Ludovic Orban – victimă colaterală în afacerea „Cîţu-gate”

FOTO Inquam Photos / Octav Ganea

Nu există război fără victime colaterale. Iar acest principiu se aplică şi în războiul liberal care a acaparat în acest moment întreaga scenă politică. De mai bine de o săptămână în mass-media curg dezvăluiri care vizează trecutul premierului Florin Cîţu – aflat şi în ipostaza de candidat la şefia Partidului Naţional Liberal.

Scandalul Florin Cîţu arestat şi condamnat în SUA pentru „conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice sau cu o imbibaţie alcoolică peste 0.08%” – conform art 321J.2 din codul Iowa (OWI), urmat aproape imediat de apariţia unui alt scandal privind un proces civil intentat împotriva lui Cîţu pentru neplata unei datorii de aproape 7.000 de dolari la Maryland National Bank, au lovit ca un buzdugan atât în imaginea, cât şi în autoritatea premierului, destabilizând destul de serios „echipa câştigătoare” chiar în momentul în care îşi luase un avânt destul de puternic în cursa electorală internă.

Scandalul „petelor” din trecutul premierului Cîţu nu a afectat, însă, doar candidatura acestuia la şefia Partidului Naţional Liberal, ci a ricoşat şi în alţi doi actori politici extrem de importanţi. Primul este chiar preşedintele României, Klaus Iohannis, implicat direct în această competiţie prin susţinerea făţişă pe care i-o acordă lui Florin Cîţu, amestecul preşedintelui României în lupta internă din PNL fiind consemnat şi de documentul redactat la Guvern de fostul consilier de stat, Mioara Costin.

Pentru Klaus Iohannis dezvăluirile apărute în spaţiul public despre activităţile mai mult sau mai puţin legale ale premierului Florin Cîţu reprezintă primul şi cel mai dur atac încasat de preşedinte în cei şapte ani de mandat. Protejat de mass-media fie prin reţelele controlate de un anumit general cu patru stele, fie prin regulile stricte impuse presei la conferinţele de presă organizate la Palatul Cotroceni, Iohannis nu a avut de-a face până în acest moment cu atacuri sau linşaje mediatice cum a fost cazul predecesorului său. Iar acest fapt a contribuit din plin la menţinerea sa la cote înalte de încredere în sondajele de opinie.

Vulnerabilizarea lui Florin Cîţu, prin intermediul dezvăluirilor privind „năzbâtiile” care se găsesc în mapa sa profesională, este un puternic semnal de alarmă pentru Iohannis. Prima „rangă” încasată de acesta. O lovitură cu mantă,  asemănătoare cu cea primită de Traian Băsescu atunci când în mass-media au apărut dezvăluirile privind legăturile lui Mircea Băsescu cu celebrul Bercea Mondial, un episod prin care fostului preşedinte i s-a comunicat faptul că nu va avea o viaţă uşoară după plecarea de la Cotroceni.

Dacă Klaus Iohannis, în calitate de principal susţinător al „progesistului” Florin Cîţu, a fost vizat direct de dezvăluirile care afectează în mod grav credibilitatea premierului şi mandatul său în fruntea Guvernului, Ludovic Orban pare mai degrabă o victimă colaterală a acestei ambuscade pregătite pentru tandemul politic Iohannis – Cîţu. 

Deşi atât Florin Cîţu, cât şi susţinătorii acestuia din „echipa câştigătoare”, în frunte cu Rareş Bogdan, s-au grăbit să arate cu degetul spre Ludovic Orban ca fiind principala sursă a dezvăluirilor apărute în spaţiul public despre trecutul premierului, câteva elemente indică faptul că aceste lucru este destul de improbabil. Astfel:

• În momentul apariţiei informaţiilor compromiţătoare Florin Cîţu făcuse câteva gafe monumentale de comunicare („Mai mult de 1 la sută dintre angajaţii din România au un salariu mai mare de trei mii de euro net” sau „Nu pot să spun. Am fost în piaţă. Nu mănânc pâine. Încerc să nu mănânc pâine”) care îl vulnerabilizau suficient în ochii liberalilor. Or, o regulă importantă din comunicare spune să nu-ţi întrerupi adversarul atunci când acesta greşeşte. Iar dezvălurile despre Florin Cîţu au fost lansate înainte ca aceste declaraţii nefericite să îşi producă pe deplin efectul;

• Încă de la debutul acestei competiţii Ludovic Orban a fost preocupat constant să nu le ofere adversarilor din partid muniţie pentru a-l portretiza drept un Liviu Dragnea al PNL. Din acest motiv, Orban a reacţionat destul de palid atunci când Florin Cîţu l-a sfidat şi l-a remaniat pe ministrul Finanţelor fără să-i ceară acordul. Dacă Orban deţinea mapa profesională cu informaţii compromiţătoare despre premier, atunci Florin Cîţu ar fi jucat în Guvern după cum îi cânta acesta. Or, Cîţu i-a executat pe toţi apropiaţii lui Orban de la Palatul Victoria;

• Mai mult, Orban a declarat de nenumărate ori că nu s-a aşteptat ca Florin Cîţu să îl contracandideze la şefia PNL – „Noi am avut o înţelegere de sprijin reciproc”. Or, în momentul în care Florin Cîţu a dat semne că nu va respecta înţelegerea, Ludovic Orban ar fi putut să-l şantajeze cu „mapa profesională” pentru a renunţa la acestă candidatură.

Reacţiile pe care Orban le-a avut în spaţiul public, după apariţia dezvăluirilor despre trecutul lui Florin Cîţu, sunt mai degrabă cele ale unui personaj care s-a trezit în braţe cu „un cartof fierbinte”, decât cele ale unui killer profesionist care şi-a excutat adversarul politic cu sânge rece. În acest moment, Orban are prilejul să îşi dovedească abilităţile pe care le-a dobândit în cei apropae 30 de ani de activitate pe scena politică. Gestionarea „cartofului fierbinte” al dezvăluirilor ar putea fi testul de care depinde viitorul său în fruntea PNL.