Marşul vieţii împreună

Ne facem unii altora chip cioplit. Ne alegem reprezentatul cel mai rău al oponentului şi ne certăm cu el, indiferent cu cine vorbim. Toţi ceilalţi sunt nişte oameni de paie cu chip cioplit. Faptul că majoritatea suntem oameni rezonabili e desconsiderat ca truism. Teoretic om fi, practic ne comportăm toţi ca nebunii şi îi tratăm pe ceilalţi la fel.

Creştinii sunt nişte barbari medievali, nişte înapoiaţi, nişte sclavi fără creier care îndrugă nemestecat dogme bisericeşti, care nu gândesc, lor doar “aşa le zice Dumnezeu”, pupă oase de mort şi poartă basmale la orice vârstă. Sunt autoritarişti, au nevoie de un tătuc, popă sau dictator, preferabil amândouă, îşi bat copiii şi nevestele pentru că aşa e tradiţia.

Ateii sunt nişte drogaţi, nişte terchea-berchea care nu au făcut nimic în viaţă, nişte profitori fără nicio responsabilitate, puştani la orice vârstă care trăiesc din beneficiile statului construit pe umerii generaţiilor trecute, muncitoare şi credincioase. Sunt hedonişti care nu se gândesc decât la desmăţ şi porcărele, nu dau doi bani pe Valori şi Istorie, scuipă şi critică orice e românesc pentru că aşa le cere moda impusă de occidentalii în faţa cărora se gudură din complex de inferioritate.

Nu mai discutăm fapte şi vorbe reale, discutăm intenţii. Noi ştim mai bine ce vor ceilalţi, chiar dacă nu o zic. Nu vrem, de fapt, legalizarea parteneriatului civil pentru a acorda drepturi unor minorităţi care nu dispun de ele, vrem ca homosexualii să adopte copii şi parteneriatul civil este doar primul pas. Nu manifestăm, de fapt, pentru a sensibiliza opinia publică despre numărul prea mare de avorturi care se întamplă în România, vrem interzicerea avorturilor prin lege, Marşul pentru Viaţă, fiind doar primul pas. Ambele părţi au spus deschis că nu despre asta este vorba şi că nu susţin ceea ce ceilalţi îi acuză. Ei aş, ipocrizie, noi ştim mai bine.

Orice opinie este rezonabilă atât timp cât nu vrea să folosească violenţa împotriva celorlalţi. Orice părere este legitim de susţinut în piaţa publică atât timp cât nu se cere impunerea ei asupra celorlalţi. Susţinerea în piaţa publică este o încercare de convingere. E foarte bine că trăim într-o lumea în care nu ne suntem unii altora indiferenţi şi încercăm să ne convingem unii pe ceilalţi. Explică-mi, vrăjeste-mă, convinge-mă!

Dar nu încerca să mă forţezi. Nu te duce cu gândul la interzicere. Nu umbla cu legea. Nu pune poliţia să te ajute. Nu mă băga la puşcărie dacă nu sunt de acord. Poate că e cum zici tu, dar până nu mă convingi, lasă-mă în pace.

Dacă ai sta de vorbă deschis şi sincer cu majoritatea dintre noi ai afla că majoritatea suntem de acord că numărul de avorturi este foarte mare în România. Că majoritatea credem că trebuie făcut ceva în direcţia asta prin educaţie, prin modalităţi de sprijin, prin anticoncepţionale. De asemenea, majoritatea am fi de acord ca toţi cetăţenii României, indiferent de orientarea sexuală, au dreptul să meargă în spital alături de partenerul lor. Sau că au dreptul să îşi moştenească partenerul de-o viaţă.

Poate facem un marş împreună. Marşul pentru Viaţă Împreună.