Ei bine, de când Băsescu nu mai reprezintă o miză atât de mare, noul acar Păun al pesediştilor a devenit guvernul Cioloş. Chiar dacă au păstrat o bună perioadă de timp o decenţă comunicaţională şi au ales să răspundă (de cele mai multe ori) prin fapte atacurilor furibunde din partea Dragnea & Co, membrii guvernului Cioloş au intrat de curând în arena declaraţiilor şi au adoptat o strategie care pare să surprindă un PSD obişnuit să facă atacuri fără ecou: tit-for-tat. Cu alte cuvinte, cooperarea este răspunsul la cooperare, atacul este răspunsul pentru atac. Răspunsurile ministrului Ghinea, ale doamnei ministru Prună, dar şi ale premierului Cioloş, au arătat că mult hulitul guvern de tehnocraţi are un atu pe care guvernul Ponta nu-l avea (sau nu-l exersa la unison): expertiza. După marele proiect al debirocratizării, ofensiva anunţată împotriva oligopolului din domeniul IT – căpuşat de prea mulţi ani de câteva companii de casă – ar putea reprezenta piatra unghiulară pentru o viitoare administraţie publică transparentă şi despovărată, printre altele, de dosare cu şine. Chiar şi prin aceste două reuşite, guvernul Ciolos ar decredibiliza masiv o bună parte a clasei politice, aceea care a avut mulţi ani puterea şi nu a folosit-o pentru proiecte ambiţioase în administraţie, ci pentru a hrăni marele-capital-comun, recte averile pe care stau acum mai marii anchetaţi ai ţării.   

Dacă Liviu Dragnea l-a luat în colimator pe prim-ministrul Dacian Cioloş, Victor Ponta se lansează în atacuri gratuite la adresa unor miniştri a căror singură vină este aceea că i-au demitizat mai toate ”realizările” şi semnalează gunoiul de sub preş pe care l-au lăsat în urmă mulţi miniştri. Prin asemuirea mascată a Ralucai Prună cu vreo figură stalinistă de tip Ana Pauker, Victor Ponta nu face decât să reitereze vechile obsesii de limbaj exersate îndelung cu Monica Macovei, Alina Gorghiu, Elena Udrea – în fond, doar nişte politicieni cu fustă în închipuirea patriarhală a lui Ponta-plagiatorul, care pare-se că a început să interpreteze lumea în termeni de copy-paste.  Femeia este doar o pastişă nereuşită a bărbatului, mai cu seamă femeia din politică.

E mai uşor să îţi asiguri capital politic prin fabricarea unor constructe utile lingvistic – Marele Plan al Justiţiei care vrea să scufunde actuala clasă politică şi să pună un balaur cu şapte capete ONG-istice în loc, croitorasul cel viteaz Cioloş, tovarăşa Raluca Prună – decât prin prezentarea unor cifre sau prin acţiuni care au prea puţin appeal până dau rezultate

De fapt, această Mare Gâlceavă pe care PSD o împinge în spaţiul public de fiecare dată când vrea să discrediteze un adversar politic arată preferinţa pentru argumentele ad hominem în locul celor care fac apel la raţiune. De ce? Pentru că e mai uşor să îţi asiguri capital politic prin fabricarea unor constructe utile lingvistic – Marele Plan al Justiţiei care vrea să scufunde actuala clasă politică şi să pună un balaur cu şapte capete ONG-istice în loc, croitorasul cel viteaz Ciolos, tovarăşa Raluca Prună – decât prin prezentarea unor cifre sau prin acţiuni care au prea puţin appeal până dau rezultate. Acesta este modul de a face politică pe care PSD se chinuie din răsputeri să îl salveze: atacurile la persoană le facem fără perdea, iar socotelile în anticamera politicii, nu în văzul electoratului. Transparenţa o fi compatibilă cu administraţia publică, dar cu politica nu e, ar zice orice pesedist.

În fine, delirul PSD din ultimele zile aminteşte de regele Canute (rege al Angliei, Danemarcei şi Norvegiei), care a crezut că poate porunci valurilor să nu îi ude picioarele. Ei bine, Dragnea pare convins de faptul că guvernul Ciolos este incompetent şi mincinos doar pentru că aşa spune el că este sau că Marele Plan există doar pentru că el îl anunţă public.