Vin cu zecile şi sutele de mii, după cum ne scriu pe pagina publică a evenimentului. Şi-au luat deja biletele de avion şi nu vin singuri, ci cu familia şi prietenii. Pe 10 august românii au şansa să-şi schimbe soarta, iar pentru asta e nevoie de diaspora acasă. 

În august oricum vin de obicei „diasporenii” acasă, să vadă ce a (mai) rămas. Vin arşi de soare şi de dor. Vin să tragă în piept aer de România, cu tot praful care se pune peste noi toţi în fiecare zi. Vin în case goale, mai mici sau mai mari. Vin să-şi vadă copiii rămaşi singuri acasă – sunt 250.000 în toată România, o generaţie pierdută a acestei ţări. Vin să-şi vadă părinţii şi bunicii, dacă mai trăiesc, sau să le-aprindă o lumânare.

Şi mai vin cu un motiv de data asta. Pe 10 august 2018 românii din toată lumea vin să urle, cu tot amarul adunat peste ani, că ţara asta din care au fost forţaţi să plece, dar la care nu renunţă nici în ruptul capului, trebuie să rămână o ţară liberă. Vin să-i arunce la coşul istoriei pe cei care au ajuns să ne conducă, fără nicio limită a bunul simţ. Vin să le spună că nu le permitem să ne ureze bun venit în propria noastră ţară, aşa cum au făcut cu Simona noastră dragă. Vin pentru că înţeleg că este acum ori niciodată pentru România, dacă va fi să rămânem o democraţie în Europa.

În 2014, imaginile cu românii din lumea largă stând la cozi interminabile pentru a-şi exercita dreptul de vot au făcut înconjurul lumii. La vremea respectivă, un domn, Theodor Meleşcanu, le spunea românilor care stăteau la coadă la Paris: „Aş vrea să recomand tuturor celor care, eventual, s-ar putea simţi descurajaţi de numărul mare de oameni care sunt la coadă, să încerce să voteze şi la alte secţii. Cea mai apropiată secţie este la Nancy, unde, la ora actuală, nu există niciun fel de coadă.” Nancy este la 385 de km de Paris. Suntem în 2018, iar domnul acela este (tot) Ministru de Externe.

Nimeni nu a răspuns pentru împiedicarea a zeci de mii de români să voteze, deşi „împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exerciţiu al dreptului de a alege sau de a fi ales se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani” (Legea 286/2009, Art. 385). Nimeni nu a schimbat ruşinosul raport de reprezentare în parlament a celor 5 milioane de români din diaspora (2 senatori şi 4 deputaţi din 465!). Nimeni nu a adoptat votul electronic, iar votul prin corespondenţă rămâne ultra-complicat. Nimeni nu s-a preocupat de soarta cetăţenilor români ţinuţi în sclavie şi nici de victimele traficului de carne vieNimeni nu a mulţumit diasporei pentru cele peste 30 de miliarde de euro trimise în ţară după aderarea la UE. 

România de peste graniţe este România uitată de cei care ne-au tot condus. E timpul să le aducem aminte.

Cât să mai răbdăm? Devine limpede pe zi ce trece că singura soluţie este să fim milioane în stradă. Cei care ne conduc azi capturează tot, fără nicio jenă şi fără nicio limită. Şi-n timp ce dau pâine şi circ celor ţinuţi tot de ei în lanţurile sărăciei, fac tot ce le taie capul: subordonează justiţia şi distrug echilibrul puterilor în stat; dau un tun de 9 miliarde cu Fondul Suveran, cel mai mare de după Revoluţie; naţionalizează pilonul II de pensii, cu mâna până la cot în buzunarul nostru; dau un Cod Administrativ prin care politizează şi mai tare administraţia; întorc ţara spre Est şi dau cu flit Uniunii Europene şi Statelor Unite. De aici şi până la controlul total nu mai este decât un pas. Urmează alegeri în 2019-2020, organizate de PSD-ALDE. Aveţi încredere că vor fi libere şi corecte? S-ar putea să ne întoarcem la acele vremuri în care conta cine număra voturile, nu cine vota. Atunci vom fi daţi afară din Europa, care deja ne dă destule semnale că nu mai are răbdare cu noi.

Mai mult, e foarte posibil ca în zilele următoare să-l suspende pe Preşedintele Iohannis. De ce? Pentru că pe 21 iunie urmează sentinţa în dosarul Liviu Dragnea. În cazul unei condamnări, va spune: „l-am suspendat pe Iohannis şi, vai mie, acum m-a condamnat Statul Paralel”. Din momentul suspendării se va porni potopul, cu distinsul domn' Tăriceanu ca preşedinte interimar. Va trece tot, pe repede înainte, făcând să prospere singura categorie care o duce mai bine în România condusă de PSDragnea: infractorii.

Singura soluţie este la noi, români din diaspora şi din ţară. Nu mai trebuie să aşteptăm „lumină” de nicăieri. Şi nici nu trebuie să venim acasă ca să stingem lumina. Din contră: vă aşteptăm aici ca s-o aprindem împreună.

Aşa că Liviule, Căline, Viorico, grăbiţi-vă şi închideţi graniţele, că pe 10 august venim acasă să vă dăm o lecţie de democraţie! Venim cu drag, fără să ne silească nimeni, fără să ne îngrămădească nimeni ca pe sardine în autocare luate cu japca. Şi staţi fără grijă, o să facem curăţenie generală, la propriu şi la figurat.

E timpul să ne vedem acasă, dragi români din toată lumea. Dacă nu acum, atunci când? Dacă nu aici, atunci unde? Dacă nu împreună, cei plecaţi şi cei rămaşi, atunci cum? Acum, aici, împreună.