Spre deosebire de originalul savant, parlamentarii români au încontinuu ocazia să se confrunte cu trecutul, propunându-li-se pe ordinea de zi, a plenului sau a şedinţelor de comisii, proiecte rămase chiar şi de acum vreo 6-7 ani, adesea stârnitoare de zâmbete sau perplexitate.

Bunăoară, săptămâna aceasta, deputaţii s-au trezit aruncaţi în plin peisaj electoral. S-ar fi zis că urma nu învestirea noului guvern de largă coaliţie, ci o aprigă confruntare la urne. În plenul Camerei a ajuns Proiectul de lege pentru modificarea unui articol din Codul Penal, iniţiat de Şerban Nicolae în...octombrie 2019 şi care prevedea, între altele, înăsprirea pedepselor pentru votul multiplu la alegeri. „Forma supremă de batjocură la adresa cetăţeanului cu drept de vot este tolerarea sau tratarea cu lejeritate a furtului electoral. Cu atât mai mult cu cât acesta produce efecte pe termene care se socotesc în ani”, îşi argumenta politicianul demersul. În forma adoptată de Senat, pedepsele cu închisoarea mergeau şi până la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. Dar neşansa a făcut ca justiţiarele intenţii ale ex-senatorului să se împotmolească la Camera Deputaţilor, fiind plasate pe poziţia a 30-a pe ordinea de zi.

Ceva mai jos în lista de şedinţă s-a aflat şi propunerea chiar mai veche a unor liberali, privind organizarea şi desfăşurarea votului prin corespondenţă al cetăţenilor români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate. Depusă fix în urmă cu 6 ani (în noiembrie 2015!), ea prevede o modalitate cam încâlcită de vot prin poştă, gândit să se desfăşoare astfel: doritorul trimite o cerere către Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), care o validează pe baza datelor din Registrul Electoral, după care expediază solicitantului buletinul de vot însoţit de o dovadă pentru exercitarea votului prin corespondenţă, iar cetăţeanul trimite înapoi votul său în plic sigilat, împreună cu dovada respectivă. Mai departe, plicul cu votul trebuie să ajungă de la AEP la un Birou Electoral Special, care validează sau anulează votul, în funcţie de existenţa dovezii cu pricina. Complicatul mecanism n-a convins Senatul, care i-a dat vot de respingere, la fel ca Guvernul şi comisiile parlamentare, anul acesta.

Tot din 2015 datează şi varianta pesedistului Adrian Anghel de organizare a votului prin corespondenţă, ajunsă şi ea, cu greu, în plenul Camerei Deputaţilor, în aceeaşi şedinţă. Iniţiatorul propune ca românii dornici să voteze de la distanţă să se înscrie în prealabil într-un Registru dedicat (REPAS), administrat de Autoritatea Electorală Permanentă. Înregistrarea trebuie făcută prin cerere transmisă cu poşta, către AEP ori misiunile diplomatice române, sau online, împreună cu copii după documentele care atestă cetăţenia română, domiciliul ori reşedinţa în statul respectiv, plus două fotografii tip paşaport ale solicitantului, mai recente de 6 luni. Urmează eliberarea, de către AEP, a documentelor pentru vot: certificatul de alegător, de unică folosinţă, buletinul de vot, declaraţia pe proprie răspundere că opţiunea personală nu a fost influenţată, iar secretul votului n-a fost afectat, plic maro opac pentru introducerea buletinului de vot, sigilat cu un autocolant, un timbru autocolant imprimat „VOTAT”, ghid cu instrucţiuni de vot şi un plic pretimbrat pentru returnarea corespondenţei. Cetăţeanul primeşte tot pachetul, lipeşte timbrul „VOTAT” pe căsuţa dorită din buletinul de vot, după care trimite plicul Biroului Electoral de Circumscripţie pentru românii din străinătate, calculând să ajungă cel mai târziu cu 48 de ore înaintea închiderii urnelor în România. Dar atenţie! Cine uită să pună şi certificatul de alegător lângă buletinul pe care şi-a bifat preferinţa electorală se trezeşte cu votul anulat. Fiindcă validarea votului se face comparând datele din certificat cu informaţiile din REPAS. Cât despre votul multiplu – şi prin poştă, şi la urne– el se pedepseşte cu închisoare până la 5 ani.

La concurenţă cu precedentele proiecte, ambele respinse de Senat, Eugen Tomac a semnat şi el o versiune legislativă pentru votul prin corespondenţă. Desigur, tot în 2015, venindu-i rândul la plen, în Camera Deputaţilor, cu aceeaşi întârziere. E vorba de o variaţiune pe aceeaşi temă, doar că dovada din proiectul liberal anterior, echivalentă cu certificatul din propunerea pesedistă, e botezată aici atestat. Diferă faptul că de înscrierea în registru şi de primirea corespondenţei se ocupă misiunile diplomatice sau oficiile consulare, că expedierea plicului cu buletinul de vot completat o achită cetăţeanul, nu mai e gratuită, plus alte câteva detalii.

În schimb, ultimul dintre proiectele cu miză electorală, moştenit din...2014 şi înscris abia acum pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor, aduce o viziune de sens contrar. Iniţiatorul, Ioan Ghişe, cere explicit interzicerea votului prin corespondenţă şi a votului electronic, motivând că nu poate exista certitudinea votului secret şi onest, fiindcă oricând alegătorii pot fi cumpăraţi şi puşi să voteze într-un anume fel, în prezenţa corupătorului. Ba mai mult, în opinia lui Ghişe, „nu e moral ca viaţa cetăţenilor rămaşi în România să fie determinată de semeni de-ai lor care trăiesc în democraţii consolidate”, au alt nivel de trai, „nu cunosc realităţile concrete din ţară” şi pot fi uşor manipulabili. Cu alte cuvinte, statul n-ar trebui să-şi bată capul să le faciliteze acestor „înstrăinaţi” exprimarea opţiunilor politice. Să zică mersi că sunt lăsaţi să meargă la secţiile de vot!

Cu şanse reduse să se concretizeze, aceste iniţiative le reamintesc aleşilor actuali că într-un orizont de timp oarecare îi aşteaptă alegerile. Şi poate le dau şi idei, de lăsat posterităţii legislative.