Aşa cum mulţi comentatori au afirmat, implicarea directă a Rusiei în conflictul din Siria nu a dus la simplificarea situaţiei, ci la complicarea ei. Turcia a avertizat de la început Rusia cu privire la acţiunile desfăşurate de aviaţia Moscovei în apropierea graniţei turco-siriene. În cele din urmă, inevitabilul s-a produs. Turcia acuză că avionul a intrat în spaţiul său aerian şi a ignorat avertismentele.  Ca urmare, a fost doborât. Cei doi piloţi s-au ejectat din epava avionului, dar se pare că au fost împuşcaţi în aer de luptători ai unei grupări turkmene aflate în conflict cu forţele guvernametale siriene.

Pentru Vladimir Putin, doborârea avionului înseamnă ”înjunghierea pe la spate a Rusiei de către complicii teroriştilor”, ceeea ce va duce la un răspuns pe măsură al Moscovei. Partea rusă susţine că acţiunea de bombardament viza poziţii ale teroriştilor, dintre care unii veneau chiar din Rusia, operaţiunea vizând eliminarea posibilităţii ca aceştia să se întoarcă acasă. Dar, încă de la începutul operaţiunilor de bombardare în Siria, Rusia a fost acuzată că se concentrează în special asupra poziţiilor rebelilor anti-guvernamentali şi urmăreşte mai puţin lichidarea poziţiilor deţinute de Statul Islamic.

Incidetul este cel mai grav petrecut în ultimii 50 de ani între un stat NATO şi Rusia. America a declarat că nu are nicio implicare fiind vorba despre o situaţie care priveşte cele două state, Rusia şi Turcia.

Evenimentul ridică temperatura dintre puterile implicate în conflictul de natură geopolitică desfăşurat în Siria.

Atentatele de la Paris, urmate de măsurile excepţionale luate în Franţa şi Belgia au adus în discuţie necesitatea unui front unit împotriva terorismului islamic. Rusia părea o parte a soluţiei pentru ţările din Occident, care s-ar fi arătat dispuse să rediscute regimul sacţiunilor impus Moscovei după agresiunea din Ucraina şi anexarea ilegală a Crimeei. O asemenea perspectivă a devenit îngrijorătoare pentru ţările din Europa Centrală şi de Est care caută garanţii de securitate cât mai solide în faţa ameninţării de la Răsărit. Pentru aceste state, o schimbare de politică faţă de Rusia în schimbul angajării cât mai ample a Moscovei pe frontul anti-terorist este un târg care nu ar trebui făcut.

Deja destabilizată de criza refugiaţilor, Uniunea Europeană trebuie să facă faţă şi crizei provocate de atentatele de la Paris. Bruxelles, capitala Belgiei şi a Uniunii Europene, precum şi sediul Alianţei Nord-Atlantice, este un oraş blocat de forţele de ordine şi armată care patrulează pe străzile pustii în operaţiuni de prevenire a unui nou atentat terorist.

Petru liderii politici din Vestul Europei prioritatea numărul unu a devenit lichidarea ameninţării teroriste. Din păcate, aşa ceva nu se va întâmpla nici repede, nici uşor. Trebuie puse la punct mecanisme de cooperare la nivel informativ între diferite state care trebuie să-şi pună la dispoziţie bazele de date legate de suspecţi şi reţelele teroriste. Nu va fi simplu. Trebuie întărite frontierele europene şi finaţate masiv organismele care se ocupă de aşa ceva.

Dar, fără rezolvarea crizei din Siria, nimic nu poate garanta securitatea cetăţenilor europeni. Ceea ce părea de la început extrem de greu de realizat, acum a devenit de domeniul imposibilului după turnura pe care evenimentele au luat-o în urma doborârii avionului rusesc.