Un scrutin imprevizibil de la început până la sfârşit. Cu toate acestea am avut o serie de date care ne dădeau posibilitatea să facem câteva previziuni cât mai aproape de adevăr. Şi aici aş vrea să amintesc următoarele aspecte:

  1. Starea socială din România a avut în centru o antipatie generală faţă de coaliţia de guvernare PSD-ALDE, reacţie survenită ca urmare a luptei împotriva justiţiei pe care cele două partide au purtat-o mai bine de 2 ani, fără să se ascundă deloc. Aceste două partide au ignorat toate semnalele trase de către cetăţeni în piaţa publică plus toate semnalele transmise de către oficialii de la Bruxelles indiferent dacă aceştia erau competitori politici sau chiar aliaţi. O asemenea reacţie extrem dură şi generalizată la adresa unor partide politice nu a mai existat în România postdecembristă.
     
  2. Liviu Dragnea a fost inamicul public numărul unu. Este principalul vinovat atât pentru tensiunile sociale create în societatea românească cât şi pentru scorul dezastruos al PSD. Dragnea nu a înţeles nicio clipă că România din 2019 nu mai seamănă deloc cu România din 2000. Politicienii nu MAI pot fi mai presus de lege, mai presus de instituţii şi cu atât mai puţin mai presus de cetăţeni. Ignorând toate semnalele, Liviu Dragnea şi-a continuat sfidător drumul către „victoria” împotriva statului paralel şi a tuturor instituţiilor democratice de factură europeană.
     
  3. Am asistat la una dintre cele mai dinamice campanii de ieşit la vot. Preşedintele României, politicieni, artişti, lăutari, companii private, posturi de televiziune, comedianţi, simpli cetăţeni. Toţi au avut un singur lucru în comun: au încercat să îi convingă pe români că votul este cea mai puternică armă împotriva coaliţiei de guvernare.
     
  4. Referendumul convocat de către Preşedintele Klaus Iohannis va avea un rol decisiv pentru conturarea scenei politice în următorii doi ani. Indiferent de rezultat, acest referendum va avea un impact foarte mare asupra viitoarelor configurări ale clasei politice.
     
  5. Pe surse, foarte mulţi membri PSD se pregăteau să îi facă felul lui Liviu Dragnea. Cearta cu Tudose şi Grindeanu, susţinerea Vioricăi Dăncilă şi a tuturor incompetenţilor din Guvern a generat automat o stare de frustrare în interiorul PSD. Mai mult, ura pe care a stârnit-o Liviu Dragnea a început să se răsfrângă asupra tuturor membrilor partidului, indiferent de aripa din care făceau partea.
     
  6. Atât PSD cât şi ALDE şi-au pierdut susţinerea de la Bruxelles. Atunci când eşti complet izolat intern şi extern, cel mai probabil vei înregistra o înfrângere politică.

Plecând de la datele de mai sus, puteam estima o serie de rezultate:

  1. Vom avea prezenţă mare la vot. Când afirmam acest lucru, cu toţii ne gândeam că prezenţa va fi peste cea de la ultimele europarlamentare şi poate apropiată de cea de la alegerile generale. Nimeni nu credea vreodată că prezenţa la vot va fi comparabilă cu cea de la alegerile prezidenţiale din 2014.
     
  2. PSD va pierde alegerile. Toată scena politică vorbea despre momentul în care PSD va pierde alegerile, dar nimeni nu se gândea că va coborî sub 25%.
     
  3. USR+ va avea un scor peste aşteptări. Ţinând cont de electoratul acestei alianţe, nimeni nu putea aprecia cu exactitate scorul USR+. În toate dezbaterile acesta varia între 15% şi 25%. Totul depindea de prezenţa la vot.
     
  4. Referendumul va scoate oamenii din casă, iar o prezenţă masivă la vot însemna automat scăderea scorului PSD-ALDE şi creşterea în preferinţele electoratului a partidelor din opoziţie.
     
  5. De asemenea, puteam estima un scor bun al partidelor proeuropene. Sentimentul proeuropean domină societatea românească indiferent de cât de mult au încercat anumite partide cu legături strânse la Moscova să dinamiteze acest lucru.

Am ajuns în ziua votului. Iar datele au început să se complice considerabil în momentul în care au apărut primele cozi la secţiile de vot. Cozile au crescut, iar odată cu ele, automat, şi prezenţa. În jurul prânzului se ştia că referendumul se va valida şi de asemenea că PSD va avea un scor scăzut. Însă în continuare nu se putea pronunţa nimeni la adresa scorului PNL, USR+, ALDE, PMP, Pro România sau UDMR. Zvonurile care apăreau erau cât se poate de diverse. Acestei incertitudini i s-a adăugat şi exit-poll-ul realizat de către CURS şi AVANGARDE, un exit-poll care s-a bazat pe date insuficiente ţinând cont de prezenţa foarte mare la vot şi de asemenea un exist-poll care a întâmpinat o spirală a tăcerii atipică pentru societatea românească. După cum afirmau şi reprezentaţii celor două agenţii, alegătorii PSD-ALDE din urbanul mare refuzau să recunoască că au votat cu aceste formaţiuni, iar în mediul rural alegătorii USR+ refuzau să discute despre opţiunea lor politică de frica primarilor PSD.

Rezultatele au fost pe deoparte previzibile, iar pe de altă parte total surpinzătoare. Era de aşteptat ca PMP şi UDMR să facă pragul electoral. Bazinul lor electoral este unul foarte solid, având capacitatea să mobilizeze numărul necesar de voturi indiferent de prezenţă. De asemenea, era de aşteptat ca Pro România să obţină un scor mai mare decât cele două formaţiuni amintite anterior. Nu în ultimul rând, era de aşteptat ca PNL să câştige alegerile. Pe de o parte partidul s-a consolidat după fuziune, iar pe de altă parte a transmis un suflu tânăr care a atras un număr însemnat de oameni noi care au făcut diferenţa.

Nu se aştepta nimeni ca ALDE să nu facă pragul electoral. Tăriceanu le-a promis tuturor că partidul va obţine un scor cu două cifre. Însă rezultatul i-a năruit toate promisiunile. De asemenea nu se aştepta nimeni ca PSD să coboare sub 25%. Scorul obţinut este şi dovada vie că o parte însemnată din structurile partidului l-au boicotat pe Liviu Dragnea. Nu în ultimul rând, nu erau mulţi aceia care prevedeau un scor al USR+ cu 2 în faţă.

Rezultatele au stârnit deja primele reacţii în PSD, Marian Oprişan cerându-i public demisa liderului PSD. De asemenea, aceste rezultate probabil au dat de pământ cu toate speranţele lui Călin Popescu Tăriceanu de a câştiga în viitorul apropiat alegerile prezidenţiale. Însă, din punctul meu de vedere, mai important este să vorbim despre ce vor face partidele din opoziţie şi cum vor arăta alegerile următoare pentru PNL şi USR+. Pentru a putea prelua guvernarea, aceste două partide trebuie să îşi consolideze scorurile obţinut la aceste alegeri europarlamentare. Însă nu va fi uşor.

PNL a câştigat alegerile în urbanul mic şi în multe locuri din mediul rural, USR+ impunându-se categoric în urbanul mare. Odată cu dezastrul survenit în ALDE şi PSD, PNL îşi va consolida aceste voturi ca urmare a lipsei concrete de opţiuni pentru primarii în funcţie nemulţumiţi de actuala conducere. De asemenea, după aceste rezultate Partidul Naţional Liberal îşi va asuma poziţia de viitoare forţă dominantă pe scena politică românească. Fuziunea s-a încheiat, iar puterea centrală s-a consolidat. Aceste aspecte nu fac altceva decât să pregătească terenul pentru noile forţe din partid, gata să preia puterea în România. Nu în ultimul rând, PNL va trebui să îşi rezolve problemele în unele oraşe mari acolo unde la aceste alegeri s-au înregistrat înfrângeri usturătoare, cel mai elocvent caz fiind municipiul Bucureşti.

De cealaltă parte USR+ trebuie să înceapă construcţia internă sub forma unui partid politic. Au obţinut un scor bun pe un val care nu se repetă la fiecare scrutin. Dacă organizarea internă va rămâne precară, şansele ca USR+ să rămână o formaţiune puternică capabilă să preia guvernarea vor fi foarte mici. De asemenea, în interiorul alianţei vor urma multe decizii la nivel de vârf. Să nu uităm că USR şi PLUS sunt două formaţiuni care fiecare vor revendica victoria din cadrul acestor alegeri. Cum se va rezolva această dezbatere este definitoriu pentru parcursul acestor partide. Vor fuziona, îşi vor continua parcursul separat, nu se ştie. Încă un aspect definitoriu pentru alegerile care vor urma, şi aici mă refer exclusiv la cele locale şi parlamentare, este faptul că USR+ nu va mai beneficia de avantajul circumscripţiei naţionale. Bună parte din scorul obţinut astăzi este dată de suma voturilor înregistrate pe listele suplimentare. Aceste liste vor dispărea la cele două scrutine din 2020. Va reuşi acest partid să îşi consolideze o bază de votanţi pe care să îi mobilizeze la vot pentru propunerile, valorile şi ideile oferite? Pentru că acest vot „anti” nu va funcţiona la nesfârşit.

Nu în ultimul rând, trebuie urmărită evoluţia partidului lui Victor Ponta. Pro România poate fi partidul care să consolideze o viitoare coaliţie de guvernare. Însă acest lucru nu se ştie dacă va fi tolerat nici de USR+ nici de PNL decât dacă Ponta demonstrează că noul partid s-a debarasat complet de vechile metehne PSD-iste.

Am avut parte de nişte alegeri care ne-au aruncat în lumina reflectoarelor la nivel european. Un lucru care mă bucură extrem de mult. România trebuie să rămână pe drumul integrării europene pentru că acesta este singurul drum agreat de români, dovadă stă rezultatul votului de ieri, şi de asemenea este singurul drum generator de prosperitate pentru întreaga ţară. Ce va urma? Nişte alegeri prezidenţiale care deocamdată îl au în centrul atenţiei doar pe Preşedintele Klaus Iohannis şi un an 2020 care poate reprezenta schimbarea mult aşteptată. Totul depinde acum de un singur lucru: şi-au învăţat românii lecţia de democraţie? Vor continua să îşi exercite votul cu aceeaşi fervoare indiferent de emoţia generată de către sistem?

P.S. În timp ce scriu acest articol primesc vestea că Liviu Dragnea a fost condamnat definitiv la o sentinţă de 3 ani şi 6 luni cu executare. România astăzi a primit cam tot ce şi-a dorit.