Liviu Dragnea vs. Emmanuel Macron: euroscepticism vs. Europenism

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
FOTO Inquam Photos / Octav Ganea

Pe 4 martie apărea pe site-ul preşedinţiei Franţei un manifest adresat de Emmanuel Macron cetăţenilor europeni. Uniţi prin valori şi istorie, aceştia trebuie să participe la alegerile europarlamentare pentru a combate pericolul naţionalist iminent.

Ce idei cuprinde manifestul?

Brexit-ul este simbolul crizei Europei. Pentru a trece peste criza europeană, este nevoie de libertate, protecţie şi progres. În planul libertăţii, Macron propune o agenţie europeană de protecţie a democraţiilor, pentru a proteja procesul electoral, interzicerea finanţării partidelor politice europene de către puteri străine, interzicerea discursului de ură şi violenţa pe internet. În domeniul protecţiei, revizuirea spaţiului Schengen este imperioasă. Astfel, se propune înfiinţarea unui Consiliu European de Securitate internă care să vegheze asupra controlului frontierelor externe şi a solidarităţii interne. De asemenea, elaborarea unui tratat de apărare şi Securitate care să vegheze la protecţia Europei din punct de vedere militar. În plan economic, Macron propune o politică ceva mai protecţionistă prin care să interzică toate companiile care aduc atingere intereselor şi valorilor europene. În ceea ce priveşte progresul, ni se propune un proiect de convergenţă, un ‘scut social’ care să garanteze un salariu minim la nivel European. De asemenea, este nevoie de o politică de mediu europeană cu ţinte fixe: 0 carbon până în 2050 şi înjumătăţirea pesticidelor până în 2025. Acestea ar fi în responsabilitatea unei Bănci europene a climatului şi a unei forte sanitare europene. În acelaşi timp, reglementarea giganţilor digitali, finanţarea inovaţiei şi o relaţie mai strânsă cu Africa. Primul pas va fi o Conferinţă pentru Europa, unde se va defini un plan de acţiuni pentru Uniunea Europeană.

Ce lipseşte?

Bineînţeles, propunerea lui Macron este justificată din mai multe puncte de vedere. UE este într-o criză profundă şi are nevoie urgentă de reformare. De fapt această criză profundă e formată din mai multe crize care, potrivit lui Macron, s-au materializat prin Brexit. Da, UE are nevoie de un control riguros al frontierelor, de o politică de mediu, de o abordare pragmatică a securităţii, de un sistem economic mai integrat şi de o politică externă mai coerentă. Totuşi, Macron abordează doar câteva din problemele actuale ale Europei şi face din ele cheia crizei actuale. Problemele vechi şi mai importante sunt absente. Amintim aici deficitul democratic care este una din problemele fundamentale ale UE. Acesta se referă în principal la faptul că Uniunii îi lipseşte legitimitatea. Asta pentru că Parlamentul European, singura instituţie în care membrii sunt aleşi prin vot direct, are puteri mai mici în ceea ce priveşte iniţiativa legislativă decât Comisia Europeană. În acelaşi timp, deşi europarlamentarii sunt aleşi prin vot direct, prezenţa la alegerile pentru Parlamentul European este foarte scăzută în mai toate ţările europene şi continuă să scadă la fiecare scrutin. Astfel îi scade şi legitimitatea. De asemenea, mai există problema unanimităţii din Consiliu, care împiedică orice fel de reformă majoră la nivel European, dar şi netransparenţa procesului de negociere. În plan economic, Macron nu aminteşte concret despre integrare la nivel fiscal, despre reforma Eurogrupului, sau despre includerea în zona Euro a tuturor statelor membre. Pe plan politic, nu ni se spune despre politica de integrare şi cum ar trebui să arate Europa anului 2025 sau 2050, nu ni se spune decât despre Africa dar nimic despre ţările din est, nimic despre relaţia UE-Rusia, nimic despre reformarea grupurilor politice din Parlamentul European, nimic despre e eficientizare a sistemului de penalizare a statelor membre care nu respectă valorile europene şi lista poate continua. Mai mult, o altă problemă a Uniunii Europene este birocratizarea şi regularizarea excesivă, iar aici Macron face o greşeală prin propunerea înfiinţării unor noi organisme europene care să regularizeze şi mai mult un spaţiu instituţional deja hiper-birocratizat.

Însă pasul lui Macron, deşi făcut probabil în scop electoral, este de admirat. Este primul lider european care are o viziune şi care porneşte la acţiune. Sesizează câteva din problemele prezente cu care se confruntă Uniunea Europeană, le expune şi prezintă câteva soluţii. Acest manifest este adresat cetăţenilor europeni, dar în acelaşi timp le dă un mesaj şi liderilor eurosceptici.

Ce îi transmite Macron lui Dragnea?

Simbolic, Macron i-ar transmite lui Dragnea că ar fi unul dintre „cei care exploatează furia oamenilor răspândesc ştiri false şi fac promisiuni deşarte”. Îl întreabă dacă România poate acţiona singură în faţa strategiilor agresive ale marilor puteri şi cum poate pretinde că suntem suverani, de unii singuri, în faţa giganţilor din domeniul digital. Îi spune că se înşală când pretinde că ne apără identitatea retrăgându-ne din Europa, căci civilizaţia europeană ne leagă, iar popoarele îşi pot recăpăta controlul asupra propriului destin doar prin mai multă integrare.

Ce îi transmite Dragnea lui Macron?

Pe 9 martie, de la Slobozia, Dragnea declara că „noi am vrut să intrăm în Uniunea Europeană pentru o viaţă mai bună, pentru mai multă libertate, nu pentru a ne întoarce la frică şi teroare”. În delirul său naţionalisto-periferic, cerea respect, cerea să putem avea „micul nostru colţ de lume” în care să avem dreptul la patriotism şi la a ne iubi ţara, pentru a nu rămâne sclavi în propria ţară.

Sunt de acord cu Dragnea că unul din motivele principale pentru integrarea României în UE a fost pentru un trai mai bun. Însă traiul mai bun se realizează atunci când oamenii trăiesc într-un sistem just, în care fiecare este tratat egal, în care cei care sunt condamnaţi nu au acces la schimbarea legilor, în care justiţia e separată de politic, în care se fac investiţii, în care avem acces la educaţie, sănătate şi infrastructură de calitate, în care economia este predictibilă şi nu pleacă investitorii străini. Mai multă libertate înseamnă a putea alege şi a fi ales fără restricţii, înseamnă a nu face referendumuri în care să li se poate restricţiona drepturile minorităţilor, înseamnă descentralizare, înseamnă a nu livra ştiri false şi minciuni într-un mod sistematic, înseamnă a nu îngusta orizontul european al oamenilor prin discursuri naţionaliste. Frica şi teroarea din concepţia lui Dragnea înseamnă de fapt un sistem judiciar care funcţionează. Evident, este înspăimântător să fii anchetat, judecat şi condamnat. 

Ce să înţelegem din toate astea?

Ei bine, idea principală este că Europa este mai divizată ca niciodată. Clivajul între eurosceptici şi pro-europeni se adânceşte. În interiorul UE de desfăşoară procese de reformare profunde, fie într-o direcţie fie în alta. Cetăţenii europeni urmează să meargă la vot iar această criză finalmente identitară îi afectează profund. Din această cauză, rezultatul alegerilor europarlamentare nu va fi unul definitoriu pentru viitorul UE, ci va înfăţişa mai de grabă această diviziune. Astfel, jocul electoral se va desfăşura între pro-europeni şi eurosceptici, amândouă taberele având şanse egale. Rezultatul alegerilor va oferi impulsul necesar stabilirii unor direcţii clare pentru viitorul Uniunii Europene. Tabăra eurosceptică devine tot mai coezivă, în timp ce tabăra pro-europeană va trebui să se regrupeze pentru a putea face faţă războiului de uzură ce va începe cu următorul legislativ european.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite