Deşi iniţial nu a luat în calcul să fie prezent la evenimentul din Spania, se pare că Dragnea a schimbat strategia pe ultima sută de metri, cu speranţa că va obţine câteva victorii importante, atât pe fond, prin relansarea relaţiei cu principalii lideri ai socialiştilor europeni şi obţinerea sprijinului pentru acţiunile sale din România, cât şi ca o lovitură de imagine. Să le luăm pe rând.

1. Justiţia

Riscurile de natură penală pentru Liviu Dragnea nu au fost îndepărtate, în pofida recentelor modificări legislative, prin adoptarea unor ordonanţe de urgenţă netransparente.

Ceea ce a obţinut până acum a fost mai mult o inhibare a Justiţiei din România şi nu ştergerea sau anularea condamnărilor deja pronunţate în cazul său. Iar timpul nu mai este de partea sa.

Prin urmare, are nevoie să ducă mai departe acest proces, cât mai repede, prin adoptarea unei noi ordonanţe care, sub eticheta de „punere în acord a legislaţiei cu deciziile Curţii Constituţionale“, să introducă o amnistie şi graţiere mascate.

Dar partenerii social-democraţi europeni nu au căzut în cursa acestui discurs al „aplicării deciziilor CCR“. Reacţia a fost fermă de respectare a regulilor democratice, respectiv a independenţei Justiţiei. Şi această reacţie nu a fost una în spatele uşilor închise, ci la lumina reflectoarelor: „Nu depăşiţi o linie roşie!“, „Nu mergeţi mai departe cu presiunile asupra Justiţiei!“

2. Negociere „tip Dragnea“: „Eu vă dau voturi, dar voi ce-mi daţi?“

În familia partidelor europene de stânga, PSD este cel mai bine reprezentat partid în Parlamentul European. Prin urmare, voturile PSD ar putea atârna greu în negocierile post-alegeri europene de formare a Comisiei Europene şi de alocare, pe familii politice, a diferitelor poziţii cheie din Parlamentul European.

Conştient de acest lucru, Dragnea a încercat să negocieze la două capete: cu grupul suveraniştilor, care prinde contur în acest moment (Italia, Ungaria, eventual Polonia), dar şi cu PES. Surpriza este aceea că, deşi oferta voturilor este una importantă, „balastul de imagine“ reprezentat de Liviu Dragnea este cântărit cu mare atenţie de ambele grupuri.

Prin urmare, în acest moment, Dragnea nu are o ofertă concretă din partea suveraniştilor, al cărui viitor este oricum incert, în timp ce socialiştii europeni nu-l cauţionează „în orice condiţii“.

Acest joc dublu, practicat cu succes de Dragnea la Bucureşti, nu a dat rezultate la nivel european.

3. Imaginea de „lider european“

Liviu Dragnea a visat mereu să fie în dialog cu liderii europeni şi ai lumii. În perioada când era viceprim-ministru în Guvernul Ponta, insista să fie prezent la toate acţiunile externe importante şi chiar să primească „responsabilităţi“ pe relaţiile bilaterale.

Cum însă nu stăpânea o limbă străină la nivel funcţional, era mai greu să i se atribuie astfel de însărcinări. Prin urmare „a ratat“ acel moment pentru a se lansa pe scena internaţională.

Dar nici de la preluarea guvernării (decembrie 2016) nu a reuşit să construiască o agendă externă consistentă. Mai mult, după (semi) vizita din SUA (ianuarie 2017) şi cea din Elveţia (iunie 2018), în presă au curs cu precădere subiectele de scandal şi mai puţin cele privind „agenda publică“.

Acum, la Madrid, a primit sfatul să aibă un discurs moderat, „european“. L-a urmat, crezând că este suficient pentru a se „reintegra“ în grupul PES, după o absenţă lungă şi după repetate episoade naţionaliste şi antieuropene jucate la Bucureşti. S-a înşelat. Nu a fost suficient.

Continuarea pe ziare.com