Marea eroare a tuturor partidelor: pun miniştri oameni cu carnete de partid, politruci, dar habarnişti ai domeniului

Aşa s-a întâmplat mereu. Eşti un oarecare în profesia ta, dar ai fost credincios partidului mulţi ani, ai lipit afişe, ai făcut campanii electorale, ai ajuns şef de organizaţie judeţeană, eşti bun de ministru. Chiar dacă nu ai în spate realizări profesionale remarcabile. Şi de aici începe tragedia. Ţara noastră a rămas profund centralizată.

Sindromul „tătucului” funcţionează încă la cote înalte, un ministru mediocru profesional face praf tot sistemul.

O altă gafă a şefilor de partide. Cer miniştrilor să participe la campanii electorale, inclusiv cu oamenii şi logistica ministerului. Este ce s-a întâmplat cu ministerul Educaţiei, în care doi secretari de stat şi-au luat concediu de odihnă pentru campania electorală, cu câteva zile înainte de deschiderea şcolilor.

Să fii ministru nu este un lucru uşor. Trebuie să ai o imagine de ansamblu a domeniului pe care-l păstoreşti, inclusiv a ce se întâmplă în alte ţări. Să fii la curent cu studii internaţionale, să cunoşti legăturile României cu ţările din UE şi din toată lumea, să ai puterea de a anticipa evoluţia pozitivă a domeniului şi voinţa de a impune acele măsuri care sunt necesare, chiar dacă intri în conflict cu „colegii”, cu sindicatele, cu „structurile” din ministere.

Primul lucru pe care trebuie să-l facă un ministru este să evalueze dacă salariaţii din subordine gândesc ca el. Şi nu-i pun beţe în roate când ia măsuri care nu convin sistemului, dar sunt necesare. Să-i dea afară pe cei care se opun progresului.

Ei bine, cu mici excepţii n-am văzut miniştri cu asemenea anvergură profesională. Cu decizie şi hotărâre în tot ce fac, indiferent câte cercuri de interese lovesc.

Exemplul ministrului Educaţiei, Monica Anisie

Mai toate forţele politice i-au cerut demisia. S-au declarat nemulţumite de prestaţia domniei sale inclusiv asociaţiile de elevi şi părinţi. Domnia sa poate fi o bună profesoară, credincioasă PNL, dar nu avea ce să caute în fruntea ministerului Educaţiei. Pentru că a apărat tot timpul interesele „colegilor” mei, din care nu fac parte copiii, elevii. Premierul Ludovic Orban şi preşedintele Iohannis au rămas surzi la semnalele venite din societate. Să vedem câte voturi va pierde PNL din această atitudine.

Ministrul Educaţiei a declarat că „Toată lumea critică, nimeni nu vine cu soluţii! Aştept soluţii, dacă au!”. Soluţii a avut, sute, poate mii, dar nu le-a băgat în seamă. Pentru că deranjau „structurile” şi „colegii” mei. Faptul că a condamnat elevii să stea 7 ore pe zi, cu masca pe faţă, este cel mai bun exemplu.

Iată câteva soluţii pe care ministrul Educaţiei nu le-a băgat în seamă.

Trebuia să reducă numărul de ore de la gimnaziu, de la 7 pe zi, la 4-5, mai ales că eram în pandemie. Îi permitea acest lucru art 65 (4) din Legea Educaţiei Naţionale. N-a făcut-o, ca să nu supere sindicatele şi pe „colegii” mei, care rămâneau fără norme. Iar copiii au rămas ţintuiţi 7 ore pe zi în clase, cu masca pe faţă. Soarta lor n-a contat în ochii ministrului Educaţiei.

Metodologia pentru cursuri online a apărut abia cu 2 zile înaintea începerii şcolilor. Superficială, nu asigură controlul şi eficienţa acestor cursuri online. Imposibil de aplicat dacă nu există în şcoli şi acasă la elevi logistica necesară. S-au scris multe pe tema acestui învăţământ online, dar nu au fost băgate în seamă.

A eliminat o prevedere care permitea accesul la liceu doar elevilor cu media de admitere 5. Aşa că pe lângă milionul de elevi care au făcut liceul degeaba până în prezent, nu au luat examenul de bacalaureat sau nici nu s-au prezentat la el, vor apare alte zeci de mii de elevi care fac liceul degeaba. Nu poţi învăţa integrale, derivate, fizica cuantică, teorie literară, dacă intri la liceu cu 2, 3 ,4. Eliminarea s-a făcut pentru ca profesorii de liceu, „colegii” mei, să aibă norme. Soarta copiilor n-a contat.

Rezultatele la testele PISA. Am ieşit pe ultimul loc din UE la evaluarea PISA. N-a contat în ochii ministrului. Ba chiar ne-a spus să nu ne agităm, pentru că sistemele noastre de evaluare şi arhitectură curriculară sunt altfel, comparativ cu ţările aflate pe primele locuri. A uitat să ne arate care sistem este cel defect: al nostru sau al lor. Putea dna ministru că ceară autorilor de manuale şi culegeri să ţină cont de dimensiunile aplicativ-practice şi transdisciplinare, la care noi suntem în defect.

A păstrat managerii din guvernările anterioare. Sau i-a pus pe cei cu carnete de partid. Şi nu e vorba doar de cei din minister. Şi jumătate din Inspectorii Generali au fost schimbaţi peste noapte cu posesori de carnete de partid, fără concurs de competenţe. La fel s-a întâmplat cu directorii incompetenţi. Au rămas, bine mersi, pe funcţii. Şi acum, în situaţii limită aduse de pandemie, şi-au demonstrat incapacitatea de a găsi solutii şi resurse.

A păstrat zeci de licee tehnice cu zero promovare la Bacalaureat. Nu este admisibil să funcţionezi ca liceu, dar să ai zero absolvenţi de liceu cu diplomă de bacalaureat. Aceste licee trebuiau transformate în şcoli profesionale. Nu a făcut aşa ceva ministrul Educaţiei, ca să nu-i supere pe „colegii” mei. Nu au  contat interesele majore ale societăţii!

Ca de obicei, licitaţiile pentru manuale şi aparatură necesară învăţământului online s-au blocat în contestaţii. Guvernul, statul român,  nu sunt  în stare să elimine această sursă de blocaj, care afectează an de an deschiderea şcolilor. Deşi au funcţie de reglementare în stat.

Premierul şi miniştrii săi nu înţeleg controlul eficienţei cheltuirii resurselor bugetare. De multă vreme aveam nevoie de mecanisme care să urmărească eficienţa cheltuirii fondurilor bugetare. În lipsa lor, banii se duc ca apa în nisip, ajung în buzunarele afaceriştilor veroşi. Cum statul are funcţie de reglementare în societate, cât de greu era să adopte, eventual prin OUG, acele măsuri care să asigure derularea la timp şi corectă a licitaţiilor?

Unde s-au aplicat măsuri de reducere a cheltuielilor de funcţionare a statului? Nicăieri. Ministrul Florin Cîţu spune ca fiecare funcţionar este necesar acolo unde este. Adică 1,3 milioane! Până şi Teodorovici spunea ca 20% ard gazul degeaba.

Digitalizarea educaţiei este departe de ce ar trebui să fie. Nu avem biblioteca virtuală, lecţii model ţinute de cei mai buni profesori, înregistrate şi puse la dispoziţia profesorilor şi elevilor, experimente de funcţionare eficientă a învăţământului online, şi multe altele.

Sigur, nu toate aceste obiective puteau fi realizate în 9 luni. Dar multe  puteau fi realizate. O comisie formată din profesionişti, nu din politruci, putea fi pusă la treabă, pentru schimbarea arhitecturii curriculare şi instituţionale. Pregătirea anului şcolar trebuia să înceapă din mai-iunie, nu să ne trezim acum că nu avem ce trebuie în şcoli pentru învăţământ online.

Sunt şi alte ministere pentru  care se poate facă o analiză asemănătoare. Greşeala fundamanetala a partidelor politice, aceea de a nu pune profesionsti în funcţiile înalte din stat, ci politruci cu carnete de partid, a fost cauza pentru care au pierdut alegerile următoare. Să ne amintim cazul Dăncilă, un bumerang care s-a spart în capul PSD.

PNL repetă şi el aceeaşi eroare. N-a învăţat nimic din istoria politică a ultimilor 30 de ani. Argumentul că nu putea face nimic cu actualul parlament nu stă în picioare. Nu parlamentul a împiedicat-o pe dna ministru Anisie sa ia măsurile necesare, parte dintre ele menţionate in articol.

LE. 

Ludovic Orban apără  secretarii de stat din Educaţie aflaţi în concendiu: Ce voiaţi? Să nu intre în campanie?

Fara comentarii