Avocatul Poporului nu mai este al poporului. Guvernul dă ordonanţe de urgenţă care favorizează infractorul. Parlamentul şi-a pierdut de mult credibilitatea. Justiţia are opinii divergente, semn al controlului politic. Moneda naţională se depreciază. Instituţiile care trebuie să asigure siguranţa cetăţenilor sunt acuzate de blat cu huliganii.

Fragila democraţie românească primeşte lovitură după lovitură.

România abia începea să prindă rădăcini în Europa Modernă când o gaşcă de penali ajunşi la putere, prin vot democratic, aruncă ţara în aer.

Încă din prima zi de după alegerile din 11 decembrie, PSD a început să arunce fumigene cu speranţa că oamenii vor trece nepăsători peste jocurile murdare pe care le aveau pregătite încă din 2014, atunci când l-au trimis la luptă pe Victor Viorel. Dragnea a înţeles că nu poate fi el pionul principal şi a început să îşi adune interpuşi fideli care să îi pună în aplicare planurile mişele.

Însă planul de acasă, de multe ori, nu se potriveşte cu cel din târg. Bucuros că opoziţia este la pământ, Dragnea and Co. pregăteau în Kiseleff marea lovitură: eliberarea penalilor. Ghinion, a zis Preşedintele Iohannis. Şi s-a ridicat agale din jilţul în care a stat confortabil fără să zică nimic atâta timp. Din acest moment oamenii simpli au început să reacţioneze.

Dar cui îi pasă. Avem două televiziuni care fac ce vor, avem majoritate parlamentară şi avem şi o vreme favorabilă. Toate astea, cumulate cu presiunea oamenilor grei prinşi cu mâţa în sac, cei care i-au crescut pe Ponta, pe Ghiţă sau pe Dragnea, au dus la articularea unei ordonanţe de urgenţă care nu are nicio legătură cu democraţiile funcţionale. Oamenii au început protestele, dar degeaba. Pentru că mafioţii trăiesc în lumea lor. Şi îşi permit să lanseze atacuri noaptea. Dar uite că nu le-a ieşit.

Nu, domnilor, nu e nimeni Iohannist. Sunt efectiv oameni care au muncit din greu să îşi asigure un rost în viaţă, care îşi doresc ca România să continue drumul către Occident. Îşi doresc o ţară normală în care toată lumea să respecte legea şi mai mult îşi doresc să nu fie luaţi de proşti.

Dacă au văzut că frigul nu îi ţine în casă au chemat pe huligani. Mulţimea educată a intrat în joc conform normelor democratice. Cei fără speranţă şi coloană vertebrală uzitează forţa. Asta s-a întâmplat şi acum şi în 2012, când aceeaşi huligani plătiţi de PSD devastau centrul Bucureştiului. Aceşti oameni nu înţeleg ce înseamnă democraţia. Iar pe de o parte e normal să fie aşa.

Gândiţi-vă că majoritatea membrilor PSD au înţeles revoluţia din 1989 în termenii următori: „îl lichidăm pe Ceauşescu şi mutăm bugetul statului în conturile noastre. Lasă-i pe ăia din stradă să vorbească despre drepturi şi libertăţi, stat de drept, separaţia puterilor. Noi avem treabă.” Atunci când strada nu s-a potolit i s-a aplicat o injecţie de adevărată democraţie. Au preluat din nou puterea prin minciună şi dezinformare. Iar primul lucru pe care l-au făcut a fost să pună pumnul în gură singurelor instituţii care începeau să funcţioneze şi care transformau România într-un stat de luat în seamă de către marile puteri occidentale. Mai mult, s-au plasat pe un piedestal deasupra tuturor celor care contribuie la dezvoltarea armonioasă a societăţii româneşti. Păi cum să nu tremuri de nervi şi să îţi vină să le rupi oasele?!

Ce nu conştientizează indivizii ăştia este că românii sunt de 1000 de ori mai informaţi decât în 1990. Au experienţa istoriei, au văzut cu ochii lor modelele de bune practici din Vest, au independenţa financiară pentru că nu mai lucrează la stat. Şi nu se vor lăsa bătuţi aşa uşor.

Partea frumoasă este că 150.000 de oameni au protestat paşnic în capitală. Societatea civilă a început să prindă rădăcini. Partea proastă este că o mână de infractori au aruncat ţara în aer. Iar acest lucru se va reflecta la Bruxelles, la Paris, la Londra sau la Washington. Investitorii fug de o societate instabilă. UE refuză să bage bani într-un stat în care cei care îi administrează pot face pachete cadou de 199.999 lei fără să păţească nimic. Iar noi, cei sătui să dăm din gură, plecăm cât vedem cu ochii, dezamăgiţi de ceea ce se întâmplă.

Ruşine vouă, penalilor! Mă mir că mai puteţi dormi noaptea!