PRINCIPALA CONCLUZIE A SONDAJULUI ŞI MAREA IRONIE A PERCEPŢIEI POPULAŢIEI CU PRIVIRE LA RELAŢIILE DINTRE ROMÂNI ŞI MAGHIARI: cei care au contacte în sfera privată şi în proximitatea socială cu persoane de etnie maghiară sunt mult mai dispuşi să aprecieze că relaţiile dintre români şi maghiari sunt bune, comparativ cu cei care cunosc maghiari doar de la televizor sau din opiniile exprimate de lideri de opinie, comentatori, politicieni.

 

În cazul celor care declară că au prieteni, cunoştinţe de etnie maghiară, raportul dintre cei care cred că între români şi maghiari au fost relatii relaţii bune de-a lungul timpului, respectiv cei care cred că au fost relaţii proaste este de aproape 1 la 1 (42,7% vs. 47,9%).

În schimb, în cazul celor care nu au prieteni sau cunoştinţe de etnie maghiară, raportul este de 1 la 4! Adică din această categorie sunt de vreo patru ori mai mulţi cei care cred că am avut relaţii proaste proaste, comparativ cu cei care cred că relaţiile dintre români şi maghiari au fost bune.

În ceea ce priveste relatiile prezente, 46% dintre cei care au prieteni, cunoştinţe de etnie maghiară afirmă că acestea sunt bune şi foarte bune faţă, iar 38% indică varianta nici bune, nici rele. Comparativ, doar 19% dintre cei care nu au prieteni, cunoştinţe de etnie maghiară declară că relaţiile din prezent sunt bune şi foarte bune. 36% dintre aceştia cred că relaţiile prezente nu sunt nici bune, nici rele.

De asemenea, cei care au prieteni , cunoştinţe de etnie maghiară cred într-o măsură mai mare decât restul că tensiunile româno-maghiare au drept cauză exagerările presei. Nu-i aşa că oamenii demonstrează bun simţ şi echilibru? Mult mai mult decât vedem, de exemplu, prin unele mijloace de informare sau auzim din gura unor politicieni incapabili să ofere contribuabilului altceva decât ură şi conflicte şi absurde.

Rezultatele acestui sondaj dezvăluie indirect faţa urâtă a unei părţi a politicii care face din subiectul tensiunilor interetnice un cal de bătaie electorală demostrând profunda inconştienţă a unor politicieni din România (români şi maghiari deopotrivă) şi Ungaria.

Pe de altă parte, acest sondaj imi oferă prilejul unei observaţii comparative cu bătaie în istoria recentă. În ultimii 25 de ani, clasa politică din România, formată din politicieni români şi maghiari, s-a dovedit totuşi, în majoritatea ei, relativ moderată şi mult mai înţeleaptă decât politicienii din fostul spaţiu iugoslav, de exemplu. Faptul că România nu a fost martora marilor drame şi crime care au distrus comunităţi întregi şi creştine şi musulmane, şi sârbe şi croate şi bosniace şi albaneze, totul la numai 300-500 km distanţă este relevant. Mai ales dacă ne gândim la 1990.

Şi români şi maghiari, cu politicieni cu tot, am ştiut până acum, cu unele mici excepţii, să negociem conflictele şi interesele divergente într-un cadrul democratic, prin dialog. Este un mare câştig al societăţii româneşti în ansamblu, un lucru care trebuie păstrat şi pe care, iată, ne-o spune sondajul, populaţia îl conştientizează. Până la urmă, mai puţin de o treime din populaţia României (29%) crede că relaţiile dintre români şi maghiari sunt rele şi foarte rele. Restul declară altceva, iar acest lucru este semnul maturităţii nostre în aceşti Balcani atât de fierbinţi. O maturitate pe care sper să o înţeleagă toţi, dar toţi oamenii politici tentaţi la un moment dat, în criză de idei şi credibilitate, să apese inconştient, pedala etnică.