Şi, deşi aveam oricând posibilitatea de a le vedea înregistrate, am amânat intenţionat operaţiunea, preferând să văd în prealabil cum apar ele reflectate şi analizate în presa cotidiană.

Însă înainte de orice se impune următoarea observaţie. Dacă dl. Klaus Iohannis şi-a anunţat cu trei sau patru zile înainte intenţia de a organiza o astfel de manifestare, d-na Viorica Dăncilă a preferat surpriza. Mai întâi şi-a anunţat dorinţa de a se afla în sala în care se va desfăşura dezbaterea contracandidatului său la funcţia supremă în Stat, fapt ce i-a permis să joace iarăşi rolul favorit, acela de martiră, şi doar pe urmă a pus de un fel de contramanifestaţie. Specialitate în care PSD şi-a probat competenţele încă din ianuarie-februarie 1990 şi în care poate oricând emite pretenţia de a obţine complet justificat un doctorat magna cum laude. Probabil unul dintre puţinele la care  vreun membru de-al său este îndreptăşit să aspire,  fără a  risca acuzaţia de plagiat.

Să revenim însă la presa scrisă şi la ce imagine ne-a oferit ea despre cele două selecte adunări. Ziariştii şi analiştii politici cunoscuţi şi recunoscuţi drept favorabili candidatului Klaus Werner Iohannis şi-au păstrat, cu unele amendabile şi de neiertat excepţii, spiritul critic în ceea ce priveşte evaluarea evoluţiei celui ce speră ca, în urma votului popular de mâine, să intre în posesia unui al doilea mandat de cinci ani la Cotroceni. Nu, dl. Iohannis nu a fost în nici un caz altfel. Nu a rupt în nici un caz gura târgului, nu s-a gândit nici un moment că ar vrea să obţină locul întâi pe ţară la un original concurs de Retorică, s-a purtat asemenea unui profesor de ştiinţe exacte, a punctat cu prioritate ceea ce îi era lui favorabil, a evitat să abordeze, cu atât mai puţin aprofundeze temele controversate. Cu atât mai puţin pe cele ce îi sunt nefavorabile.

În privinţa evoluţiei d-nei Dăncilă, de aprecierea cu diezi ironici a avut parte monumentala gafă legată de necunoaşterea formulei matematice de calculare a ariei cercului, aceasta după ce cu o seară înainte doamna s-a lăudat că ar fi dat meditaţii la Matematică  în vreme ce afrontul adus diasporei, gratulată incalificabil, scandalos, mitocăneşte cu adjectivul demonstrativ depreciativ ăştia fost marcat, catalogat şi disecat cu maximă severitate. Aşa cum merita de altfel fiindcă acela a fost momentul în care candidata V. V. Dăncilă şi-a dat arama pe faţă.

Ce a făcut presa cunoscută drept favorabilă doamnei Dăncilă? În imensa ei majoritate a încercat să treacă sub tăcere ori să minimalizeze momentele penibile. Au fost şi gazetari care au prezentat-o pe doamna Dăncilă drept o eroină. Care a răspuns, fără a bea nici măcar un pic de apă, tuturor întrebărilor, sacrificându-şi pentru aceasta aproape trei ore din viaţă.

Dacă slobodul la gură Cornel Nistorescu nu şi-a mai putut ţine în frâu nervii şi de câteva zile încoace pretinsele lui editoriale din  Cotidianul sunt şchiopătânde filipice la adresa d-lui Iohannis, mult mai versatilul Ion Cristoiu se dă de ceasul morţii spre a-şi convinge cititorii că între cele două dezbateri nu e nici cea mai mică problemă, în primul rând morală, de a pune semnul egalităţii.

În fine, joi seara am urmărit şi eu înregistrările celor două zise dezbateri. În opinia mea, dl.Klaus Iohannis nu a izbutit să îşi recupereze electoratul pierdut ca urmare a refuzului de a participa la o dezbatere electorală în lege, în vreme ce d-na Dăncilă a reuşit să îşi conserve zestre celor două milioane de voturi primită cu prilejul primului tur. Nu a câştigat însă nimic în plus faţă de primul tur, nu a convins nehotărâţii. Din contră, cu megaprostia cu ăştia i-a pierdut pe toţi cei pe care spera să îi câştige.

Aparent, mâine la urne se va juca un spectacol cu piesa Jocul de-a măcelul. Numai că ritmul, calitatea reprezentaţiei depind de numărul celor prezenţi în sală.

Aşa că prezenţa masivă la vot este mai mult decât necesară.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro  şi pe blogurile adevărul.ro