum a promis premierul. Nu cu jumătăţi de măsură, nu cu gândul la voturi şi alegeri.

Până la momentul urnelor, avem de trecut un mare hop. Trebuie să o facem hotărât.   

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro