Ludovic Orban, între capcana populismului şi realităţile economice

PNL şi Orban au 6-7 luni pentru a-şi demonstra capacitatea de a guverna corect şi în interes naţional.  PSD este  în derută totală, fără un lider puternic de talia lui Dragnea, cu certuri interne şi dat la gioale.  Cu parlamentari PSD care fug pe capete la alte partide, să-şi salveze mandatele în viitorul parlament, ar trebui să fie uşor pentru PNL să-şi facă politicile câştigătoare la viitorul scrutin.

Până acum n-am prea văzut astfel de politici.

Minciuna are picioare scurte

Şi Iohannis şi Orban au repetat săptămâni în şir că au bani pentru pensiile şi salariile majorate, prevăzute în legile în vigoare. Acum spun că nu prea au, că depinde de evoluţia economiei. După un deficit pe 2019 de 4,4%, şi cu o creştere prognozată  a veniturilor de 10%,  evident nerealistă, de unde bani pentru legile PSD-iste? Iată cum minciuna li se întoarce acum în faţă.  Întrebat dacă vor creşte pensiile cu 40% din septembrie, Orban raspunde: „Nu e 100% asta​. Banii sunt prevăzuţi, dar depinde cum evoluează economia”. Soluţia rezolvării dilemei ar fi fost reducerea cheltuielilor de funcţionare a statului. Numai că teama de alegeri, tentaţia populismului, îl împiedică pe Orban să gândească corect.

Iată lista de reduceri obligatorii şi posibile, avansată de Gelu Diaconu, fost şef ANAF:

- reducerea la o treime a numărului de secretari de stat sau de funcţii de demnitate publică echivalente, împreuna cu plethora oamenilor "de la partid" de la cabinete;

- reducerea funcţiilor publice de conducere cu minimum 30%, în mare parte prin anularea posturilor de execuţie vacante;

- reducerea cheltuielilor cu bunuri şi servicii cu min 10%;

- reprioritizarea cheltuielilor cu investiţii către cele cu efect multiplicator în economie (către marile proiecte de infrastructură nu doar investiţii "electorale" pentru baronetul politic local);

- reducerea prin lege a ecartului dintre nivelul maxim şi cel minim la o proporţie de 1 la 4, în cazul salariilor publice;

- taxarea suplimentară a proprietăţilor imobiliare individuale peste necesarul unui trai decent, proprietăţi care astăzi au un nivel de impozitare rizibil;

- creşterea taxelor pe autovehiculele poluante aflate în circulaţie;

- reducerea la jumătate a subvenţiei acordate partidelor politice;

- reducerea numărului de UAT-uri cu cel puţin cu o treime;

- organizarea în profil regional a majorităţii serviciilor teritoriale deconcentrate ale statului;

- reducerea numărului ordonatorilor de credite cu min 20%.

Unele din aceste măsuri au fost anticipate şi de alţi comentatori, şi de mine,  în articole precedente.

Joaca de-a anticipatele şi alegeri locale în două tururi

Pe măsură ce trece timpul vedem că nu există nicio şansă de realizare a vreuneia din cele două deziderate, cerute mai degrabă de preşedintele Iohannis, nu de Orban. PSD nu vrea să intre la guvernare, să-i explodeze în faţă minele pe care le-a lăsat pentru guvernarea Orban, şi care-l ajută în campaniile de anul acesta. Aşa că nici gând să-şi dorească să treacă moţiunea de cenzură, despre care şi declară că nu prea are şanse să treacă. În plus, alegerile locale în două tururi vor pica la CCR, care a spus deja în decizia 682/2012 că nu poate fi schimbată legislaţia electorală cu mai puţin de 6 luni înaintea scrutinului. De ce şi-ar mai bate PSD capul să aducă suficiente voturi pentru trecerea moţiunii de cenzură? Să vină la guvernare cine? PSD a declarat că nu va propune un premier, dacă trece moţiunea de cenzură şi nici nu vrea să intre în jocul lui Iohannis privind alegerile anticipate.

Chiar presupunând că se va ajunge, totuşi, la anticipate, ele s-ar desfăşura simultan cu alegerile locale şi ar crea un talmeş-balmeş de nedescris. Iar noul parlament  ar intra în pâine la 1 septemebrie, cu două luni înaintea celui la termenul normal. Merită?

Parlamentul actual, ostil, în viziunea preşedintelui şi premierului, poate fi „driblat” prin asumări de răspundere şi OUG-uri. Şi odată cu migraţia multor parlamentari spre PNL, acesta îşi va asigura o majoritate şi fără anticipate. Şi atunci, de ce toată această tevatură care eclipsează problemele reale ale bugetului?

Unde sunt HG-urile de funcţionare şi reorganizare ale ministerelor?

Termenul acordat miniştrilor de către Orban era 15 ianuarie. A trecut 15 ianuarie şi doar Ministerul Educaţiei şi Cercetării a venit cu HG-ul de funcţionare. Cu un personal mărit, faţă de personalul anterior cumulat, de la ministerele Cercetării şi Educaţiei. Fără reduceri de Direcţii Generale, de scheme de personal, de închiderea unor instituţii subordonate care nu sunt utile. Posibil ca şi viitoarele ministere să procedeze la fel. Cât de greu este să înţelegi că fără reduceri de personal şi ordonatori de credite ineficienţi, nu vei avea bani de pensii şi salarii bugetare? Nu vei plăti mai greu la alegeri, dacă nu ai bani şi afectezi masa mare a alegătorilor, comparativ cu plecarea din sistemul bugetar, promisă de altfel, a câtorva mii sau zeci de mii de bugetari?

În concluzie

Guvernul Orban va pierde mult din joaca cu alegerile anticipate şi alegerile locale în două tururi, inspirată de preşedintele Iohannis. Aproape sigur nu se va alege nici cu una, nici cu alta. În schimb, nu se preocupă de scăderea drastică a cheltuielilor de funcţionare a statului, care i-ar aduce venituri pentru investiţiile atât de necesare, pentru  pensii şi salarii bugetare. Speranţa că va face aceste reduceri după alegerile parlamentare, nu e valabilă. Nu vor avea loc alegeri anticipate, pentru că nu le vor parlamentarii. Guvernul Orban trebuie să evite situaţia, acum foarte probabilă, ca prin august-septembrie să rămâne fără bani, iar împrumuturile de la creditori interni şi externi vor fi blocate de dobânzi foarte mari. Exact ca în 2010. Orban să-l întrebe pe Emil Boc cum s-a ajuns în situaţia din mai 2010 şi să ia decizii, după consultarea cu Emil Boc, să nu ajungă în aceeaşi situaţie. Dacă merge pe acelaşi drum, mai 2010 va deveni septembrie 2020. Înaintea alegerilor parlamentare.