E, cum să fie? Bine, că doar ne descurcăm şi cu un rinichi dacă trebuie să facem rost, cumva, de banii ăia de imigrare. În definitiv, l-am avut noi pe Grindeanu şi acum îl avem pe Tudose şi uite că nu a murit nimeni.

Nu a funcţionat sarcasmul.

Am început să fiu din ce în ce mai sensibil la reclamele pentru antivomitive, mai ales că am făcut o cură serioasă de emisiuni TV în ultimele luni. Trebuie să recunosc că şefii de la publicitate de la posturile de tip trâmbiţă sunt geniali. Şi la Antena 3, şi la RTV ne delectăm în pauzele dintre emisiuni cu diverse reclame la produse împotriva greţurilor, a problemelor cu stomacul, a mirosului urât al gurii, a afecţiunilor la ficat. După o porţie de Codrin Ştefănescu, Chirieac, Roşca Stănescu, Savaliuc şi cine ştie ce alte fosile securiste/SRI-iste, după emisiuni moderate de Ciutacu sau Gâdea, acadelele alea antigreaţă sunt exact ceea ce trebuie. Mi-am stors repejor o lămâie şi am continuat exerciţiul de imaginaţie a Apocalipsei şi am trecut în viteză la identificarea celor mai bune soluţii pentru o guvernare cât mai potrivită.

Firea Preşedinte şi Zâna Iepuraşilor, Mama lui Moş Crăciun şi Sfântă în timpul ei liber.

Asta cu preşedinta nu ar fi foarte rău, că oricât am cârti noi, comparativ cu Iliescu, Constantinescu şi cu Băsescu, până şi doamna Pelinel pare o opţiune decentă. E drept că este foarte probabil că rugăciunea o să devină soluţia principală pentru mai toate problemele, de la gropi în carosabil până la sistemul educaţional, dar, deh, investiţia aia enormă pe care o face Găbiţa în monstruozitatea aia de Catedrală a neamurilor lui Pandele trebuie să se justifice.

Nimeni în lume nu o să aibă o antenă ortodoxă mai mare cu care să ia legătura cu Dumnezeu, spre mândria naşului Jiji.

În plus, doamna Firea ne-ar putea demonstra cu siguranţă, cu tupeul şi cu graţia specifice, că mulţumită ei, lui Pandelică şi PSD-ului, sponsor de călătorii la moaşte, avem o vreme aşa de frumoasă toamna asta. În mod cert, ar fi destui votanţi PSD care ar rezona cu „logica“ asta.

Nicolicea, şef la DNA, la CSM, ministrul permanent al Justiţiei, al codrului, al ramului şi al râului, Zeul geografiei şi Mahărul bunului-simţ. Tanti aia cu balanţa e oricum oarbă şi nu e specialistă în colmatări, bălţi şi braţe şi, în plus, nu ne mai încurcăm atât cu separările astea absurde ale instituţiilor împotriva dorinţei „românilor“. Încep să cred din ce în ce mai mult că definiţia pentru români a PSD exclude pe oricine capabil de gândire critică şi pe contestatarii apostolilor lui Ghiţă şi Voiculescu. Desigur, românii cei mai adevăraţi sunt Dragnea, susţinătorii lui Dragnea şi smardoii ăia care îl păzesc pe Dragnea când e nevoie.

Codrin Ştefănescu – ministrul Educaţiei, Culturii, Ştiinţei, Fantasticului şi marele Zeu al războiului luminii. Cu domnul Ştefănescu la cârmă, în mod sigur vom putea rezolva un vis vechi al Ferentarilor şi în sfârşit vom avea clanul Cămătarilor la Interne, că doar oamenii au fost clar persecutaţi de sistem. Aducem şi ceva oameni cu experienţă relevantă, cum ar fi familia Becali şi, în acest fel, rezolvăm şi posibilele tensiuni cu preşedintele Firea. Dacă nu, are omul nişte relaţii bune cu clanul Sportivilor. Codrineala – abilitatea de a spune minciuni şi inepţii cu convingerea mitomanului patologic - va deveni curs obligatoriu în şcoli.

Carmen Dan – secretara generală a guvernului – femeia a fost secretară de şcoală în Teleorman, aşa că sigur se va descurca până când mai apare o poziţie de aia plătită, modest, cu peste zece mii de euro pe lună, pe modelul Busuioc.

Olguţa Vasilescu – şefă de şefă la oricare minister la care e nevoie, Minune Naţională şi Zâna Goarnă. S-a descurcat femeia la ONU şi în franceză, şi în engleză, mare lucru să se descurce acilea, la noi, unde toţi Daea au ajuns în funcţii publice. A reuşit să treacă cu succes de la înjurăturile cele mai dure împotriva lui Năstase la proslăvirea greţoasă a partidului şi a oamenilor lui Năstase, pentru binele boborului reprezentat cu succes de fostul bărbat şi actualul partener, că, deh, aşa merge treaba într-o familie tradiţională.

Şerban Nicolae – ministrul Telecomunicaţiilor, Zeul luminiţelor din telefoane, Marele Şofer. Omul pare să aibă un contract permanent la TV şi comunică – clar se potriveşte la Telecomunicaţii. În timpul liber, se poate ocupa şi de transporturi, că doar merge cu maşina, spre deosebire de alţii.

Dragnea – încarnarea lui Napoleon în PSD – versiunea orwelliană.

Tăriceanu – Zamolxes, Gică Duru’, Tarzan sau oricare dintre personajele care îl bântuie.

Sună a glumă proastă, dar nu este.

Mătuşa mea este convinsă că toţi cei enumeraţi mai sus sunt oameni capabili, care ar putea „să scoată ţara din dezastru“. Degeaba am încercat eu să o conving că dezastrul ăsta despre care vorbeşte este al PSD, care a fost la guvernare împreună cu şeful ALDE pentru zdrobitoarea majoritate a celor 27 de ani de după Revoluţie. Că Dragnea a fost la putere cam tot timpul şi că Tăriceanu a fost în politică de la început.

„Sistemul a condus România şi nu PSD“, mi-a răspuns Badea din capul ei.

Mi-am luat încă o lămâie.