Liviu Dragnea şi-a asigurat încă şase luni de linişte la şefia PSD

Aşa după cum era de aşteptat, nimic cu adevărat senzaţional nu s-a întâmplat la Comitetul Executiv Naţional de sâmbăta trecută al PSD.

Partidul nu s-a spart, Liviu Dragnea a supravieţuit fără mari probleme micilor răzmeriţe ale unui Paul Stănescu, Niculae Bădălău sau Marian Oprişan. Rebeliunea doamnei Firea, care a încercat să pozeze într-un fel de reîncarnare a lui Constantin Pârvulescu, înseamnă nici mai mult, nici mai puţin decât o simplă acţiune pe cont propriu câtă vreme cererea ei de retragere a sprijinului politic acordat favoritei d-lui Dragnea, ministrul de Interne, d-na Carmen Dan, nu a obţinut decât un singur vot. Şi acela venit tot din partea d-nei Firea.

În plus, a supraevalua revolta primarului general al Capitalei, a vedea în ea cine ştie ce mare operaţiune de natură să schimbe, în viitorul apropiat, raporturile de forţă din partid, respectiv confirmarea constituirii unui nou pol de putere în PSD, ieşirea la lumină a aripii reformatoare mi se pare a repeta căderea în aceeaşi greşeală în care au căzut acei comentatori politici care, în vara anului 2017, s-au extaziat până peste poate în faţa „eroismului“ probat vreme de vreo trei zile de fostul premier Sorin Grindeanu.

La capătul zilei de 1 septembrie 2018, dl. Liviu Nicolae Dragnea a apărut calm, aproape relaxat, fără doar şi poate stăpân pe situaţie într-o anostă conferinţă de presă în care a vorbit despre viitoarele proiecte ale partidului. Fiecare ascunzând câte o promisiune, câte o concesie făcută contestatarilor care s-au manifestat mai degrabă vineri, în discuţii personale, decât sâmbătă, în cadrul CEX-ului. Când, după modelul patentat de reuşitele reuniuni, plenare, conferinţe naţionale şi congrese ale PCR-uiui de odinioară, au preferat să tacă.

Dragnea s-a dovedit conciliant şi faţă de sus-menţionata rebeliune a doamnei Firea. S-a arătat astfel a fi un interpret perfect pentru rolul  Tartuffe din piesa omonimă a lui Molière. Şi aceasta fiindcă, pentru moment, nu are nici cel mai mic interes să exacerbeze conflictul cu primarul general al Capitalei. Liviu Nicolae Dragnea nu doreşte să forţeze plecarea doamnei Firea din partid fiindcă ştie că pierderea, fie şi numai pentru doi ani, a Bucureştiului l-ar putea costa scump la o viitoare reglare de conturi. Ceea ce nu înseamnă însă nicidecum că dl. Dragnea ar fi dispus să fumeze cu d-na Firea pipa păcii. De altminteri, în conferinţa de presă de la sfârşitul zilei de sâmbătă, 1 septembrie, dl. Dragnea a avut grijă să îi reamintească d-nei Firea că el este cel care a propus-o pentru ipostaza de candidat al PSD la Primăria Capitalei. Ceea ce înseamnă că sâmbăta trecută doamna Gabriela Firea şi-a compromis definitiv şansa de a fi candidatul PSD la viitoarele alegeri din primăvara anului 2020. Aceasta, desigur, în cazul în care dl. Liviu Dragnea se va menţine până atunci la şefia partidului.

Dl. Liviu Nicolae Dragnea ştie că în viitorul apropiat va mai avea de trecut un hop. Acela reprezentat de evaluarea miniştrilor din guvernul Dăncilă şi de remanierea celor care s-au dovedit complet neperformanţi. Remanierea a fost cerută cu insistenţă de mulţi baroni locali, însă nu lipsa de performanţă cvasi-generalizată a celor care compun la ora actuală guvernul României îi mână pe ei în luptă. Ci dorinţa/ambiţia sporirii ponderii unei anumite regiuni, a cutărei organizaţii judeţene PSD în Executivul de la Bucureşti. Adică la împărţirea banilor. Dragnea este prea experimentat şi prea şiret să nu ştie că operaţiunea remanierii va trebui în aşa fel cumpănită încât să împace şi capra, şi varza. Dacă îi va reuşi şi asta, operaţiunea de cumpărare de timp în care s-a angajat în vremea din urmă dl. Dragnea va putea fi considerată drept una izbutită. Preşedintele PSD îşi va asigura astfel încă vreo şase luni de linişte la şefia PSD.

Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro